Tradiţii şi canoane în memoria celor adormiţi

În calendarul ortodox, prima Duminică de după Paşti este o zi de prăznuire pentru Apostolul Toma, iar în ziua următoare, Luni, creştinii ortodocşi prăznuiesc Paştele Blajinilor. Această sărbătoare este sinonimă cu Paştele Morţilor şi este dedicată tuturor moşilor şi strămoşilor noştri. În credinţa populară, comemorarea celor trecuţi la viaţa veşnică, cunoscută sub numele de Prohoadele, Paştele Morţilor sau Lunea Morţilor, este cea mai importantă prăznuire pe care credincioşii o împlinesc în memoria celor adormiţi şi a tuturor morţilor din cimitire.

Paştele Blajinilor este respectat  mai cu seamă în ţări din Europa de Sud-Est  ca România, Ungaria, Republica Moldova, Bulgaria.

Potrivit tradiţiei populare, neamul Blajinilor se află într-o ţară îndepărtată, la hotarul dintre lumea văzută şi lumea nevăzută, poate chiar sub Pămînt, pe Celălalt Tărîm. , Se spune că Blajinii, cunoscuţi şi sub numele de Rohmani, sunt persoane paşnice şi blînde, incapabile să facă rău. Cu toţii trăiesc dincolo de Apa Sîmbetei (un rîu imaginar), care înconjoară  Pămîntul de şapte sau chiar de nouă ori.

Blajinii, ca persoane mitice,  au luat parte la facerea lumii; ei sunt urmaşii lui Set (al treilea fiu al lui Adam şi al Evei). În tradiţia populară se mai spune că Blajinii provin din copiii nebotezaţi, morţi la scurt timp după naştere. Alteori, informaţiile despre Blajini menţionează că ei susţin stîlpii Pămîntului, iar fără ei lumea s-ar scufunda în haos.

În Bucovina, s-a răspîndit credinţa că trupul Blajinilor se deosebeşte de al pămîntenilor: doar bustul lor este identic cu al oamenilor, iar de la brîu în jos, blajinii sunt peşti. Mai mult decît atît, în această zonă geografică credincioşii cred că Blajinii trăiesc într-un pîrîu. Adesea, bucovinenii laudă femeile şi fetele Blajinilor care cîntă foarte frumos, iar melodiile lor răsună în toate ţinuturile în care locuiesc.

Comemorarea din cimitire

În ajunul  sărbătorii, creştinii se ocupă de  curăţenia generală în cimitire şi de îngrijirea mormintelor. Apoi, gospodinele pregătesc bucatelor tradiţionale – ouă roşii, cozonac şi pască. În ziua praznicului,  fiecare gospodină aşterne pe mormîntul (mormintele) familiei o pînză sau un prosop, pe care aşează bucatele ce vor fi  împărţite în memoria rudelor decedate.

Apoi este chemat preotul la  mormîntul respectiv şi el spune o rugăciune, după care citeşte  pomelnicul familiei (numele tuturor decedaţilor în acea familie), iar cînd dascălul cîntă "Veşnica pomenire", preotul stropeşte mormîntul cu vin. La sfîrşitul ceremoniei, gospodina pune în coşul dascălului prosopul sau pînza de pe mormînt, pe care au fost orînduite bucatele – colacii, ouăle roşii, cozonacul, pasca şi cîte o lumînare. 

Pentru sufletul morţilor pomeniţi, gospodina împarte pachete cu bucate tradiţionale şi lumînări rudelor, prietenilor de familie şi săracilor din cimitir. Copiilor li se împarte cîte un ou roşu, păscuţe  mici, alte dulciuri pregătite de gospodină, sucuri de fructe şi cîte o lumînare aprinsă.   

După împărţirea bucatelor la mormîntul familiei, gospodina duce  bucate şi la masa de obşte care se face, de asemenea, în cimitir sau în curtea bisericii. La această masă, pregătită pentru pomenirea  tuturor celor adormiţi, se adună preoţii, dascălii şi toţi credincioşii veniţi să-i comemoreze pe toţi cei trecuţi la viaţa veşnică, din cimitirul unde se desfăşoară ceremonialul . 

Tradiţia spune că în ziua de comemorare, la Paştele Blajinilor, sufletele morţilor sunt libere şi pot să deguste din bucatele primite de pomană şi pregătite special de rude pentru ei. Punţile de legătură dintre credincioşii care se ocupă de comemorarea celor trecuţi la viaţa veşnică şi Blajini sunt apele curgătoare. După Înviere, credincioşii aruncă pe apele curgătoare coji de ouă roşii. Se crede că, după o săptămînă, aceste mesaje ajung în ţara Blajinilor.

În unele locuri, în această zi, bătrînii rostogolesc ouă roşii în apă, în amintirea Blajinilor, iar în Bucovina se organizează mese cîmpeneşti. Cu acest prilej, cei care organizează prăznuirea, lasă în iarbă multe  firimituri de cozonac şi de pască, pentru a fi adunate de cei morţi în ziua Prohoadelor.

Ritualul cu lumînări şi flori

În ziua de prăznuire, credincioşii aprind multe lumînări şi candela tradiţională aşezată la crucea celor decedaţi şi împodobesc cu flori mormintele familiei şi prietenilor, îndeplinind acest ritual şi la mormintele părăsite. La Paştele Blajinilor nu se pomenesc numai morţii cunoscuţi în familie, ci toţi  strămoşii comuni: Uitaţii şi Neştiuţi. Fiecare credincioasă aduce la cimitir cîte un ştergar de care leagă o lumînare şi-l dăruieşte săracilor împreună cu pachetul cu bucate.    

Paştele Blajinilor în RM

În Moldova, Paştele Blajinilor este prăznuit printr-o abundenţă de bucate şi băuturi încît praznicul în sine aduce mai mult a petreceri lumeşti, dar cu accente păgîne, ţinînd seamă că totul se petrece în cimitire. Aceasta este şi părerea autorizată a parohului Bisericii „Sfîntul Dumitru” din Chişinău, Pavel Borşevschi, care, printre altele, spune:

„Aceste practici însă sunt mai mult păgîne şi exagerate. De fapt, Paştele Blajinilor nu poate fi numită sărbătoare, e o necesitate a noastră, o împlinire a poruncii lui Dumnezeu care spune să ne cinstim părinţii ca să ne fie bine pe Pămînt. Paştele Blajinilor asta înseamnă – fericire. Cum se duce la cimitir? La noi mormintele sunt pline cu pomeni, flori de plastic, coroane. La mormînt se duce doar cu flori vii, nu cu cele din plastic. Numaidecît luăm crucea! Primul lucru pe care îl face cînd ajungem la mormînt e să sărutăm crucea, care se pune la capul răposatului, apoi le zicem „Hristos a Înviat!”. După care tămîiem de trei ori mormîntul. Cîntăm „Hristos a Înviat”, care e cîntarea bucuriei, dar nu dăm un ceaun de pomană.

Ne ducem cu lumînări aprinse din ceară, cu tămîie, cu flori vii, ouă roşii şi cozonac, simbolul trupului înmiresmat al lui Iisus. Care e rostul zecilor de pahare de vin băute „de sufletul morţilor”? Cum îi ajută acestea pe răposaţi? Biserica a zis întotdeauna că fără discernămînt nu este nici o faptă bună. Să fii în stare de ebrietate în cimitir este strigător la cer. Acolo trebuie să te rogi pentru cel răposat, dar dacă acţiunile noastre sunt greşite, nu facem decît să-i supărăm pe cei care nu mai sunt lîngă noi.

Unele surse menţionează că originile sărbătorii sunt păgîne. Cît de adevărate sunt aceste afirmaţii? Într-adevăr, păgînii îşi îmormîntau oamenii cu tot cu vase pline de mîncare pe care le aşezau la capul răposatului. Aşa fac unii şi astăzi, considerînd că este creştineşte, dar se înşală. Mîncarea la cimitir este o tradiţie păgînească. Dacă aţi hrănit un om flămînd, dacă aţi îmbrăcat un om gol, dacă aţi fost în spital, în temniţă să ajutaţi pe cineva – acestea sunt fapte creştineşti, dar nu înfăptuite în cimitir.”