Chiar dacă valurile de căldură devin din ce în ce mai intense și mai frecvente ca urmare a încălzirii globale, acestea nu reprezintă un fenomen nou în istorie. Un exemplu tragic este Vara anului 1911, cînd Franța a fost lovită de un val de căldură devastator. În acea perioadă, peste 40.000 de oameni, majoritatea copii, și-au pierdut viața din cauza temperaturilor extrem de ridicate. Acest eveniment istoric ne amintește că astfel de fenomene extreme au afectat omenirea și în trecut, scrie history.com.

În Vara anului 1911, Europa a cunoscut un val de căldură intensă care a durat 70 de zile, din 5 Iulie și pînă în data de 13 Septembrie, cu pauze scurte.

Nici America nu a fost ocolită de temperaturile ridicate. De fapt, de aici a început totul. În Statele Unite, mercurul din termometre a început să crească la începutul lunii Iulie, afectînd puternic populația de pe coasta de Est, în special oamenii din orașul New York. Într-o epocă în care aerul condiționat sau ventilatoarele electrice nu se găseau în orice locuință, mulți se luptau să facă față acestei călduri mortale. În New England, șinele de cale ferată au cedat, serviciile poștale au fost suspendate și oamenii au pierit sub soare.

Oamenii și-au părăsit apartamentele pentru iarba răcoroasă a spațiilor publice din New York, dormind sub copacii din Central Park sau căutînd umbră în Battery Park. În Boston, 5.000 de persoane au ales să petreacă noaptea pe Boston Common, în loc să riște să se sufoce în propriile case.

La scurt timp după aceea, valul de căldură a traversat Atlanticul și a ajuns pe Bătrînul Continent. Cu temperaturi ”toride”, ”abia suportabile” și ”căldură excesivă”, ziarele s-au grăbit să relateze despre acest episod neobișnuit. În data de 9 Iulie 1911, ziarul La Croix scria: ”De trei zile, suferim la Paris de o căldură cu adevărat îngrozitoare”.

”Temperatura a crescut constant începînd cu data de 5 a acestei luni. În această dimineață, la ora 9.00, termometrul a atins 27,6°C”, continuă articolul. Dar valul de căldură era abia la început. Creșterea mercurului a afectat în special Franță. Pînă la jumătatea lunii Iulie, temperaturile au depășit în mod repetat 35°C în capitala franceză.

În Lyon și Toulouse, termometrul a urcat pînă la 37°C, fără a coborî sub 30°C timp de mai multe zile. După o ușoară scădere, în August a avut loc un nou val de creștere a temperaturilor. Fotografiile din acea perioadă arată oamenii întinși pe bănci sau pe jos, doborîți de căldura sufocantă.

Luna Septembrie nu a fost mai blîndă, termometrele indicînd peste 30°C. ”A fost cel mai cald Septembrie din amintirea noastră. În fiecare după-amiază, termometrul înregistra între 33 și 31°C la umbră. La soare, au fost peste 40°C”, explica Le Journal de Roanne în data de 10 Septembrie 1911.

13 Septembrie 1911: canicula a luat sfîrșit, dar bilanțul a fost catastrofal. Două luni și jumătate de temperaturi neobișnuit de ridicate și de secetă intensă au avut un impact puternic asupra populației. Mai mult de 40.000 de persoane au murit în Franța, dintre care trei sferturi erau sugari. Printre cauzele deceselor se numără insolația și diareea.

Încă de la jumătatea lunii Iulie, medicul Jacques Bertillon a semnalat o creștere a cazurilor de diaree în rîndul copiilor”, subliniază Catherine Rollet, istoric și demograf, autor al lucrării ”La canicule de 1911: observations démographiques et médicales et réactions politiques”, publicată în 2010 în revista „Annales de démographie historique”, scrie ouest-france.fr.

”Corelația dintre temperatură și mortalitate este strînsă: decesele, în special cele legate de diaree, cresc de îndată ce temperatura atinge niveluri ridicate timp de mai multe zile la rînd”, notează ea, adăugînd că mortalitatea infantilă a atins 366 și 332 la mie în timpul săptămînilor cu cea mai mare mortalitate din Iulie și August.

Conform cercetărilor istoricului, această creștere poate fi atribuită lipsei de lapte (deoarece vacile care dădeau lapte au căzut victime unei epidemii de febră aftoasă), dar și calității proaste a apei și igienei inadecvate, deoarece căldura favorizează proliferarea microorganismelor.

Dezastrul a fost astfel perceput ca o adevărată ”criză a mortalității infantile”, într-un moment în care se încerca reducerea numărului de copii care mureau în primii ani de viață. Cu toate acestea, temperaturile ridicate au afectat și persoanele în vîrstă.

Valul de căldură din Vara anului 1911 a afectat și alte țări, inclusiv Regatul Unit, Țările de Jos și Belgia, și a fost, de asemenea, unul dintre cele mai intense din istoria acestora. Deși temperaturile actuale vor depăși recordurile stabilite în acel an, valul de căldură nu va dura, din fericire, atît de mult.

Europa este lovită de valuri de căldură de cîteva săptămîni, iar vremea nu se va îmbunătăți în următorii ani. Un studiu publicat în revista Nature arată că, de fapt, Europa de Vest a fost una dintre regiunile cele mai afectate de valurile de căldură în ultimii 40 de ani.

Europa de Vest s-ar încălzi chiar mai rapid decît alte regiuni ale lumii situate la aceleași latitudini. Potrivit cercetătorilor studiului, această încălzire este de trei pînă la patru ori mai mare decît în alte regiuni. Valurile de căldură devin din ce în ce mai frecvente, cu o medie de 0,61 zile în plus pe deceniu.

Totuși, acest studiu confirmă o teorie, și anume că există o legătură reală între valurile de căldură și modificările ”curentului jet”. Acest curent de vînt care circulă de la Vest la Est în atmosferă influențează poziția aerului cald. Potrivit oamenilor de știință, acest curent de aer se poate rupe în două, provocînd blocarea anticiclonilor și prinderea aerului cald deasupra Europei de Vest, prinsă între cei doi curenți. Prezența acestor jeturi duble poate fi de fapt legată de valurile de căldură din ultimele decenii.

După cum arată anumite prognoze climatice, aceste episoade de blocaj meteorologic vor deveni din ce în ce mai frecvente în viitor. Deși Europa de Vest este regiunea cea mai afectată, sunt afectate și alte regiuni, cum ar fi Siberia.