Nici o jivină nu lasă în urmă atîta mizerie ca omul

Autor: Mihai CONȚIU

Trebuie să recunoaștem că, de la o vreme, Chișinăul arată ceva mai... curățel, dar va mai avea nevoie, de acum încolo, de mulți alți primari ca să-l aducă la nivelul de civilizație al capitalelor și orășelelor de pe tot cuprinsul Europei occidentale. În general, orașele moldovenești cam seamănă cu Republica Moldova la nivel politic de reprezentare – străzi desfundate, trotuare jalnice încremenite în timpul URSS, canalizări cîrpite și ineficiente, cerșetori la tot pasul, tarabe stradale improvizate și inestetice, parcări auto alandala, construcții autorizate care nu ar trebui autorizate niciodată, tomberoane de gunoi împuțite și încărcate cu de toate și tot așa.

În cele ce urmează, mă voi referi strict la gunoiul național și tradițional moldovenesc. Nu voi merge și spre gropile de gunoi autorizate deoarece nu vreau să fiu lovit de vreo boală necruțătoare din ”seninul putorii lor”, ci mă voi opri deasupra gunoiului urban și rural. Prin satele moldovenești, gunoiul din gospodării se depozitează prin locuri convenabile oamenilor, iar acesta zace acolo într-o ”eternitate idilică” așa cum le-ar plăcea tuturor politicienilor să zacă în putoarea Puterii. Cei născuți în liniștea satelor știu despre ce este vorba.

În orașe, însă, iar aici mă voi referi strict la Chișinău, edilii cred că gunoiul urban este mai ”aristocratic”, iar asta pentru că locuitorii de la blocuri îl depozitează în tomberoane care, săptămînal, sunt golite de către muncitorii de la salubritate. ”Aristocratic”..., pe dracu! Recent, am citit o știre din care aflu că se intenționează declanșarea unei revoluții a gunoiului moldovenesc. Era și timpul, dar, pînă la finalizarea ei, cred că mai e de așteptat. Astfel, aflăm că autoritățile au pregătit un proiect de lege cu privire la serviciul public de salubrizare, care prevede crearea operatorilor regionali, societăți pe acțiuni cu capital integral public.

”În sate se cer investiții semnificative. Guvernul și-a asumat responsabilitatea pentru finanțarea infrastructurii și crearea sistemelor integrate de gestionare a deșeurilor, din sursele de împrumut și din granturile contractate de la instituțiile financiare internaționale”, a comunicat Grigore Stratulat, secretar de stat la Ministerul Mediului. Oficialul a mai declarat că, în prezent, există 197 de servicii de salubrizare. 54 din ele sunt în mediul urban, iar 143 în mediul rural. În total, 313 localități sunt acoperite cu serviciu public de salubrizare. În orașe rata de acoperire constituie 75%, iar în sate este de doar 15%.

Proiectul de lege amintit prevede obligativitatea pentru cetățeni de a încheia contracte pentru serviciul de salubrizare sau să achite o taxă de salubrizare. În caz de neconformare, persoana va fi sancționată contravențional. Astfel, ”colectarea separată a deșeurilor va deveni obligatorie pe minimum trei fracții – reciclabile (carton, metal, plastic), sticlă și deșeurile amestecate care rezultă din gospodărie”.

Poate că unii vor strîmba din nas la auzul acestei inițiative legislative, dar se înșală amarnic dacă nu-i intuiesc utilitatea și urgența aplicării unei astfel de legi.

Nici o jivină nu lasă în urmă atîta mizerie ca omul. Circulă o caricatură pe internet în care un copil îi arată tatălui său niște gunoieri și îi zice: ”Tati, tati, uite gunoierii!”, iar tată îi răspunde. ”Nu, copile, gunoierii suntem noi, ei doar strîng în urma noastră!” Problema aplicării/respectării acestei legi va sta în oamenii incapabili să se civilizeze.

Ca orice om, sunt și eu un producător de gunoi. După 2-3 zile, obișnuiesc să merg la ghena de gunoi să-mi arunc resturile menajere în tomberoane și mă apucă mereu groaza de ce văd acolo. De multă vreme, există containere de gunoi în care trebuie ca fiecare om să arunce strict resturile menajere (generale) de la bucătărie, alături mai există un fel de cușcă din sîrmă în care se aruncă peturile, și alte trei tomberoane din plastic în care se pot depune sticle, hîrtie/carton și plastic. Cu excepția cuștii pentru peturi, care se mai umple, tomberoane din plastic în care se pot depune sticle, hîrtie/carton și plastic sunt total ignorate, iar containerul de gunoi general este plin cu de toate – resturi menajere, sticle, peturi, cutii de carton, haine vechi și tot felul de alte mizerii. Deși are posibilitatea ca să-și selecteze gunoiul, jivina de om preferă, dintr-o comoditate primitivă și jegoasă, să arunce totul, la grămadă, în container.

În toată lumea civilizată, printre multe alte reguli, selectarea gunoiului este o deprindere firească pentru orice om care este conștient de nocivitatea contrariului. În Antwerpen, Belgia, unde merg mai des și mă aflu și acum pentru o perioadă mai lungă de timp, în fiecare zi de Luni, seara mai tîrziu, îmi duc în fața casei pungile, care-s distincte, cu gunoi general/menajer, cu carton/hîrtie, cu plastic simplu, cu plastic dur și cu sticle, iar Marți dimineață sunt preluate de către lucrătorii de la salubritate, conform contractului cu Primăria. Dacă, prin absurd, cineva amestecă fie și doar două din aceste categorii de resturi într-o singură pungă, cei de la salubritate nu o colectează. Asta-i regula! Un amănunt demn de reținut este acela că belgienii, dar nu numai ei, învață de mici copii să selecteze resturile, gunoiul etc. pe care le depun în minicontainerele din casă

În concluzie, rămîne să ne întrebăm peste cîți ani moldovenii, la modul general vorbind, își vor asuma firesc o astfel de deprindere civilizată, care are legătură cu mediul ambiant și, inclusiv, cu sănătatea tuturor?