Au transformat Parlamentul într-un ospiciu al interlopilor periculoşi

Autor: Larisa DAMIAN

Comportamentul agresiv, violent al comuniştilor de la ultimele şedinţe ale Legislativului obligă majoritatea parlamentară să ia neîntîrziat măsuri dintre cele mai drastice. Perfect justificat, la finele săptămînii trecute, observatorul moldovean Roman Mihăieş făcea trimitere la Regulamentul Parlamentului, Capitolul 11(8¹), cu privire la INTERDICŢII ŞI SANCŢIUNI, şi la Legea privind partidele politice. Practic, deputaţii comunişti au încălcat absolut toate interdicţiile stipulate în aceste documente şi, se înţelege, sunt pasibili să li se aplice tot atîtea sancţiuni. Mai mult decît atît, majoritatea parlamentară este obligată să ţină seamă şi de faptul că aceste violenţe au caracter de recidivă.

Este de neconceput pentru Parlamentul unei ţări cu aspiraţii europene să admită transformarea sălii de şedinţă într-un ring de box sau de lupte corp la corp, într-un spaţiu în care poţi auzi cele mai crunte şi indecente înjurături sau admonestări.

Iminenţa unui relativ succes al Republicii Moldova la summit-ul de la Vilnius i-a transformat pe comunişti sau, mai bine zis, i-a determinat să-şi arate adevărata lor faţă. Brute cu chip de om – asta au demonstrat că sunt indivizii politici Grigore Petrenco, Iurie Munteanu, Alexandr Petkov, Mark Tkaciuk etc. Femeie fiind, îmi este greu să le înţeleg pe deputatele comuniste cum de pot răbda tovărăşia acestor extremişti.

Absolut tot din aceleaşi motive se agită cu atîta disperare şi presupusul liberal Mihai Ghimpu, liberal doar cu numele!

Deputatele comuniste...

Fiind la o relativă distanţă de ţară, îmi este greu să price „resorturile feminine şi feministe” ale deputatelor comuniste, care dacă, vorba vine, „împart aceleaşi convingeri ideologice”, înseamnă că le aprobă şi mitocăniile, atitudinile de golani bătăuşi. Comuniştii din parlament sînt ca bătăuşii pretorului liberal Valeriu Nemerenco care domină piaţa agricolă din preajma cinematografului Flacăra. Îmbrîncesc femeile de la ţară venite şi ele să vîndă cu o căldăruşă de roşii sau castraveţi, chiar le bat şi le înjură. Nemerenco-oi liberal! Dar să revenim la deputatele comuniste. Oare ele nu-şi dau seama că-şi prostituează imaginea publică în clipa în care sunt de acord ca să îşi aibă drept lideri politici sau colegi pe indivizi ciomăgari ca Grigore Petrenco, Iurie Munteanu, Alexandr Petkov sau Mark Tkaciuk?

Dar, cine ştie!?, poate că şi dumnealor sunt plămădite din acelaşi aluat primitiv! Am cunoscut şi femei cărora le place să fie bătute de bărbaţii lor, cărora brutalitatea le răvăşeşte cele mai excitante simţiri. Am dreptate, doamnelor deputate?

Ceea ce nu ştiu doamnele deputate comuniste, este faptul că nu André Malraux, Marx sau Lenin sunt idealurile comuniştilor moldoveni de astăzi, ci prostirea poporului şi bogăţiile pe care şi le-au strîns cît au fost la guvernare! Uitaţi-vă în ce case locuiesc, în ce maşini se plimbă, la ce şcoli îşi dau copiii, cum au fost şi sunt escrocaţi sau îndoctrinaţi moldovenii cu „Liceul Petrenco”, „Şcoala de Antropologie” a lui Mark Tkaciuk sau... etc., etc.!

Comuniştii, inamicii moldovenilor

Săptămîna trecută, şi ziaristul moldovean Constantin Tănase lua notă de faptul că cei din PCRM sunt nişte terorişti, iar asta nu este nici pe departe o noutate. PCRM a demonstrat că este un partid antinaţional, că este capabil să recurgă la acţiuni ce pot fi calificate drept terorism politic de stat încă din clipa în care a înţeles că nu-i mai este dat să guverneze ţara de pe poziţii absolutiste.

Foarte mulţi moldoveni de bună credinţă au crezut cu sinceritate că exponentul de bază al acestui partid, preşedintele Vladimir Voronin, îi iubeşte pe moldoveni şi că este un statalist programatic. Se vede treaba, însă, că altele sunt idealurile clanului de la conducerea PCRM. Făţărnicia cu care vorbesc despre grijile, nevoile oamenilor este de-a dreptul revoltătoare cînd citeşti şi constaţi în ce lux trăiesc. Ce au ei cu oamenii simpli, cu greu identificabila clasă muncitoare?

Încă din clipa în care s-au pomenit în opoziţie, PCRM a sabotat statul moldovenesc pe toate căile, începînd cu boicotarea şedinţelor Parlamentului şi continuînd cu ceea ce vedem astăzi. Este de pomină demonstraţia lor de forţă, golănească prin care l-au introdus aproape pe braţe în incinta Parlamentului pe dubiosul şef de partid extraparlamentar Victor Şelin. Nu vom sta să le enumerăm toate acţiunile lor suspect de dure deoarece sunt prea bine cunoscute, motiv pentru care ne vom opri la ultimele.

Deşi se ştie foarte clar care este rostul posturilor de control al migraţiei pe linia zonei de securitate dintre Republica Moldova şi regiunea transnistreană, care sunt amplasate pentru cetăţenii străini, nu şi pentru moldovenii din regiune, comuniştii manipulează, mint oamenii dîndu-le cu totul alt sens. Mai mult decît atît, aceste posturi sunt o necesitate de securizare a frontierei în contextul acordurilor pe care R. Moldova le are cu UE în procesul de integrare.

PCRM fiind un adversar declarat al integrării ţării în UE, Vineri, 6 Iulie, Grigore Petrenco, deputatul PCRM, a declarat că posturile de control al migraţiei pe linia zonei de securitate dintre Republica Moldova şi regiunea separatistă, Transnistria, „vor fi atacate de către cetăţenii de pe ambele maluri ale Nistrului. Nu vom permite să fie creată o frontieră de stat pe Nistru”. Dacă se va întîmpla acest lucru, este evident că sponsorii unor astfel de atacuri vor fi comuniştii.

În acelaşi ton, deputatul comunist Eduard Muşuc, la emisiunea „Fabrika” de la „Publika”, a declarat: „Protestele noastre se fac, deoarece nu se aude vocea societăţii, vocea cugetului. Eu am venit cu propuneri la proiectul privind frontiera de la Nistru. Nu ne vom limita la portavoce.” Acum este limpede!

Ca o confirmare a faptului că PCRM are pus la punct un plan minuţios de destabilizare cu orice preţ a situaţiei politice şi sociale din ţară pînă la summit-ul de la Vilnius, Vladimir Voronin, partidul Comuniştilor din Republica Moldova a anunţat începutul unei „revoluţii de catifea”. „Perioada emoţiilor, asezonată cu strigăte „Moldova-Moldova” a trecut. Vine perioada unui calcul judicios, unei pregătiri minuţioase şi multilaterale de demitere a regimului de guvernămînt. Noi nu mai ameninţăm regimul cu „o revoluţie de catifea”, dar începem să o punem în aplicare,” a declarat Voronin. Acesta a mai adăugat că este necesar ca „să pregătească activiştii pentru participare la acţiuni de nesupunere, şi să profite cu sînge rece de dreptul lor la ultimul ultimatum popular adresat regimului”.

Sunt mai periculoşi decît par

Acţiunile comuniştilor trebuie să fie analizate în contextul tensiunilor relaţiilor dintre Chişinău şi Tiraspol, dar şi în cel al sensibilizării acestora cu regiunea găgăuză. Fie şi dacă ne luăm doar după declaraţiile amintite, trebuie să realizăm că autorii diversiunii au nevoie numai  de cîteva focuri de armă răzleţe la Nistru doar pentru a compromite relativele şanse ale ţării la summit-ul de la Vilnius.

Disperarea comuniştilor este mare şi ei îşi imaginează că ar face astfel un serviciu Rusiei; ei cred că astfel, dar şi prin opţiunea Euroasiatică se pot reabilita în faţa Moscovei şi vor fi sprijiniţi, deşi şansele sunt absolut nule. Pericolul unei posibile destabilizări rămîne, iar asta pentru PCRM este convins că asta este unica opţiune.

Comuniştii au convingerea că pot exploata naivitatea oamenilor la nesfîrşit, că-i pot minţi şi seduce pe măsură ce Guvernul este nevoit să aplice reforme chiar dureroase pe alocuri, dar benefice ţării şi populaţiei pe termen lung. Aici vina o poartă guvernanţii dacă nu vor fi capabili să le explice, pe înţeles, oamenilor necesitatea şi scopurile tuturor măsurilor întreprinse.

Totodată, acţiunile tot mai dure ala comuniştilor din ultimul timp trădează care-s intenţiile lor dacă, prin absurd, ar ajunge la guvernare – vor să se răzbune pe toţi şi pe toate, vor să retragă ţara din Comisia de la Veneţia, din CEDO, care este singura şansă a moldovenilor de a-şi face dreptate atunci cînd justiţia naţională îi nedreptăţeşte, să denunţe integrarea europeană, să le fabrice dosare şi să-i bage la puşcărie pe absolut toţi oponenţii lor şi să privatizeze tot ce a mai rămas în această ţară pentru ei şi familiile lor.

Ce face Parlamentul?

De ce, în numele interesului naţional şi în virtuţi constituţionale, nu-i sancţionează legal pe deputaţii comunişti şi PCRM în conformitate cu Regulamentul Parlamentului, Capitolul 11(8¹), cu privire la INTERDICŢII ŞI SANCŢIUNI, şi Legea privind partidele politice?

Aici situaţia este clară şi nu încalcă absolut cu nimic dreptul la exprimare. În cazul dat, o astfel de situaţie nu este similară cu cea a închiderii televiziunii NIT, căreia i se poate da dreptate la CEDO. Aici este vorba despre nişte politicieni care confundă demnitatea de deputat cu statutul de interlop al golanilor şi bătăuşilor de mahala sau ca la pieţele agricole ale liberalului Valeriu Nemerenco. Piaţa de la Flacăra e cea mai ruşinoasă gunoişte din Chişinău.  Nemerenco nu investeşte, el se îmbogăţeşte şi despre asta trebuie să scrieţi. Tot aici este vorba şi despre un partid, PCRM, antinaţional, o formaţiune care atentează nu doar la siguranţa naţională şi la interesul naţional al ţării – integrarea în UE. Ce face Parlamentul, totuşi, în această situaţie periculoasă şi crucială pentru ţară?

PCRM şi PL au dorit şi vor eliminarea ţării din parcursul integrării europene

Încă de dinainte de demiterea Guvernului Filat şi pînă în prezent, PCRM şi PL, prin Mihai Ghimpu, fiecare prin metodele lor specifice, dar cu acelaşi ţel, au făcut tot posibilul să compromită iremediabil R. Moldova ca ţară cu şanse de integrare în UE. Rolul lui Ghimpu a fost şi este acela de a-l ataca zgomotos, vulgar şi permanent pe Filat, care era imaginea integrării europene a ţării la acea dată, precum şi partidul condus de acesta, PLDM. Ca şi PCRM, o face şi acum, iar asta din dorinţa de a submina orice şansă a R. Moldova la summit-ul de la Vilnius.

Pentru ca oamenii să nu-l perceapă ca fiind un adversar ascuns şi eficient al integrării europene, care face front comun cu PCRM, Ghimpu a recurs la o diversiune credibilă pentru mulţi oameni neiniţiaţi, care nu-l cunosc bine şi nu ştiu trecutul încîlcit al acestei familii – pozează, se afişează în gura mare ca fiind un duşman neîmpăcat al Rusiei şi un român autentic. Strategia are efect pe termen scurt – cine-l poate bănui pe Ghimpu că este antieuropean şi nu-i pro-român atîta timp cît acuză mereu Rusia de agresiuni, deportări etc.? Pentru că lui Ghimpu nu-i trebuie Europa, unde va fi uitat a doua zi cu lozincile lui rasiste şi naţionaliste.

Pentru a înţelege mai bine lucrurile, trebuie să ne dăm un pic ceasurile înapoi şi să ne amintim de perioada cînd a fost preşedinte interimar de ţară şi Preşedinte de Parlament! Nimeni pînă la el, nici măcar Vladimir Voronin, şi nimeni după el, pînă în ziua de astăzi, nu a sfidat şi nesocotit legislaţia şi normele europene aşa cum a făcut-o el pe faţă! Aduceţi-vă aminte – Ghimpu a sfidat Comisia de la Veneţia, Consiliul Europei şi Uniunea Europeană pe faţă, cu duritate atunci cînd i s-a recomandat R. Moldova că nu trebuie să fie organizat referendumul din 5 Septembrie 2010 pentru modificarea Constituţiei, cînd au fost recomandate alegeri anticipate în cazul nealegerii preşedintelui ţării etc.

Ghimpu s-a opus la toate aceste recomandări europene din perspectiva funcţiilor pe care le deţinea. Se pune întrebarea: Ghimpu s-a opus Europei în folosul integrării ţării în UE sau în Uniunea vamală Rusia-Belarus? Fireşte în folosul celei de-a doua!

Este un adevăr şi o practică bătute în cuie şi care nu se discută – orice ţară membră a UE respectă cu sfinţeniei toate recomandările venite de la Bruxelles, dar orice ţară care doreşte integrarea în UE nu doar că respectă absolut toate recomandările instituţiilor europene şi le şi execută, dar nici măcar nu le comentează sau negociază.

Anume lui Ghimpu „îi datorează” R. Moldova întîrzierea intrării în vigoare a regimului liberalizat de vize şi a celorlalte acorduri. Astfel de ofense grave aduse UE se repară greu şi în ani! Ghimpu a ştiut bine acest lucru,pentru că tot ceea ce a făcut era o componentă a unui plan ascuns de îndepărtare a R. Moldova de UE! Motivul adevărat pentru care Ghimpu îl urăşte atît de mult pe Filat, dar şi PLDM, este acela că, după ce nu a mai fost preşedinte de Parlament şi şef de stat interimar, nu a mai avut puteri ca să împiedice Guvernul Filat să apropie ţara de UE. Acesta este adevăratul şi singurul motiv pentru care, în secret, Ghimpu are un ţel comun cu Voronin – deturnarea cursului pro-european al R. Moldova!

Poate că tocmai din această cauză nu l-a mai dorit nici Filat ca parte la negocieri în formarea noii coaliţii de guvernare! Poate că acesta este şi motivul real pentru care l-au părăsit şi deputaţii din „grupul Hadîrcă”! Mai devreme sau mai tîrziu, adevărul iese întotdeauna la iveală! Cu timpul, toată lumea se va convinge care este adevărata faţă a „românului” Ghimpu! Acum vedeţi de ce PL şi PCRM sunt două partide antinaţionale?