Promisiuni electorale fără nici o legătură cu atribuțiile reale ale președintelui

Autor: Mihai CONȚIU

După ce veți parcurge articolul acesta, veți înțelege mai bine de ce am decis să nu ne implicăm politic în actuala campanie electorală pentru alegerile din 20 Octombrie, dar și din ce pricini am refuzat unele oferte de înregimentare electorală partizană. De-a lungul timpului, am scris și am demonstrat, cu probe concludente, despre cum absolut toți guvernanții, începînd cu anul 1991, au recurs la cele mai necruțătoare metode pentru a nu exista o presă scrisă cu adevărat liberă, independentă. Sub protecție politică ori de tip banditesc, plutoane întregi de politicieni și oameni de afaceri improvizați au privatizat tot ce era mai de preț în această Țară.

Presei scrise, în schimb, nu i s-a permis să-și privatizeze ceea ce i se cuvenea din start, iar aici ne referim la încăperile redacționale din Casa Presei, care a fost construită din banii a patru ziare și o revistă. Vă dați seama – presei scrise nu i s-a permis să-și privatizeze măcar un amărît de spațiu, măcar 2-3 birouri, într-un edificiu construit tot din banii ei, nu din cei ai Statului moldovenesc sovietic! De ce? Pentru că toți au înțeles că o presă liberă, cu propriul ei spațiu redacțional, pentru care n-ar mai plăti chirii împovărătoare aceluiași Stat care a deposedat-o de sediul ei inițial, le-ar fi semnalat abuzurile, furturile și restul derapajelor. Prin urmare, presa care nu a putut fi înregimentată politic a fost condamnată la pieire. Mai vorbește cineva despre ex-premierul Pavel Filip care, cu binecuvîntarea lui Plahotniuc, a vrut să fure efectiv întreaga clădire a Casei Presei? Se vede treaba că și în ”Moldova proeuropeană” totul se prescrie!

În ”ultimii ani proeuropeni”, presa scrisă independentă, iar aici mă refer inclusiv la ziarul nostru care nu este afiliat nici unei grupări politice sau de afaceri, a fost și este sabotată drastic pentru a o falimenta. Aici este suficient să dau cazul Î.S. Poșta Moldovei care a mărit discreționar tariful de distribuție a publicațiilor periodice cu 340%!!! Se știe că un colac de salvare pentru presa scrisă independentă este reprezentat de abonamente, iar Î.S. Poșta Moldovei, instituție a actualei guvernări proeuropene, a decis astfel să înțepe acest colac pentru a-l dezumfla. Inițial, guvernanții au spus că vor compensa această majorare, iar asta în schimbul ”depunerii unor acte”. Înțelegem că ”acest filtru compensator” l-ar fi trecut vreo zece Redacții. Dar de ce trebuie ca Redacțiile ”să depună niște acte”? De ce a trebuit constituită și o Comisie în acest scop? Oare Cancelaria de Stat nu știe prea bine care-s publicațiile scrise ce pot fi compensate?

Situația în care ne aflăm, iar aici mă refer strict la ziarul nostru, este una absolut paradoxală – suntem pe lista neagră a Kremlinului, pe lista neagră a celor de Stînga, dar se pare că și pe cea a guvernării proeuropene! Ce altfel de independență tristă și împăvărătoare mai mare doriți?

Problema politicienilor moldoveni constă în aceea că dacă un jurnalist scrie, cu probe, despre unele derapaje, ei nu-i sunt recunoscători ziaristului respectiv că i le-au semnalat, ci îl privesc cu ură și îl acuză ”că a scris rău despre ei”. Poți să scrii zeci de articole favorabile despre un politician, dar dacă scrii măcar unul în care îl critici pe drept, atunci intri în dizgrație pentru totdeauna. Politicienii moldoveni sunt incapabili să priceapă că jurnaliștii care-i critică obiectiv sunt aliații lor, niște aliați care le semnalează greșelile pe care ei trebuie să le repare sau să le evite. În democrațiile europene autentice doar așa sunt receptați ziariștii care-i critică pe politicienii zilei. Nu poți să crezi în pro-europenismul unui politician atîta timp cît nu apreciază și nu sprijină presa scrisă independentă, inclusiv pe cea care-l critică. În Țările europene cu adevărat democratice, toate guvernările sprijină presa independentă, inclusiv pe cea care la critică, iar asta pentru că înțeleg importanța existenței presei scrise. Am mai scris despre asta, am dat exemple și nu mai insist.

Acum, în campania electorală pentru Președinție, vedem și ascultăm cele mai paradoxale promisiuni, proiecte și asumări ale tuturor candidaților pentru ocuparea fotoliului prezidențial. Astfel, aceștia vorbesc despre cum vor stimula creșterea economică, cum vor reforma Învățămîntul ori Sănătatea, despre creșterea pensiilor și salariilor, reducerea șomajului, stoparea inflației și a emigrărilor, refacerea infrastructurilor etc., etc. Ba chiar am auzit un candidat ”cu naturelul simțitor” care spunea, ”în cunoștință de cauză”, cum va rezolva situația parcărilor din Chișinău și din Țară. Bazaconii și minciuni crase!

Absolut nici una dintre aceste astfel de ”promisiuni prezidențiale” nu intră în atribuțiile unui președinte al Republicii Moldova. Ca să înțelegeți și mai bine cît de gogonate sunt aceste minciuni, iată care sunt atribuțiile reale/constituționale ale președintelui:

Astfel, ”președintele poate convoca Parlamentul; are dreptul la inițiativă legislativă; adresează mesaje Parlamentului; are atribuții în domeniul politicii externe; atribuții în domeniul apărării; în numirea judecătorilor; conferă decorații și titluri de onoare; acordă grade militare supreme prevăzute de lege; soluționează problemele cetățeniei Republicii Moldova și acordă azil politic; numește în funcții publice, în condițiile prevăzute de lege; acordă grațiere individuală; poate cere poporului să-și exprime, prin referendum, voința asupra problemelor de interes național; acordă ranguri diplomatice; conferă grade superioare de clasificare lucrătorilor din Procuratură, Judecătorii și altor categorii de funcționari, în condițiile legii; suspendă actele Guvernului, cele care contravin legislației, pînă la adoptarea hotărîrii definitive a Curții Constituționale; exercită și alte atribuții stabilite prin lege (articolul 88 din Constituție)”.

Atît! Doar astea sunt atribuțiile președintelui, nu cele din promisiunile electorale pe care le fac!

În final, ținînd seamă de contextul arătat în prima parte a acestui articol, subliniem faptul că absolut nici un candidat la Președinție nu vorbește despre modul în care ar putea sprijini existența presei scrise, așa cum este ea susținută în Uniunea Europeană, iar aici mă refer mai cu seamă la acei candidați cu mască proeuropeană! Într-o dimensiune paralelă, presa scrisă profesionist reprezintă o altă formă de Învățămînt a unei națiuni, însă, pentru a înțelege asta, prezidențiabilii, partidele politice și guvernanții ar trebui să privească spre realitățile mediatice din UE în care spun că vor să se integreze, nu spre Coreea de Nord, Rusia și propriile fițuici propagandistice de partid!