Între realitate și rea-credință

Imediat după ce Președintele Igor Dodon și-a dat publicității raportul de activitate din primii 3 ani și jumătate de aflare în fruntea Statului, adversarii săi ”de serviciu”, politicieni și cea mai mare și puternică tabără mediatică a comentatorilor și jurnaliștilor, au lansat cele mai ilogice critici și atacuri. Atunci cînd criticarea unui politician nu are la bază realitatea, faptele concrete, ci doar speculații, distorsionări ale adevărului, insinuări și bîrfe gustate doar de vulg, atunci cel care le emite se trădează a fi un impostor, un manipulator, un defetist și un mercenar mediatic de cea mai josnică speță.

Dodon este criticat pentru că ”nu și-a îndeplinit toate angajamentele electorale”. Aici avem de-a face cu o diversiune prin care lui Dodon i se asociază 3 ani și jumătate de Președinție, omițîndu-se, cu rea-intenție, că timp de mai bine de 2 ani și jumătate instituția prezidențială și Președintele Dodon au fost sabotați și blocați de mafia politică parlamentară, guvernamentală și instituțională controlată de către Vladimir Plahotniuc.

Nici nu mai e cazul să amintesc despre practica mafiotă a suspendării temporare din funcție a Președintelui ori de cîte ori refuza să semneze vreun decret de numire într-o funcție importantă în Stat a unui corupt, dar supus lui Plahotniuc. Se întîmpla asta cît timp dura ca finul lui, Andrian Candu, în calitate de președinte al Parlamentului mafiei, să semneze decretele controversate în locul Președintelui.

Tot în mod diversionist, Președintelui i se impută că nu a avut suficiente întrevederi oficiale cu omologii săi din Occident. Și în acest caz, se omite, cu rea-intenție manipulatoare, realitatea că, la ordinul lui Plahotniuc, Ministerul moldovean de Externe l-a sabotat la maxim pe Dodon în această privință. Diplomația moldovenească din subordinea oligarhului fugar a avut grijă să-i blocheze Președintelui absolut orice tentativă de contact extern pe canalele diplomatice obligatorii, inevitabile. Unul dintre rolurile de bază ale diplomației este tatonarea, inițierea și mijlocirea relațiilor, întrevederilor dintre conducerea Statului moldovenesc și conducătorii altor Țări.

Cît privește faptul că Președintele Igor Dodon nu s-a întîlnit cu oficialii români, în frunte cu Președintele Klaus Iohannis, lucrurile sînt mai mult decît evidente. Fosta guvernare PSD de la București a fost complice, parteneră de nădejde cu mafia de Stat controlată de Plahotniuc la Chișinău. Totodată, Plahotniuc a fost și mai este încă protejat de către structuri influente ale serviciilor secrete românești. În acest context, e bine să reținem că aceste servicii secrete au suficientă putere pentru a bloca orice întrevedere oficială dintre Dodon și Iohannis. Acum, Dodon este un inamic de moarte al acestor structuri ale serviciilor secrete românești. După ce Dodon a provocat fuga lui Plahotniuc, au căzut afaceri tenebroase moldo-române de multe milioane, s-a ratat transformarea Statului Republica Moldova într-un paradis fiscal de tip mafiot etc., etc.! Totodată, acum, structurile românești despre care vorbim, în consens cu decidenții politici, sînt implicate în susținerea electorală a trei ”fronturi politice” care luptă împotriva lui Dodon în alegerile prezidențiale. Este vorba despre Andrei Năstase, care este susținut, la vedere de premierul român, Ludovic Orban, Maia Sandu, care are parte de sprijinul discret al Corectitudini Politice românești, și Octavian Țîcu, în spatele căruia simt aripa dură a serviciilor secrete românești de sorginte ceaușistă. Ceilalți, Chirtoacă sau Filat, sînt voluntari care se cer a fi băgați în seamă, chiar dacă ”au fost lăsați de mult la vatră”.

În concluzie, despre aceste adevăruri și multe, multe altele conexe trebuie să ținem seamă dacă dorim să-l criticăm corect și la obiect pe Dodon, altminteri picăm în derizoriu și reaua credință ori mercenariatul mediatic manipulator ies oricum în evidență!

Mihai CONŢIU