Un subiect tabu pentru elitele impostoare, inclusiv pentru Maia Sandu

Există aici, în Republica Moldova, o realitate pe care absolut nimeni nu este dispus s-o analizeze profund și s-o expună în spațiul public. Este vorba despre un anumit tip de prostie primejdioasă caracteristic unei categorii politico-intelectuale cu pretenții de ”elită a societății”. Cei care au expertiza necesară și sunt conștienți de existența acestui flagel social nu sunt dispuși să analizeze fenomenul deoarece sunt dependenți de el, au devenit captivi acestuia, sunt complici cu el și, deci, cointeresați în perpetuarea lui.

Ești înjurat, lovit și persecutat dacă, argumentat, demonstrezi și declari public că un anumit politician, jurnalist ori scriitor este un prost solemn cu acte în regulă. Astfel de proști există cu duiumul și în România, numai că acolo analiștii, filosofii, jurnaliștii ori scriitorii lucizi îi pot analiza și nominaliza fără riscurile existente aici. Pentru că tot ”e la modă”, cum să spui că Maia Sandu e proastă? Ea e deja o ”sfîntă” pentru susținătorii ei fanatici și ignoranți, iar ripostele lor amenințătoare le recepționez după fiecare articol critic scris pe bune. Dar să spun că e și proastă? Ea, care are diplomă și de la Harvard? Ceea ce nu știu exaltații ei ignoranți este faptul că prostia se cuibărește și în cele mai alese diplome universitare.

Despre Pavel Filip și Andrian Candu, de exemplu, nu putem spune că sunt proști, ci mafioți cinici și supraviețuitori în propriul lor sistem corupt. În decăderea lor morală mizeră, ei știu cum trebuie să se poarte în anumite situații convenționale impuse de diferite situații, să le zicem protocolare. Ticăloșii nu sunt neapărat și proști. Prostia la care mă refer, însă, este cea înveșmîntată în haine solemne și cu funcții de răspundere. Această prostie este cu atît mai penibilă cu cît îmbină, inevitabil, bățoșenia solemnă care cred ei că le-o conferă o anumită funcție cu primitivismul comportamental din satele în care au copilărit, dar de care nu i-au dezbărat nici cele mai prestigioase universități.

Cu toate studiile ei, cu toată activitatea ei de prin elita bancară internațională, cu toate întîlnirile pe care le-a avut cu politicienii de calibru din Occident, Maia Sandu nu a învățat nimic din aceste lumi avansate, democrate și civilizate. Ea nu a reușit să-și risipească în uitare deprinderile de țărancă rea de gură și furioasă pe vecina ei mai răsărită din Risipeni, cu care s-a jurat și la biserica din sat că nu va vorbi toată viața.

Practic, ”ea a fost adusă la oraș”, adică în politică, de Vlad Filat. Asta îi face trecutul și prezentul de rușine rău de tot. Nu s-ar fi întîmplat astfel dacă s-ar fi dezis de Filat demn, dar numai după ce ar fi devenit cu adevărat un politician, după modelul celor din UE spre care spune că vrea să cîrmească ireversibil Republica Moldova. Dacă ar fi fost un politician real, care de cum ar fi intrat în politică s-ar fi pus cu burta pe carte, adică pe studii politologice indispensabile, diplomatice și deci, de conduite ori cutume, Sandu ar fi trebuit, din start, să-și recunoască ”erorile” subordonării față de Plahotniuc prin votarea fie și a concesionării aeroportului, ca să nu mai vorbim despre acoperirea furtului miliardului prin votul ei complice. Moldovenii ar fi înțeles-o, ar fi iertat-o și poate că o votau și mai abitir, crezînd că-i sinceră și vrea să se îndrepte.

Nefiind nimic din toate acestea, Sandu, fără să fie conștientă, a lăsat să se risipească prostia din ea, cea rămasă în subconștientul ei din Risipeniul copilăriei și dezvoltării sale primare. Acest tip de prostie este caracteristic prin aceea că individului respectiv, în cazul dat Sandu, i-a intrat în cap convingerea cretină că este superior tuturor, că ”este sub demnitatea lui” să dialogheze, să negocieze cu cei care-i sunt oponenți.

Prostul solemn, așa cum este ea, nu dă mîna cu adversarul ei politic, că așa a învățat ea la Risipeni, chiar dacă în lumea civilizată prin care ea a fost și va fi doar o simplă turistă de la țară nici nu se imaginează un astfel de comportament mîrlănesc. Prostul solemn absolut, atunci cînd are și putere de decizie, se gîndește exclusiv la propria-i reprezentare tîmpă, nu și la binele comunitar, care nu poate fi săvîrșit decît prin negocieri, alianțe și compromisuri rezonabile. ”Politica nu e o mănăstire de maici”, i-a transmis Băsescu atunci cînd și-a sabotat, din prostie, egoism și incompetență, propriul Guvern, provocîndu-i demiterea. Are tupeul să pozeze în victima altora în cazul demiterii Guvernului ei, neînțelegînd că e victima propriei sale prostii de care bubuie.

Problema e că această prostie solemnă e primejdioasă și pentru Țară, mai ales acum, după ce a devenit Președinte ales și nu știe cum se procedează. Fiind o proastă mîndră de la Risipeni, crede că ”e sub demnitatea ei” să negocieze cu cei mai reprezentativi adversari politici, iar asta spre binele Țării și evitarea unui haos național. Din prostie, cinism și ranchiună țărănească, prin cumul, Sandu e convinsă că ”e sub demnitatea ei” să țină cont și de aspirațiile populare a circa jumătate din populația Țării. ”E sub demnitatea ei” să negocieze cu socialiștii o rapidă provocare a alegerilor parlamentare anticipate, dar pare să fie o onoare pentru ea să-i fi cerșit voturile lui Usatîi, Candu și Filip, cele mai sinistre figuri politice imaginabile. ”E sub demnitatea ei” ca, în interes național, să admită aducerea la masa discuțiilor a celor care reprezintă interesul majorității moldovenilor, crezînd că o onorează provocarea unui haos politic și economic național prin asociere cu Filip, Candu și, în perspective parlamentare, cu Usatîi.

Cu mîhnire constatăm cum prostia solemnă poate destabiliza o Țară, cum prostia cuibărită într-o diplomă universitară face front comun cu prostia de grotă, iar asta din interese meschine și ucigătoare pentru cei care au votat-o pe Sandu, cei care chiar cred că ea se gîndește vreodată la ei după ce le-a colectat voturile. Alo, Sandu, ieși din hîrtoapele Risipeniului și înțelege că nu te-au votat Președinte nici 30% din totalul moldovenilor din Țară și diasporă!

Mihai CONȚIU