Pentru oameni ca Mihail Ciorici

Dragostea de țară contează mai întîi de toate

Avem tocmai 80 de partide politice în țara noastră. Dacă luăm cifra de 3000 de membri la fiecare formațiune înregistrată, atunci obținem 240 de mii sau un sfert de milion de inși gata să se ocupe de prosperitatea și dezvoltarea Republicii Moldova. Și toate aceste partide se laudă că au specialiști în toate domeniile vieții noastre care, paradoxal,  tot stagnează de peste 30 și ceva de ani. Da, sunt mulți oameni competenți, buni specialiști în domeniul cui îi are, dar de ce atunci rămînem cu calificativul-poreclă de cea mai săracă țară din Europa? Și ocupăm acest loc ”onorific” în mod constant. De ce Guvernul, ministerele și agențiile sale, pline vîrf, suprasaturate chiar cu specialiști și oameni competenți nu a mișcat bolovanul din loc?  Și în toate raioanele, orășelele și comunele noastre e aceeași situație și aceeași schemă. De zeci de ani țara e dusă cu zăhărelul de oameni care vorbesc și cosmetizează, lustruiesc lucrurile la față, dar în urma lor nu rămîne nimic. Totul a fost construit pînă la ei. Parazitează și privatizează întreprinderi, edificii la care n-au pus ei piatra de temelie.  Dacă se vopsește gardul și acoperișul la vreo grădiniță, acest lucru e finanțat de străini. Ce va rămîne de la actuala guvernare? Practic nimic pentru că ridică cetăți de nisip, adică umblă cu vrăjeli abstracte (pardon de repetiție) cum ar fi combaterea corupției, reforma justiției, integrarea în UE care nu e… Dar ce construiesc concret? Podul de pontoane peste rîul Prut de la Bumbăta? Armata rusă ar instala vreo 400 de asemenea poduri într-o singură noapte. Auzi, ce eufemistic l-au intitulat: podul plutitor peste Prut. Parcă e făcut pentru ca tinerii însurăței să se fotografieze plutind pe apă. Tocmai într-un an l-au făcut. Mai bine-i ziceau Podul Amalgamării Naționale. La neologisme luate la nimereală din dicționarele explicative ei se pricep. Cine ei? Pricepuții la toate și competenții, cei ce înregistrează zeci de partide pe an și în urma lor numai fum. Mai bine aruncați peste rîu un odgon pe care să-l tragă la mal moldovenii de dincolo. Pentru că e una să ai școală și o diplomă și alta e să conduci colective de la întreprinderi, să produci ceva care să miște economia și țara înainte. Guvernul nostru e plin de niște anonimi exagerat de tineri și consilieri străini. Dar de la străini nu poți să aștepți cunoașterea exactă a stării de lucruri în funcție de localitățile concrete. În plus, străinii nu vin aici din dragoste. Iar de la tineri auzim doar utopii și demagogii electorale. După ce sunt votați, cad în hibernare din primele zile. Știm cu toții că majoritatea popoarelor din Caucaz au Sfatul bătrînilor sau înțelepților. Ne-ar trebui și nouă un Sfat al înțelepților. Pentru că-i avem încă printre noi. Oameni care mai au ce ne spune pentru că iubesc această țară. Unul dintre ei este și nisporeneanul Mihail Ciorici. Pe scurt biografia sa ar cuprinde niște repere clasice. Mihail Ciorici a absolvit Facultatea Tehnologia Vinificaţiei a Universităţii Tehnice din Moldova, în 1968, devenind inginer tehnolog. Pentru că sîntem la categoria studii superioare, precizăm că, în 2003, a mai absolvit şi Facultatea Finanţe şi Asigurări din cadrul Academiei de Studii Economice din Moldova. Totodată, în 2001, a urmat un stagiu la Institutul Fondului Monetar Internaţional – „Politica investiţională a sistemului bancar în economia de tranziţie”. Începînd, aşadar, cu anul 1968, tînărul absolvent Mihail Ciorici debutează profesional, în calitate de inginer tehnolog, la Fabrica de Vinificaţie Ciuciuleni, raionul Nisporeni, iar asta pentru scurt timp deoarece, între 1969 şi 1970, îşi satisface stagiul militar în Armata sovietică. Mai apoi, revine la aceeaşi fabrică pînă în 1971, cînd ocupă postul de director, pînă în 1973 al Fabricii de Vinificaţie Zberoaia din acelaşi raion. Succesiv, pînă în anul 1986, experienţa profesională a lui Mihail Ciorici este solicitată, tot în raza raionului Nisporeni, în calităţile de vicepreşedinte şi preşedinte de Gospodării agricole (fostele colhozuri), de director de Gospodărie Agricolă de Stat (sovhoz-fabrică), timp de 7 ani, iar între 1982 şi 1986 a fost prim-vicepreşedinte al raionului Nisporeni şi preşedinte al Asociaţiei agroindustriale raionale. Ulterior, între 1986 şi 1990 ocupă funcţia de prim-vicepreşedinte al raionului Rezina şi cea de preşedinte al Asociaţiei agroindustriale raionale locale. Ziceam că avem nevoie de oameni știu să construiască. Apoi iată lista extrem de pe scurt a ceea ce a edificat Mihail Ciorici în activitatea sa îndelungată. Şcoli: Bălăureşti, Marinici, Ciuteşti, Bălăneşti, Drojdieni, Căţăleni, Ciuciuleni, Micleuşeni, Doina, ultimele 4 fiind la acea vreme în componenţa raionului Nisporeni. Case de Cultură: Nisporeni, care încă nu e finisată, Şişcani şi Doina. Grădiniţe: Nisporeni, Şişcani şi Bălăureşti. Mai urmează apoi Spitalul din Boldureşti; Staţia de Ambulanţă din Cioreşti; Fabrica avicolă din Boldureşti; Fabrica de vin „Struguraş” din Nisporeni; darea în exploatare, în 1993, a 150 de apartamente – 90 la Struguraş şi 60 în centrul oraşului; 2 blocuri cu cîte 30 de apartamente pentru medici şi pedagogi; 4 blocuri cu cîte12 apartamente lîngă Telecom, dintre care două au fost finisate mai tîrziu, iar două nici acum; Căminul Şcolii Profesionale din Nisporeni; reconstrucţia capitală cu dublarea capacităţii sistemului de epurare a apelor reziduale din Nisporeni; în 1993, a fost finalizată construcţia apeductului Prut-Nisporeni. Apa era adusă la Fabrica de vin „Struguraş”, dar din vina noii conduceri a raionului, pentru că nu a fost schimbat sistemul de apeduct în Nisporeni, oraşul nu a mai fost conectat atunci la apă potabilă; reparaţii capitale a numeroase alte obiective.

Zilele acestea Mihail Ciorici a împlinit onorabila vîrstă de 78 de ani. Omul are ce-și aminti, are cu ce se mîndri. Nu am scris aceste lucruri ca să-l propunem în componența guvernului. Doar am sintetizat  din numeroasele felicitări și omagii venite la redacție și dedicate domnului Mihail Ciorici. Ca să arătăm că nimic nu poate fi construit pe loc gol. Există întotdeauna o moștenire ce nu trebuie pîngărită și denigrată. La fel nu trebuie uitați oamenii care au un palmares de muncă impresionant și greu de egalat. Sfatul unor oameni ca Mihail Ciorici trebuie ascultat. E prețios pentru că izvorăște din dragoste de meleag. Iar noi îi transmitem cu mare plăcere calde și cordiale felicitări cu ocazia împlinirii a 78 de ani. De asemenea, îi urăm multă sănătate și ani mulți înainte. Credem că nu numai Nisporenii, dar și întreaga republică îi prețuiește tot ce a construit în prodigioasa sa activitate. La mulți ani, domnule Mihail Ciorici!

(Moldova suverană)