Departamentul de Stat american a publicat raportul anual privind situaţia drepturilor omului în lume. Referitor la România, în 2020, se constată persistenţa unor probleme legate de tratamente crude, inumane sau degradante, corupţia larg răspîndită, anchetarea deficitară a violenţei împotriva femeilor şi violenţa împotriva persoanelor instituţionalizate cu dizabilităţi sau a membrilor unor minorităţi etnice, relatează agerpres.

Documentul consemnează că sistemul judiciar a făcut eforturi de a inculpa şi condamna oficiali care au comis abuzuri, dar autorităţile nu dispun de mecanisme eficiente în acest sens. Întîrzierile procedurilor în cazuri de presupuse abuzuri ale Poliţiei şi corupţie duc de multe ori la achitări. Unii din cei care au comis abuzuri împotriva drepturilor omului continuă să scape nepedepsiţi.

Şi în 2020 au fost semnalate numeroase cazuri de corupţie a autorităţilor. Mita este în continuare un fenomen obişnuit în sectorul public, în special în domeniul sănătăţii. Legile nu se aplică întotdeauna în mod real, iar oficialii se implică uneori în practici ilegale fără a fi sancţionaţi.

Direcţia Naţională Anticorupţie (DNA) a continuat să ancheteze politicieni şi funcţionari din administraţie. Este menţionat dosarul de luare de mită deschis fostului ministru al Sănătăţii şi manager de spital Sorina Pintea.

Verdictele în cazurile de corupţie sunt însă de multe ori neconcordante – pentru infracţiuni similare se dau sentinţe foarte diferite. Aplicarea deciziilor judecătoreşti întîrzie de multe ori din motive procedurale sau administrative, în special în privinţa confiscărilor.

Corupţia a fost larg răspîndită anul trecut şi în domeniul achiziţiilor publice din România, mai afirmă raportul Departamentului de Stat de la Washington. O lege din 2016 prevede un mecanism informatic pentru semnalarea posibilelor conflicte de interese la achiziţii. În timpul epidemiei de coronavirus, DNA a început mai multe anchete privind fraude la achiziţiile de echipamente de protecţie individuală şi ventilatoare.

În privinţa declaraţiilor de avere şi interese, legea abilitează Agenţia Naţională de Integritate să auditeze aceste documente şi să monitorizeze conflictele de interese. Sunt considerate „discrepanţe semnificative” diferenţele de peste 45.000 de lei între veniturile şi activele unui oficial, dar mecanismul de confiscare a „activelor nejustificate” este greoi. Pînă în 18 Septembrie 2020, ANI a identificat patru astfel de cazuri, în care totalul „discrepanţelor” se ridică la trei milioane de lei.

Referitor la atitudinea autorităţilor faţă de anchetele internaţionale şi neguvernamentale după acuzaţii de abuzuri împotriva drepturilor omului, Departamentul de Stat al SUA constată că astfel de demersuri se pot desfăşura în general fără restricţii. Grupurile naţionale şi internaţionale de apărare a drepturilor omului pot publica liber rezultatele investigaţiilor, iar oficialii se întîlnesc de multe ori cu reprezentanţii organizaţiilor neguvernamentale şi uneori manifestă deschidere faţă de punctele de vedere ale acestora.

Un caz evidenţiat în acest domeniu este cel al revocării autorizării de a vizita unităţi de psihiatrie. Centrul National de Sănătate Mintală şi Luptă Antidrog a retras autorizaţia de care beneficia Centrul de Resurse Juridice (CRJ), care în Noiembrie nu mai putea efectua vizite în astfel de unităţi, în scopul de a prezenta rapoarte despre presupuse abuzuri ale pacienţilor cu dizabilităţi.

Avocatul Poporului are posibilităţi limitate şi nu are nici un fel de autoritate de a proteja drepturile constituţionale ale cetăţenilor în cazuri care necesită acţiuni judiciare. În virtutea prerogativelor conform mecanismului naţional preventiv de implementare a protocolului opţional la Convenţia ONU împotriva torturii, Avocatul Poporului poate efectua vizite de monitorizare în instituţii unde se aplică privarea de libertate, inclusiv închisorile, spitalele de psihiatrie şi centrele de azil. Datele culese de Departamentul de Stat arată că, pînă în Septembrie anul trecut, Avocatul Poporului a făcut 164 de recomandări către penitenciare, şcoli, autorităţi locale şi instituţii guvernamentale.

Din 2016, Parlamentul României a înfiinţat Consiliul de Monitorizare a Implementării Convenţiei privind Drepturile Persoanelor cu Dizabilităţi, care poate face inclusiv vizite neanunţat în închisori sau spitale pentru persoane cu dizabilităţi, pentru a verifica respectarea drepturilor acestora. Pînă în Septembrie 2020, Consiliul a întocmit patru rapoarte cu recomandări. Unii observatori au afirmat că rapoartele sunt inexacte, iar condiţiile din centrele pentru persoane cu dizabilităţi vizitate nu s-au ameliorat. Activiştii pentru drepturile omului şi presa consideră că instituţia este ineficientă, iar inspectorii care au redactat rapoartele nu au experienţa necesară în domeniu.

În 2020, au avut loc în România acte de antisemitism. Conform recensămîntului din 2011, în România trăiau 3.271 de evrei. Reprezentanţi ai comunităţii evreieşti au declarat că potrivit estimărilor lor numărul real este de aproximativ 7.000. Legislaţia României interzice negarea Holocaustului – definit astfel încît include şi oprimarea romilor – precum şi limbajul şi simbolurile fasciste, rasiste, antisemite sau xenofobe. Sunt vizate de interdicţie şi organizaţiile sau simbolurile asociate cu mişcarea legionară interbelică.

Cu toate acestea, Institutul Elie Wiesel pentru Studierea Holocaustului din România arată că au mai existat cazuri de denumire a unor străzi, organizaţii, şcoli sau biblioteci după persoane condamnate pentru crime de război sau crime împotriva umanităţii. Departamentul de Stat a reţinut ca exemplu numele liderului legionar Radu Gyr. Institutul Elie Wiesel a cerut redenumirea străzii Radu Gyr din Cluj-Napoca, dar Consiliul Local nu a făcut acest lucru pînă în Septembrie, arată raportul.

Tot conform constatărilor Institutului Elie Wiesel, pe internet s-au difuzat materiale de promovare a ideilor antisemite şi de glorificare a legionarilor. Un studiu publicat în Mai 2020 de institut menţionează mai multe articole care susţin că evreii sau Israelul sunt răspunzători pentru epidemia de COVID-19 sau profită de pe urma acesteia.

Un caz descris în raport, relatat de presă în Septembrie anul trecut, se referă la mesaje antisemite vopsite pe un gard aparţinînd unui membru de familie al unui candidat la primărie din Dorneşti, judeţul Suceava. Mesajele conţineau numele candidatului, o svastică şi „echivalentul în română al insultei etnice kike (n. red. – jidan)”.

Tot din presă s-a aflat, în Aprilie 2019, despre un act de vandalism într-un cimitir evreiesc din Huşi, unde persoane necunoscute au distrus zeci de monumente funerare. Autorităţile au identificat trei suspecţi, iar în Septembrie ancheta era în curs.

În anul şcolar 2019-2020, 3209 elevi de liceu au urmat cursul opţional de istorie a evreilor şi despre Holocaust. Educaţia despre Holocaust este obligatorie în România din 1998, reaminteşte raportul.

Departamentul de Stat precizează că va publica un supliment la raport la jumătatea lui 2021, extinzînd subcapitolul referitor la femei prin includerea mai multor probleme referitoare la drepturile privind reproducerea.