Cinci minciuni la modă despre unirea României cu Republica Moldova

România şi Republica Moldova. În prezent, cei care contemplă România Mare vorbesc despre acelaşi popor care, acum, este despărţit de hotare. Ideea unirii României cu Republica Moldova a apărut în spaţiul public imediat după colapsul Uniunii Sovietice. Şovăielnic sau pe faţă, subiectul a fost pus pe tapet de fiecare dată cînd politicienii celor două ţări au avut nevoie ca să abată atenţia de la problemele grave cu care se confruntă atît România cît şi Republica Moldova.

Vorbim despre sărăcie, despre corupţia care se întinde ca un cancer în aparatul administrativ, despre controlul presei, despre slăbiciunile sistemului judiciar şi despre migrarea în masă către Vest, în căutarea unui trai mai bun. Unirea trezeşte melancolie, patimă, ipocrizie şi multă minciună. Pe scurt: mişcările ONG-urilor româneşti au reuşit să trezească, într-o anumită parte a societăţii basarabene, conştiinţa naţională. Fără diplomaţie, fără o voinţă politică şi socială clară şi fără investiţii româneşti Unirea este o utopie. Însă, în ultimele zile, ne-au fost servite următoarele minciuni.

Minciuna nr. 1: Unirea României cu Republica Moldova se va face în Uniunea Europeană

Politrucii şmecheri, în special maeştrii politicii externe care se tot perindă pe la televizor şi cărora le place să joace la două capete, flutură aderarea Moldovei în Uniunea Europeană ca fiind un moment simbolic al unirii cu România. Adică noi avem impresia că împingem Moldova de la spate ca să ajungă în UE, ceea ce este oricum un plan pentru viitorii 15 ani.

Fraţilor, nu avem politicieni de anvergură internaţională şi este cea mai perversă modalitate folosită că să aruncăm subiectul unirii pe umerii birocraţilor de la Bruxelles. Ceva de tipul, descurcaţi-vă, bă, voi cu ei şi ne anunţaţi şi pe noi, după! Republica Moldova este în sfera de influenţa a Rusiei de zeci de ani, are politicieni manevraţi de păpuşarii de la Moscova iar aderarea la UE este un discurs frumos, bun pentru a păcăli electoratul tînăr.

Minciuna nr. 2: Moldova vrea în Uniunea Europeana. Oare?

Politicienii de peste Prut, dacă au impresia că par pro-europeni ducîndu-i pe birocraţii de la Bruxelles ca sa deguste vinul de la Cricova, se înşală amarnic. Dragii de ei nu fac decît să patroneze cu succes un stat abandonat, un stat eşuat şi de care şi-au bătut joc constant. Nu poţi să semnezi Acordul de Asociere şi încă să suspini că raporturile comerciale cu Rusia vor fi ca înainte de embargo. Nu poţi să vrei în Uniunea Europeană dar să te trezeşti, într-o zi, că "cineva" ţi-a furat un miliard de dolari din bănci şi tu comanzi un simulacru de anchetă.

Nu poţi să visezi să fii european dar să te închini la monumentele ridicate în cinstea lui Lenin. Asta simbolizează perfect cum marea majoritate a politicienilor moldoveni nu face decît să joace aşa cum cîntă eşalonul trei de la Kremlin. Pînă acum, Moldova nu a fost decît un stat tampon, un “no men’s land” (ţară fără oameni; din engl.; n.r.) între Est şi Vest. De-aceea nu se poate vorbi despre un proiect de ţară al Republicii Moldova, pentru că nu există! Vedem doar oportunism, cinism şi hoţie.

Minciuna nr. 3: România este Patria Mamă şi are o datorie faţă de Moldova

România, dacă avea o agendă serioasă cu Republica Moldova, ar fi trebuit să pompeze bani în infrastructură, în şcoli, în spitale, în industrie, în agricultură şi ar fi revitalizat economia de peste Prut. Dar “elitele politice” ale României, corupte pînă în măduva oaselor, nu sunt cu nimic mai prejos decît fraţii lor din partidele de peste Prut. Adică puşi numai pe japcă. Dacă aveam vreo reţetă economică de succes am fi pus-o în practică în România şi apoi am fi exportat-o şi peste graniţe. Aşa că Moldova nu este decît un mic ghem de interese în ghearele Marelui Urs iar declaraţiile sforăitoare de la Bucureşti nu ţin de foame.

Minciuna nr. 4: România şi Moldova chiar se pot uni

Cum? Convocăm Consiliul de Coroană? Trecem cu oastea română peste Prut? Modificăm graniţele? Uităm de la mînă pînă la gură că România şi Moldova sunt, din nefericire pentru vecinii noştri, două ţări cu trasee separate. Ne despart NATO şi UE. Recunoaştem populaţia românească din Republica Moldova dar o ignorăm pe cea rusofonă. Pînă a ajunge să facem calcule economice, ar trebui să ne comportăm ca un membru civilizat şi responsabil al Uniunii Europene. Nu mai suntem în 1940 şi, oricît de dureros ar fi, cele două ţări s-au ales cu destine diferite. În plus, mă îndoiesc că acţiunile DNA-ului de a curăţa societatea românească mai trezesc patimi unioniste politicienilor de peste Prut.

Minciuna nr. 5: Mişcările unioniste din Moldova sunt la fel ca cele ale maghiarilor din România

Platforma unionistă Acţiunea 2012 este un ONG care militează pentru un mare ideal. Nu este o mişcare extremistă, aşa cum este Jobbik. Acţiunea 2012, pînă acum, a reuşit să trezească la viaţă peste Prut o conştiinţă naţională şi să stîrnească valuri în mediile oculte ale politicienilor moldoveni. Un cetăţean român a fost expulzat din Republica Moldova iar autorităţile româneşti au reacţionat tardiv şi fără vlagă, adică aşa cum o fac de fiecare dată. Anul trecut, la Tuşnad, premierul maghiar Viktor Orban (deci, nu un ONG-ist) a prezentat proiectul său de ţară: transformarea Ungariei într-un stat liberal. Aproape în fiecare Vară, pe teritoriul României, maghiarii unionişti suspină după Ungaria Mare cu largul concurs al politicienilor şi al autorităţilor noastre. Într-o dezbatere televizată de la Realitatea TV, s-a făcut o paralelă între mişcările unioniste maghiare de pe teritoriul României şi acţiunile ONG-ului condus de George Simion. O mega porcărie tipic românească.

Vlad Epurescu, Adevărul.ro