Anton Bacalbaşa: Moş Teacă şi şcoala

La şcoala regimentului din care face parte Moş Teacă s-a înfiinţat o şcoală pregătitoare pentru subofiţerii care vor să intre la Bistriţa. Fireşte, Moş Teacă nu poate suferi şcoala asta, pentru că, mai întîi, la ea se-nvaţă şi ştiinţe de alea de ţivili şi, al doilea, pentru că nu l-a numit director pe el.

— He, he! Să mă fi numit pe mine, vedea ei pă dracu! Le arătam eu Bistriţă! Aşa, cine nu ştie?! Să te faci ofiţer după ce-ai învăţat! Melitaru trebuie să ştie fără să-nveţe, că de-aia-i melitar!

Amărît de lucrul ăsta, Moş Teacă aştepta cu nerăbdare să-i vină rîndul să fie de jurnă pe cazarmă ca să le arate el ofiţerie pe învăţatelea!

Mai ieri, în sfîrşit, i-a venit rîndul. Se duse drept la şcoală:

— Mă leat, tu, ăla cu aluniţa-n obraz! Să-mi spui ce este adunarea!

— Adunarea, trăiţi, don căpitan, este operaţiunea care are de scop...

— Ce scop, pîrlitule? Scop ai tu, nu adunarea. Ia dă-mi o adunare.

Sergentul începe să scrie:

2 + 6 + 4 = 12

— Ce-i asta, măi răcane? Apăi aşa ştii să dai adunarea? Adunarea să cîntă, boule, nu să face cu de-a-lea... cu ţifre! Aia-i adunare de ţivili şi de furieri! Apăi tu ofiţer de ţivili ai să te faci? Acuma să-mi spui ce este căpitanul.

— Căpitanul este substantiv.

— Cum ai zis? Sub stafie?! Patru zile sala de poliţie şi să te treci pă situaţie la raport...

— Trăiţi, don căpitan, substantiv comun, pentru că se dă la toate fiinţele sau lucrurile de acelaşi fel.

— Nu vorbi! Răspunzi supiriorului? Să vie altu!

Vine alt sergent.

— Ia vorbeşte, leat, tu ce ştii?

— Trăiţi, don căpitan, eu ştiu despre verb.

— Spune, dacă ştii, ce mic echipament are verbu ăla.

— N-are nici unu...

— De ce n-are? Să aibă! A fost la magazie?

— Nu, don căpitan, ăsta e din gramatică...

— Să nu crîcneşti, mocofane! O fi fost el grămătic la el acasă; aici e melitar, nu merge cu fleacuri!

Şi Moş Teacă, desperat, face un raport către colonel, declarînd că sergenţii nu ştiu semnalele şi n-au muniţia-n regulă.

Colonelul, cum află, pedepseşte toată şcoala la pas gimnastic.

— Aleargă, leat! le strigă Moş Teacă. Şi eu am alergat pînă m-am făcut căpitan! Numai Caliopi a fost de vreo zece ori la don colonel!