Mitingul „organizat” de coaliţia de la guvernare, duminică, în PMAN, le dă frisoane

Autor: Mihai CONŢIU

Mitingul din Piaţa Marii Adunări Naţionale (PMAN) şi marşul desfăşurat Duminică, 3 Mai, sub organizarea Platformei Civice „Demnitate şi Adevăr”, au demonstrat o realitate cum nu se poate mai devastatoare pentru aşa-zisa coaliţie de guvernare proeuropeană. Atît s-au săturat oameni de minciunile guvernanţilor, luptele dintre ei, „aliaţii”, pentru funcţii şi Putere, furturile în proporţii deosebit de mari şi aservirea celor mai importante funcţii, încît nu este nevoie decît de o simplă scînteie ca oamenii să iasă în stradă, bine motivaţi, ca să ceară alungarea lor din fruntea statului şi pedepsirea vinovaţilor.

Aici, în primul rînd, este vorba de peste cinci ani în care statul a devenit captivul unor şacali politici care nu-şi văd decît de propriile interese personale. În primul rînd, cei care le-au observat mai întîi abuzurile au fost occidentalii, iar mai apoi, în ultimă instanţă, poporul înşelat şi furat. Pentru moldoveni, deja nu mai contează culoarea politică a celor care vor demolarea unui Guvern corupt. Astfel se explică şi succesul lui Igor Dodon şi Renato Usatîi, care presupune şi renunţarea tot mai masivă la ceea ce deja se poate numi utopia integrării europene.

În acest context, prezenţa masivă a protestatarilor la mitingul de Duminică nu trebuie să ne mire deloc. Este o consecinţă firească a acţiunilor abuzive ale guvernanţilor. Alierea guvernanţilor „proeuropeni” cu comuniştii este oarecum forţată. Pîinea şi cuţitul se află în mîinile lui Vladimir Plahotniuc şi PLDM, care au scos „pe piaţă” un Guvern marionetă. Dacă îl vor mai ţine în fruntea Guvernului pe Gaburici, înseamnă că au urechile astupate şi ochelari de cai. Înseamnă că asta şi este plăcerea lor supremă: să-şi bată joc de noi!

Prin urmare, începînd cu ziua de Duminică, 3 Mai, observăm că se conturează trei repere opţionale masive pentru moldoveni – socialiştii lui Igor Dodon, Renato Usatîi şi, nepolitic, Platforma Civică „Demnitate şi Adevăr”, aceasta din urmă doar dacă îşi va manifesta consecvenţa. Demn de notat este faptul că Platforma Civică „Demnitate şi Adevăr” se distanţează de Dodon şi Usatîi prin opţiunea proeuropeană, asta însemnînd atragerea de simpatizanţi din tabăra liberalilor şi liberal-democraţilor. Disperarea, dar şi indignarea oamenilor este mult prea mare ca să nu dorească alungarea de la Putere a „proeuropenilor” indiferent de „stegarul” din fruntea lor, iar asta pentru că ei, guvernanţii, sînt percepuţi ca fiind cei mai mari inamici ai statului şi ai poporului, în general.

Din cîte am observat, activiştii şi simpatizanţii Platformei Civice „Demnitate şi Adevăr” s-au referit doar la actualii „proeuropeni” de la guvernare. Ei l-au omis cu „eleganţă şi discreţie” pe Mihai Ghimpu, care, în perioada aflării la guvernare, prin interpuşii săi din PL, a jefuit de la egal la egal ţara cu actualii guvernanţi, inclusiv din zona finanţărilor europene.

Cînd pomeneam de cristalizarea clară a trei repere opţionale pentru moldoveni, mă refeream la faptul că activiştii şi simpatizanţii Platformei Civice „Demnitate şi Adevăr” au cerut şi au dat ultimatumuri guvernanţilor în aceeaşi notă în care au făcut-o şi socialiştii. Fireşte că toate cerinţele lor sînt pe deplin justificate.

Printre multe altele, manifestanţii au cerut publicarea neîntîrziată a investigaţiei companiei Kroll (de altfel, lucru pe care l-a cerut şi Vlad Filat, preşedintele PLDM), raport care a identificat autorii furtului sistemului bancar, supranumit „Furtul secolului”, demiterea conducătorilor instituţiilor care au admis „Furtul Secolului” (Procuratura Generală, Curtea Supremă de Justiţie şi Curtea de Apel Chişinău), precum şi neadmiterea declarării acestor miliarde furate drept datorie de stat.

Este posibil ca actualii guvernanţi să intre într-o mare belea, iar asta în condiţiile în care Platforma Civică „Demnitate şi Adevăr” se va ţine de cuvînt şi o să instaleze corturi în spaţiul din jurul Parlamentului şi cel al Procuraturii, dar şi dacă, mai ales, vor izbuti să declanşeze o grevă generală. În acest fel, guvernanţii vor fi prinşi ca într-un cleşte. Pe de o parte vor avea ridicaţi împotriva lor pe activiştii şi simpatizanţii Platformei Civice „Demnitate şi Adevăr”, iar pe de cealaltă parte vor fi înghesuiţi la colţ de Dodon şi Usatîi. Asta chiar că înseamnă o mare belea pentru ei în perspectiva alegerilor locale. Poate că chiar se vor gîndi să le şi amîne din această cauză, dar asta înseamnă că chiar şi-ar da foc la valiză.

Problematic pentru guvernanţi este că toate aceste presiuni la care sînt supuşi sînt democratice, legale şi, mai cu seamă, extrem de bine motivate. Chiar dacă vor scoate, din pămînt sau din iarbă verde, miliardul de euro care se ştie că s-ar fi furat, în Moldova nu există o apă atît de puternică şi mare ca să le mai spele păcatele, minciunile şi hoţiile comise, făcute împotriva propriului popor.

Mitingul de Duminică, ca un alt fel de a spune, a fost „organizat” de actualii guvernanţi „proeuropeni”, nu de Platforma Civică „Demnitate şi Adevăr”. În spatele succeselor acestui miting şi performanţelor electorale ale lui Dodon şi cele previzibile ale lui Usatîi stă disperarea oamenilor sătui de o guvernare coruptă ca nici una de pînă la ei. Dacă nu ar fi fost atît de lacomi, corupţi şi hoţi în văzul lumii, n-ar mai fi fost nevoie să apară Platforma Civică „Demnitate şi Adevăr”, Dodon şi Usatîi. Ei, actualii guvernanţi, sînt creatorii acestor mişcării care, într-un final logic, se vor transforma în proprii lor călăi. Era şi timpul! Prea mult s-au jucat de-a guvernare! Prea mult s-au jucat cu ţara şi cu moldovenii! Bănuiesc că nici nu prea mai au unde să mai fugă. Cine-i mai primeşte?