Referitor la marşul LGBT (acronim ce se referă la comunitatea lesbiană, gay, bisexuală şi transsexuală) din 21 mai: mi-i o silă teribilă şi de manifestanţi şi de contramanifestanţi. După părerea mea, primii reprezintă o categorie care este nu atît discriminată, cît dornică de a se da importantă. Şi nici cea de-a doua nu prea ar avea temei să iasă în stradă - Biserica are azi suficiente probleme cu propria reputaţie şi imagine, de care ar trebui să se ocupe prioritar, înainte de a scoate oameni fără mare cultură şi carte în stradă, mulţi dintre care habar n-au de o mulţime de lucruri ce presupun civilizaţie şi democraţie.

Uitîndu-mă duminică la ştiri, am făcut urît. Pentru că nu mai ştiu cine este discriminat în ţara asta. Homosexualii au ajuns să-mi fie parte din viaţă. Fără ei nu trece nici un bloc informativ, ei sînt decisivi în problema dacă voi fi sau nu acceptată la marele ospăţ european, ei vor avea prioritate mereu, pentru ca nu carecumva să le pară lor că li se ştirbesc drepturile. Şi-au făcut loc oriunde, în orice domeniu profesional şi îi accept, îi apreciez dacă sînt talentaţi şi competenţi, fiindu-mi în cot cu cine dorm. Nu mă deranjează, le respect felul de a fi, pentru că de vreme ce te pretinzi adept al drepturilor omului nu o poţi face înjumătăţit.

De ce atunci, tu, minoritate sexuală, care ai ajuns deja majoritară mi te impui în orice chip, şi-mi bagi mîna şi în buzunar (sînt contribuabilă a acestei ţări şi nu poate să nu mă intereseze banii bugetari cu care, bunăoară, au fost remuneraţi poliţiştii înarmaţi care au ieşit în efectiv consolidat, în zi de duminică, să te păzească)? Ai ieşit în Piaţă să-mi spui că nu ţi-e frică? De cine? Şi cine ţi-a dat prilej de teamă mai înainte? Vino cu date, cazuri concrete că ai fost limitată în drepturi sau obijduită şi după aia discutăm. Pentru că dacă înţeleg că eşti persecutată doar din acest motiv, atunci mă alătur marşului şi te susţin. Dar trebuie mai întîi să-mi spui cine te discriminează şi nu-ţi dă voie să faci ce-ţi pofteşte osul în aşternut şi în dormitorul tău? Trageţi-o măcar cu libelulele de Samoa, că n-are nimeni treabă. Dar de ce trebuie să mi-o spui şi să mi-o arăţi în public? Eu ies în inima tîrgului să declar că sînt femeie şi că-mi place la nebunie un bărbat? Cine te încurcă să mănînci cu mine într-un restaurant sau să munceşti în acelaşi oficiu? De ce atunci în mod ostentativ te concentrezi în cluburi speciale şi locaţii create numai pentru voi? Ce vreai să-mi demonstrezi cu asta: că ţi se rupe să iai masa sau să te relaxezi sub acelaşi acoperiş cu mine, că eşti mai ales sau mai deosebit? Ţi-am spus-o eu sau ţi-am arătat-o cumva că eşti de alt sort?

Aş fi înţeles să fi ieşit în piaţă, mărşăluind, ţăranii care au rămas cu afaceri desfiinţate în urma ultimei stihii şi sînt lăsaţi singuri în faţa unei tragedii ce pute a sărăcie cumplită. La fel, cînd iese în piaţă un grup de pensionari, aflaţi pe muchie de moarte de foame. Iată aceştia, da, sînt discriminaţi. Au muncit o viaţă ca să ajungă să aibă o bătrîneţe atît de jalnică şi umilitoare. Ei au dreptul să iasă în public şi să-şi revendice drepturile, amintindu-le autorităţilor că sînt înjosiţi. Tu de ce-ai face-o? Să ieşi în piaţă şi să-mi spui că eşti gay? Da, şi? Mă interesează oare?

Mai face să amintesc că drepturile tale opresc acolo, unde încep ale mele? E treaba mea ce gîndesc în mod particular, pentru că în afara spaţiului meu privat te-aş aprecia exact după cum meriţi de facto. Mai pe scurt – atîta timp, cît eşti om, respecţi nişte reguli ale societăţii şi nu încerci să dai busna peste mine cu apucăturile tale, e perfect.

Înclin să cred că şansele mele sînt deja inegale în această ţară. Oare trebuie să merg la CEDO, că am toate motivaţiile? Sînt cu carte, instruită, îmi fac meseria, cresc doi copii, îmi iubesc mult Patria, însă ea pe mine mai puţin. Sînt nevoită să rezist la multe greutăţi şi să muncesc ca un ocnaş ca să-mi asigur un trai decent, pe cînd tu atîta şi aştepţi să ai un pretext pentru a acţiona în judecată pe oricine, care ţi se pare ţie că te-a discriminat. Ce e ăsta, un nou sport?

Pentru că mereu am văzut interese, nu întotdeauna curate, pe ambele fronturi, pînă acum mă lăsau rece protestele enoriaşilor, preoţilor, homosexualilor, nu am avut nici o atitudine faţă de tamtamurile aprinse legate de legea antidisciminare. Nu am avut, acum am. Mă deranjează obrăznicia sub orice formă. Iar tu, stimată aşa-numită minoritate, ai devenit obraznică. De aia, te rog să fii cuminte. Trăieşte-ţi viaţa cum poţi, cum vrei şi cu cine vrei. Dar te rog mult nu-ţi etala nurii şi poftele tale în stradă, nu sînt obligată să le ştiu şi să le văd. Nu mă călca pe nervi că nu sînt mai proastă şi poate mă duce capul să adun un grup de oameni, să ies în piaţă şi să declar că mi se lezează dreptul de heterosexual şi te mai pun şi să-mi plăteşti pentru asta.

Lilia GRUBÎI