Guvernul Ucrainei poate restricţiona dreptul la libertatea de religie şi de cult, prevăzut în Constituţie, doar în „interesul protecţiei ordinii publice sau al sănătăţii şi moralităţii populaţiei sau al protecţiei drepturilor şi libertăţilor altor persoane”, conform legislaţiei în vigoare.

Constituţia Ucrainei prevede „separarea bisericii şi a organizaţiilor religioase de stat” şi stipulează: ”Nici o religie nu va fi recunoscută de stat ca fiind obligatorie”, se arată în Raportul de ţară pentru Ucraina al Departamentului de Stat al SUA privind libertatea religioasă în lume, la capitolul despre respectarea libertăţii religioase de către Guvernul de la Kiev, potrivit agerpres.

La 1 Decembrie 2022, Preşedintele Volodimir Zelenski a emis un decret prin care a solicitat Cabinetului de Miniştri să introducă o legislaţie care să interzică organizaţiilor religioase „afiliate la centrele de influenţă din Federaţia Rusă” să funcţioneze în Ucraina. Decretul prevede ca această legislaţie să fie „conformă cu normele dreptului internaţional în domeniul libertăţii de conştiinţă şi cu obligaţiile Ucrainei în contextul apartenenţei sale la Consiliul Europei”.

Organizaţiile religioase includ congregaţiile, administraţiile şi centrele religioase, şcolile teologice, mănăstirile, frăţiile religioase, misiunile şi asociaţiile formate din aceste organizaţii religioase.

Congregaţiile se înregistrează la autorităţile din regiunea în care sunt prezente. Deşi aceste congregaţii pot forma unităţile constitutive ale unei organizaţii religioase naţionale, organizaţia naţională nu se înregistrează la nivel naţional şi nu poate obţine recunoaşterea ca entitate juridică. Doar unităţile constitutive se înregistrează individual şi obţin statutul de persoană juridică.

Pentru a fi eligibilă pentru înregistrare, o congregaţie religioasă trebuie să cuprindă cel puţin 10 membri adulţi şi să prezinte autorităţilor de înregistrare statutul său (carta), copii certificate ale rezoluţiei care a creat-o şi care a fost adoptată de membrii fondatori, precum şi un document care să confirme dreptul său de a deţine sau de a utiliza spaţii.

Legislaţia în domeniu specifică, de asemenea, cerinţele de reînregistrare pentru organizaţiile care doresc să îşi schimbe afilierea, în special parohiile Bisericii Ortodoxe Ucrainene (UOC, care era subordonată Patriarhiei Moscovei) care doresc să se alăture Bisericii Ortodoxe din Ucraina (OCU, autocefală). Legea necesită un cvorum, aşa cum este definit de fiecare congregaţie şi care cuprinde, de obicei, două treimi sau trei pătrimi din membrii unei organizaţii religioase, pentru a decide cu privire la o schimbare de afiliere. De asemenea, legea necesită un vot de două treimi din cei prezenţi pentru a autoriza o astfel de decizie. Legea interzice orice transfer al proprietăţii unei organizaţii pînă la finalizarea schimbării afilierii.

Organizaţiile religioase înregistrate, printre care se numără congregaţiile religioase individuale, birourile administrative, şcolile teologice, mănăstirile, frăţiile religioase, misiunile şi asociaţiile religioase, trebuie să se înregistreze şi la autorităţile fiscale pentru a obţine statutul de organizaţie non-profit.

Fără statutul de entitate juridică, o organizaţie religioasă nu poate deţine proprietăţi, nu poate desfăşura activităţi bancare, nu poate beneficia de reduceri la facturile de utilităţi, nu poate face parte din Consiliile de Administraţie sau Consiliile Consultative ale agenţiilor guvernamentale şi nu poate înfiinţa periodice, fonduri de pensii neguvernamentale, şcoli acreditate în mod oficial, companii agricole şi alte companii de editare sau companii care produc articole religioase.

Organizaţiile religioase fără personalitate juridică se pot întruni şi practica cultul, precum şi publica şi distribui materiale religioase. Cu toate acestea, în conformitate cu dispoziţia privind înregistrarea naţională, numai o unitate constitutivă înregistrată a unei asociaţii religioase naţionale poate deţine proprietăţi sau poate desfăşura activităţi comerciale, fie pentru sine, fie în numele asociaţiei naţionale. Legea acordă scutiri de impozit pe proprietate organizaţiilor religioase şi le tratează ca organizaţii fără scop lucrativ.

Legea le cere comandanţilor unităţilor militare să le permită subordonaţilor lor să participe la serviciile religioase, dar interzice crearea de organizaţii religioase în instituţiile şi unităţile militare. Legea interzice preoţilor UOC să servească drept capelani în baze sau în zone de conflict.

Agenţiile guvernamentale autorizate să monitorizeze organizaţiile religioase includ Procurorul General, Ministerul Afacerilor Interne şi toate celelalte „organisme centrale ale Guvernului executiv”, conform raportului publicat pe site-ul Departamentului de Stat al SUA.

Numai organizaţiile religioase înregistrate pot solicita restituirea proprietăţilor confiscate de fostul regim comunist. Organizaţiile religioase trebuie să se adreseze autorităţilor regionale pentru restituirea proprietăţii. Legea prevede că autorităţile trebuie să finalizeze examinarea unei cereri de restituire în termen de o lună.

Legislaţia în vigoare nu scuteşte clerul de mobilizarea militară şi nu permite nici o scutire de la serviciul militar de rezervă în timpul „perioadei speciale” (adică în timp ce ostilităţile cu forţele ruseşti continuă), nici măcar pentru ”obiectorii de conştiinţă” (al căror sistem de credinţă „nu permite utilizarea armelor”).

De asemenea, legislaţia în domeniu restricţionează activităţile grupurilor religioase cu sediul în străinătate şi defineşte activităţile permise clerului, predicatorilor, profesorilor şi altor reprezentanţi ai grupurilor religioase cu sediul în străinătate: lucrătorii religioşi străini pot să „predice, să oficieze rînduieli religioase sau să desfăşoare alte activităţi canonice” numai pentru organizaţia religioasă înregistrată care i-a invitat şi cu aprobarea agenţiei guvernamentale care a înregistrat statutul organizaţiei. Activitatea misionară este una dintre activităţile permise.

Ucraina este parte la Pactul internaţional cu privire la drepturile civile şi politice (ICCPR). Din 2015, Guvernul şi-a exercitat dreptul de derogare de la obligaţiile care îi revin în temeiul ICCPR în ceea ce priveşte porţiunile din regiunile Doneţk şi Lugansk aflate sub controlul forţelor conduse de Rusia, inclusiv dispoziţiile referitoare la libertatea religioasă.

De la introducerea legii marţiale la 24 Februarie 2022, în urma invaziei la scară largă a Rusiei, Guvernul şi-a exercitat dreptul de derogare de la obligaţiile care îi revin în temeiul diferitelor articole din ICCPR. Printre dispoziţiile sale, legea marţială a transformat Guvernele regionale şi locale în Administraţii militare regionale, a impus interdicţia de a părăsi ţara pentru bărbaţii de vîrstă militară şi a consolidat puterile guvernamentale de percheziţie şi confiscare; cu toate acestea, articolul 18, care protejează libertatea de gîndire, de conştiinţă şi de religie, rămîne pe deplin în vigoare.

Raportul privind libertatea religioasă în lume descrie situaţia libertăţii religioase în fiecare ţară, cu referire la politicile guvernamentale care încalcă convingerile şi practicile religioase ale grupurilor, confesiunilor religioase şi indivizilor, precum şi la politicile SUA de promovare a libertăţii religioase în lume. Departamentul de Stat al SUA prezintă aceste rapoarte în conformitate cu Legea din 1998 privind libertatea religioasă în lume (International Religious Freedom Act).