Pe 2 martie 1807 Congresul a interzis cumpărarea de sclavi din Africa, legea intrînd în vigoare la 1 ianuarie 1808. Cudjo Lewis este ultimul sclav, despre existenţa căruia se ştie, care a sosit în Statele Unite cu ultimul transport. De-a lungul timpului el şi-a văzut întreaga viaţă cum i se schimbă în moduri inimaginabile. A fost luat din satul natal aflat în Africa, făcut sclav, iar mai tîrziu eliberat din nou, existenţa fiindu-i totuşi limitată.

Cudjo Lewis s-a născut în 1840, în satul african Benin. Pe atunci purta numele de Kossola, şi avea nu mai puţin de 17 fraţi, toţi făcînd parte din grupul etnic Yoruba, unul dintre cele mai mari de pe continent. La vîrsta de 14 ani, Kossola a început să se antreneze pentru a deveni un luptător şi, în cele din urmă, a fost făcut membru al organizaţiei secrete masculine, oro. Era o realizare importantă pentru un băiat de vîrsta lui, care de obicei ar fii căutat sfaturi şi aprobări de la cei mai bătrîni. La 19 ani începuse iniţierea pentru a deveni un membru cu drepturi depline al tribului său, devenind totodată mult mai respectat în comunitate.

Pregătirea lui Kossola a fost întreruptă pe neaşteptate, cînd satul lor le-a fost invadat de nişte soldaţi din oraşul alăturat, Dahomey. Aceştia au omorît şi încarcerat mai mulţi membri ai comunităţii. El a fost unul dintre cei 115 africani care au fost duşi în portul Ouidah, un port la Atlantic, unde toţi au fost vînduţi căpitanului unui vas care transporta ilegal sclavi. Timp de 45 de zile cît a durat drumul, el a aflat ce îl aşteaptă în viitor, ca sclav.

Ajungînd în final în Statele Unite, el a fost vîndut unui anume Mr. James din Mobile, Alabama. Din cauză că nu îi putea pronunţa numele în africană, noul său stăpîn l-a numit Cudjo. Războiul Civil a început la doar un an de la sosirea sa şi a trebuit să mai îndure cîţiva ani de sclavie pînă să fie eliberat în 1865. Atunci, nesigur în privinţa viitorului şi neştiind drumul spre casă, Cudjo şi alţi sclavi liberi au pus bazele unei comunităţi lîngă Mobile, numită Africatown. Cu toate că era un loc izolat, mulţi dintre africanii nou veniţi s-au refugiat aici.

Ei doreau cu disperare să se întoarcă în Africa, şi începuseră să strîngă bani pentru a cumpăra un bilet către casă. Dar indiferent cît de mult s-au străduit, preţul era prea mare. În primă fază, membri comunităţii l-au delegat pe Cudjo să-l roage pe fostul său stăpîn să le dea banii necesari să îşi cumpere propriul pămînt. Acesta a refuzat, aşa că ei s-au hotărît să muncească din greu pentru a reuşi. După mai cîţiva ani de trudă, Cudjo a reuşit să cumpere 2 acri de pîmînt în Mobile pentru suma de 100 de dolari. Africatown era mai mult decît un loc unde se ascundeau foştii sclavi. Devenise o comunitate de sine-stătătoare, cu propriile reguli, propriul dialect; o comunitate bazată pe valori tradiţionale africane. Împreună, ei au pus bazele unei şcoli şi unei biserici. 

La începutul secolului XX, Cudjo a început să îşi povestească viaţa unor specialişti care doreau să scrie despre el şi să dea lumii mai departe povestea unuia dintre ultimii sclavi africani de pe teritoriul american. În 1925, Cudjo a fost recunoscut ca fiind ultimul supravieţuitor al vasului Clotilde, vasul cu care a fost transportat în America, fiind inclus în mai multe lucrări de specialitate. De asemenea, în 1927, el a fost intervievat şi fotografiat de către Nora Neale Hurston. Cudjo a murit pe 17 iulie 1935 şi este înmormîntat în cimitirul din Africatown. 

Historia.ro