Puterea şi prezidenţiabilii ei doresc doar Putere, nu şi consolidarea unui Stat puternic şi prosper

Alegerea preşedintelui ţării, indiferent de faptul că este vorba despre regimuri prezidenţiale, semi-prezidenţiale sau parlamentare, este o responsabilitate naţională fundamentală, la care trebuie să participe conştient orice alegător, cetăţean de rînd, şi, mai cu seamă, candidaţii care aspiră la această funcţie supremă în Stat. Funcţia de preşedinte de ţară nu trebuie dobîndită prin cumpărarea de voturi, manipularea alegătorilor şi promisiuni mincinoase, imposibil de îndeplinit.

În acest context, dacă există respect şi devotament suprem faţă de ţară, neam, viitor, bunăstare, siguranţă naţională, respect şi consideraţie faţă de concetăţeni, candidaţii la funcţia de preşedinte chiar că trebuie să fie „cei mai aleşi dintre cei aleşi”, nu nişte aventurieri sau avortoni politici ale căror scopuri sînt interesul personal şi de clan. Dar, mai ales, dorinţa de a deţine Puterea nu prin mijloace democratice, ci prin jefuirea visteriei de stat pe fondul păstrării ţării şi a populaţiei în înapoiere şi sărăcie. Aşa s-a procedat în această ţară permanent, începînd cu 1991, şi tot astfel se doreşte şi pentru viitor!!!

Ca să vedeţi cu cît cinism, bătaie de joc şi dispreţ faţă valorile sugerate mai sus, este suficient să urmăriţi discursurile şi personalităţile gonflabile ale unor impostori care candidează pentru Preşedinţia Republicii Moldova. Din cei care-mi vin în gînd acum, este suficient să-i amintesc pe Marian Lupu, Mihai Ghimpu, Roman Mihăieş, Ana Guţu, Vitalia Pavlicenco, Valeriu Ghileţchi, Maia Sandu, Iurie Leancă, Silvia Radu şi restul care mai sînt. În primul rînd, orice om ar trebui să se întrebe ce au făcut ei pentru ţară pînă acum, ca, mai apoi, să se gîndească în ce măsură îşi pot îndeplinii promisiunile dacă sînt aleşi. Niciunul nu a făcut absolut nimic notabil pentru această ţară şi pentru un trai mai bun al moldovenilor. Toţi au fost şi sînt oamenii diferitelor clanuri politice şi financiare. Toţi au prosperat personal din această pricină în timp ce viaţa de zi cu zi a moldoveanului s-a înrăutăţit dramatic, aducîndu-l la disperarea de a-şi pune ştreangul de gît din cauza lipsurilor, a imposibilităţii de a vedea un viitor decent pentru copiii lui într-o ţară în care politicienii vor Putere şi bieţii oameni orbecăiesc după un colţi de pîine zilnic.

Promisiuni mincinoase, în contradicţie cu realităţile existente

Ghimpu, Guţu sau Pavlicenco, de exemplu, promit moldovenilor unirea cu România, care, ştim bine, este un lucru imposibil. Lupu, veşnic aflat la Putere, începînd cu 2001, se laudă cu realizările guvernării actuale, ne asigură că „împreună vom fi mai puternici” şi că va materializa visul integrării europene a ţării. Nu scoate nici o vorbă despre faptul că partidul pe care-l conduce, PDM, fiind minoritar, a preluat guvernarea printr-o autentică lovitură de stat, motiv pentru care s-a finalizat îndepărtarea definitivă a ţării de UE, iar finanţările externe au fost blocate. Pomana primei tranşe din împrumutul românesc nu este nici pe departe o reuşită. Integrarea europeană imposibilă le-o promit moldovenilor şi „sateliţii prezidenţiabili” Iurie Leancă şi Maia Sandu.

„Republica Moldova nu va fi membră a Uniunii Europene niciodată sau nu în următorii 20-30 de ani. Tentativa de a extinde prin acordul de asociere Uniunea Europeana în Ucraina şi Republica Moldova a avut reacţie imediată din partea Rusiei: anexarea Crimeii şi ocuparea Estului Ucrainei", a declarat bine informatul ex-preşedinte român Traian Băsescu.

Pentru a se înţelege mai bine seriozitatea, gravitatea celor pe care le spunem în acest articol, este necesar să vă reamintim şi următoarele afirmaţii oficiale ale ambasadorului SUA la Chișinău, James Pettit, făcute cu ocazia sărbătoririi a 25 de ani de la proclamarea independenței Republicii Moldova,

"Alăturarea României, de exemplu, ca o cale de a intra în UE sau pentru orice alt motiv, nu este o alegere practică şi nu este o alegere care va face lucrurile mai bune aici în Moldova". "Moldova nu este România, Moldova îşi are propria sa istorie şi propriile sale provocări, printre care este faptul că Moldova este o ţară multietnică, cu oameni care vorbesc limbi diferite şi, desigur, mai este şi problema transnistreană, care nici măcar nu este sub controlul Guvernului central, dar care are nevoie de un statut special, dar un statut special în cadrul Republicii Moldova."
"Este regretabil că atît de mulţi cetăţeni au plecat din Moldova de la independenţa ei, nereuşind să-şi găsească un loc de muncă sau să vadă un viitor pentru ei aici. Cred că este foarte important să se încerce să facă lucrurile mai bune aici, pentru ca cel puţin o parte din cei plecaţi să fie atraşi înapoi pentru a contribui."

Ce nu-s capabili să promită şi să facă pentru Ţară

Revăzînd cu atenţie cele declarate de Băsescu şi diplomatul american, constatăm că toţi candidaţii la Preşedinţie amintiţi mai sus aruncă moldovenilor cuvinte goale, aceleaşi minciuni, înşelătorii folosite de toţi politicienii în ultimii 25 de ani spre a-i ademeni pe moldoveni ca să-i voteze fără să facă nimic pentru ei şi ţara lor. Vorbesc de bunăstare, integrare europeană, unirea cu România şi alte bazaconii doar ca să păstreze Republica Moldova în aceeaşi vraişte socială şi politică mizerabilă în care au ţinut-o captivă încă de la declararea independenţei de stat.

Niciunul dintre aceştia nu-i capabil să vină în faţa moldovenilor cu un autentic şi realizabil Proiect de Ţară sau, mă rog, un Ideal Naţional Unificator. Sînt incapabili să conceapă astfel de proiecte deoarece constituie şi produsul nepăsării, manipulării şi ignoranţei în care i-au păstrat pe moldoveni, dar şi pentru că le convine ca această ţară să se afle permanent la răspîntii identitare conflictuale, dar şi în bătaia vînturilor geostrategice regionale.

Pe alocuri, ca nişte papagali, vorbesc demagogic despre „necesitatea reîntregirii ţării”, cu referire, fireşte, la Transnistria, dar nu au absolut nici o viziune, o soluţie concretă de instaurare a unei păci sociale, a unei reconcilieri civice între toţi cetăţenii Republicii Moldova, indiferent de etniile conlocuitoare din care fac parte, căci toţi, în realitate, sînt cetăţeni ai acestei ţări. Observaţi că toţi aceşti candidaţi, în realitate, mai cu seamă atunci cînd sînt în funcţie, îi privesc pe cei din Găgăuzia, Taraclia, pe ţiganii de la Soroca sau, mai nou, pe cei din Bălţi şi Orhei ca fiind din altă ţară! Ei nu-s capabili să fie lideri politici unificatori pentru toţi concetăţenii lor. Pentru ei, toţi cetăţenii acestei ţări nu-s nimic altceva decît „marfă votantă de cumpărat”, care este valabilă doar o dată la patru ani. Toţi contracandidaţii îl pun la zid pe Igor Dodon, care este preferat de majoritatea alegătorilor moldoveni, tocmai pentru că le vorbeşte moldovenilor despre pace socială, reunificarea ţării, neutralitatea statului şi consolidarea naţiunii civice moldoveneşti şi a Republicii Moldova. Păi, dacă respectăm regulile jocului politic democratic, trebuie să exterminăm majoritatea populaţiei care-l preferă pe Dodon, iar asta în favoarea dorinţei de Putere a unei minorităţi politice?

Prin urmare, aşa cum spuneam şi la început, dacă aceşti candidaţi ar avea respect şi devotament suprem faţă de ţară, neam, viitor, bunăstare, siguranţă naţională şi consideraţie faţă de concetăţeni, atunci ar trebuie să fie „cei mai aleşi dintre cei aleşi”, iar asta ar presupune că trebuie să vină în faţa naţiunii cu un Proiect de Ţară realizabil, care trebuie să fie la fel de sfînt ca şi Constituţia.

PDM condus de candidatul Marian Lupu, partid minoritar care administrează ilegitim ţara, a aruncat moldovenilor o altă momeală mincinoasă – reformarea clasei politice şi a partidelor! Păi despre ce reformare putem vorbi atîta timp cît avem de-a face cu un partid minoritar care conduce abuziv, dictatorial ţara, cu aceiaşi politicieni incapabili, hoţi şi îmbătrîniţi în rele, pentru care moldovenii sînt o populaţie de unică folosinţă, nu un popor?

Proiect de Ţară, reforma Statului de drept, dar cum?

Cei care ne vorbesc despre reformarea clasei politice şi a partidelor – PDM şi Lupu – îi cred pe moldoveni nişte copii de grădiniţă sau nişte bătrîni senili. Reformarea clasei politice şi a partidelor trebuie să fie o consecinţă a unei reforme fundamentale a Statului de drept.

Statul francez, ca exemplu, care este a doua putere economică a Europei şi a cincea la nivel mondial, a cunoscut, de-a lungul istoriei, cinci Republici pînă a ajuns la etapa actuală de dezvoltare. La 26 August 1789, Adunarea Constituantă, atenţie!, a adoptat o „declaraţie a drepturilor omului şi cetăţeanului”, după care, în Septembrie 1792, a fost proclamată Prima Republică Franceză. Mai apoi, între 1799 şi 1815, se proclamă împărat Napoleon, revine monarhia, iar între 1848 şi 1852 este instaurată A Doua Republică Franceză. A treia Republică Franceză, după domnia lui Napoleon al III-lea, este consemnată între anii1870-1940. A Patra Republică Franceză s-a instalat după Al Doilea Război Mondial pînă în 1958, după care generalul Charles de Gaulle instaurează A Cincea Republică Franceză şi ultima.

Fără a intra în detalii, demn de reţinut este faptul că fiecare Republică Franceză a constituit o continuitate de evoluţie politică, socială, democratică şi de drept pentru bunăstarea Franţei şi francezilor.

Republica Moldova cîte Republici a trăit? La 2 Decembrie 1917, a fost proclamată Republica Democratică Moldovenească, iar pe 24 ianuarie 1918 a fost votată independenţa Republicii, care ulterior s-a unit cu Regatul României. Aceasta este Prima Republică! A Doua Republică a fost în componenţa URSS, numită RSSM, care şi-a dat duhul în 1991, cînd se instaurează A Treia Republică, prin declararea independenţei de stat. Convenţional, putem spune că A Patra Republică a existat pe vremea guvernării comuniste. Din 2009 şi pînă în prezent, există A Cincea Republică, cea mai criminală dintre toate. Acum este de aşteptat ca să se instaureze A Şasea Republică, după alegerea preşedintelui ţării.

Ce-au făcut toate aceste Republici pentru evoluţia statului moldovenesc şi pentru moldoveni? Absolut nimic! Toţi politicienii care au fost la Putere n-au avut ce prelua de la predecesorii lor, dar nici ei n-au fost capabili să fie iluminişti pentru neamul şi ţara lor. În acest ultim punct avem în vedere reforma statului de drept cu tot ceea ce presupune aceasta – Constituţie, Justiţie, drepturile şi libertăţile fundamentale ale cetăţeanului etc. –, bunăstarea economică a ţării şi a moldovenilor, conştiinţa civică, devotament faţă de ţară, respect general faţă de tradiţii, valori, istorie şi multe altele.

Candidaţii la Preşedinţie ar trebui să le vorbească moldovenilor şi să se angajeze total în reforma fundamentală a Statului de drept. Această reformă, însă, presupune altceva decît ne spune candidatul Marian Lupu, iar aici este vorba despre:

a) o reformă constituţională radicală, legi noi elaborate în regim de urgenţă;

b) separarea reală a Statului de Biserică;

c) instituirea unui regim prezidenţial;

d) interdicţia de a mai participa la actul decizional politic pentru toţi cei care s-au compromis pînă acum;

e) detalierea textuală în Constituţie a neutralităţii ţării;

f) pedepse aspre pentru cei care au subminat economia naţională şi care subminează interesul naţional al statului moldovenesc independent;

g) reconcilierea naţională sub stema şi drapelul Republicii Moldova a tuturor cetăţenilor acestei ţări, indiferent de originea etnică;

h) demararea şi lansarea de urgenţă, în baza unei legislaţii interne reformate şi a dreptului internaţional, de politici şi proiecte economice bilaterale şi de pe principii reciproc avantajoase cu România, Ucraina, Rusia, SUA, UE şi alte state;

i) obligarea prin lege a preşedintelui ţării, a premierului şi preşedintelui Parlamentului să prezinte trimestrial, în faţa poporului, rapoarte cu privire la realizarea angajamentelor asumate, la eşecurile înregistrate şi demiterea lor în cazul în care fac dovadă de incompetenţă;

j) naţionalizarea şi confiscarea tuturor averilor furate de la Stat sau dobîndite ilicit de către oricine, după o inventariere la nivel naţional, căci în urma acestui proces ţara va devenii cu mult, mult mai bogată. Ne oprim aici căci enumerările pot continua, dar deja credem că sînt intuite.

Acum înţelegeţi ce ar însemna o astfel de reformă a Statului de drept şi de ce candidaţii la Preşedinţie pe care i-am enumerat nu-şi iau astfel de angajamente în faţa poporului? Doar n-o s-o facă Marian Lupu, al cărui partid şi-a luat în proprietate întreaga ţară cu tot ceea ce există – şi-a subordonat Constituţia, i-a furat ţării toate avuţiile, controlează toate instituţiile de drept ale statului, a separat definitiv Republica Moldova de UE, dar vorbeşte moldovenilor despre „viitorul european” şi multe altele!

Cum va fi A Şasea Republică? Va fi cu Marian Lupu şi PD, care dispun de toate resursele bugetare ale ţării în actuala campanie electorală? Înseamnă că A Şasea Republică va fi mai cruntă decît în Evul Mediu!

Mihai CONŢIU