Cap am, minte pentru ce-mi mai trebuie, dacă sunt plătit!

Autor: Mihai CONȚIU

Peste tot, în lume, oamenii, adică alegătorii, sunt cuceriți de către politicienii care vor să fie aleși cu cele mai absurde și manipulatoare promisiuni. Există, firește, și excepții democratice consacrate. Excepțiile acestea nu au absolut nici o legătură cu Țări în care democrația este, pur și simplu, o golănie (inițial) transformată în mafie de Stat. Cît de nerușinat, inconștient ori analfabet poți fi ca să raportezi democrațiile delirante din, spre exemplu, Republica Moldova și România la cele din Occident?

Revenind cu picioarele pe cernoziomul moldovenesc, suntem siliți să belim și ochii spre icnetele care ne împovărează zilele, după ce ”oamenii buni” au ajuns la Putere! Era beat, este un ”bîjbîitor” incult al limbii române, a fost plătit bine la recomandarea cuiva, este cumva un om de încredere pentru PAS cel care a născocit sloganul ”oameni buni”?!? Din start, prin această formulare, PAS a împărțit populația Republicii Moldova în ”oameni buni” și, automat, ”oameni răi”. În subconștientul lor, crezînd că este o formulă de succes, au preluat modelul celor care spun moldovenilor că ”dacă nu vorbesc românește și nu se consideră români sunt mancurți”.

Au creat, fraților și surorilor, o nouă ”elită”, ăștia!

Conceptul de ”oameni buni” este, în esență, ticălos, fie că a fost emis conștient sau inconștient. În înțelesul larg, popular, definițiile de ”om bun” și ”om rău” nu au absolut nici o ”excitație” cu ”plaja politică”. Sigur că mai sunt și excepții, ce-i drept că rare, dar excepția confirmă regula! ”Omul bun”, așa cum este el asumat, în general, nu este politician, ci, cel mult, votant. În clipa în care un ins intră în politică, el nu mai poate fi catalogat drept ”om bun”. Politica, în toată forma ei de reprezentare, nu are nevoie de ”oameni buni” și nici nu le solicită serviciile. În clipa în care un ins devine membru al unui partid, în mod automat devine și captivul unei ideologii limitate. În acest context, el își asumă un cumul de atribute absolut antagoniste trăsăturilor specifice unui autentic ”om bun”. Individul politic nu poate fi un ”om bun” deoarece este nevoit să fie bun doar pentru partid, dar nu și pentru oponenții politici, inclusiv pentru restul populației căreia, automat, îi devine ostil din clipa în care ajunge la Putere.

”Omul bun” este acela care nu face rău nimănui, este un ins caritabil, respectat și iubit de către toți cei care-l cunosc. El este un om care niciodată nu acționează ostil față de toți semenii lui. Transformînd sintagma ”oameni buni” în slogan politic, PAS, ca partid, s-a baricadat agresiv față de majoritatea populației acestei Țări. Începînd cu șefa Statului, continuînd cu membri Guvernului, majoritatea parlamentară și cu absolut toți cei numiți în funcții de către PAS, absolut toți au pete masive de oameni răi față de restul populației acestei Țări. A, mai sunt încă simpatizați de către unii! Da, dar aici e vorba despre inevitabilul electorat captiv obișnuit să-și aline foamea cu răcnete revoluționare dătătoare de speranțe în care ei, turmă sacrificată și manipulată cinic de către ”oamenii buni”, chiar cred! Începînd cu 1991, a existat întotdeauna un astfel de electorat pentru feluritele partide de ”oameni buni” în felul lor, pervers!

De cînd e ”om bun” șefa Statului, care a fost membra unui Guvern corupt, care a votat pentru acoperirea furtului miliardului, și-a trădat foștii aliați politici prin provocarea demiterii propriului Guvern, a devenit, pe bune, președintă de Țară, a făcut toate scamatoriile perverse, scrise de către ”partenerii externi”, spre a-și impune un Guvern și o majoritate parlamentară servilă, care își schimbă, zilnic, vestimentația de ”om bun”, o vestimentație al cărui preț, una singură, echivalează cu pensia unui amărît pe vreo 10 ani și tot așa?

Ce fel de ”oameni buni” pot fi bogătașii fruntași din PAS – șefa Guvernului, președintele Parlamentului, alde Alaiba, Spînu și alți spîni? În calitate de ”oameni buni”, și-au donat ei salariile oamenilor sărmani, pentru că nu au nevoie de ele, au renunțat la privilegiile pe care politicienii din UE, în care spun că vor să-i integreze pe moldoveni ca într-un colhoz, nu le au așa de mari și extinse?

Doamnelor, domnișoarelor și domnilor cititori, aceștia zic că sunt ”oameni buni”, mai buni decît un călugăr pios care nu merge la vot, dar cerșește bani pe stradă ca să-i împartă săracilor! Călugărul, în accepțiunea lor, este un ”om rău”. La fel ca și tine, iubite cititorule, care deja ai înțeles, ai simțit și te doare rău de toată această guvernare a ”oamenilor buni”! În guvernarea ”oamenilor buni”, se moare de covid ori de foame!