Stat de sacrificiu pentru NATO și neam prost al UE?

Începînd cu Decembrie 1989, România a fost permanent guvernată de foști nomenclaturiști comuniști și securiști legitimați politic de un electorat nătîng, ușor de corupt și manipulat. Transformați peste noapte în ”democrați capitaliști”, acești ticăloși nu doar că au jefuit Țara mai mult decît a făcut-o Poarta otomană de-a lungul secolelor, dar au și trădat-o sub toate comandamentele în raport cu noile parteneriate externe. În Decembrie 1989, românul era mult prea abrutizat și primitiv, spălat pe creier, pentru ca să merite suveranitatea sceptrului regal și a unor mari conștiințe cum au fost Corneliu Coposu și Ion Rațiu. Asta au știut-o prea bine criminalul neo-bolșevic Ion Iliescu și camarila lui de asasini. ”Mîndra prostime românească majoritară” s-a închinat lor pentru că doar pe ei îi merita.

Sub domnia dictatorului comunist Nicolae Ceaușescu, România nu era o Țară în declin. Era sărăcită, la nivelul întregii populații, din cauza proiectelor megalomane ale dictatorului comunist, dar nu era o Țară în declin. A intrat, însă, în declin, imediat după Decembrie 1989, oricît ar părea de paradoxal, din clipa în care noii complotiști au decretat ”instaurarea democrației de tip occidental în România”. Știu ce spun pentru că am fost în ”miezul multor frămîntări”! De mic copil, am preluat de la ai mei speranța numită ”vor veni americanii și ne vor salva de comuniști”, formîndu-mă, sigur că romantic, în doar credința față de Tron și Rege. Începînd cu ziua de 22 Decembrie 1989, cred că undeva în jurul orei 16,00, cînd de la balconul fostului Comitet Central comunist din București a vorbit și Ion Iliescu, am înțeles că România nu s-a eliberat decît doar de Ceaușescu și că urmează să intre într-o captivitate cu mult mai criminală. Atunci a fost momentul în care am înțeles că am devenit și mai minoritar în propria-mi Țară decît fusesem înainte.

E de la sine înțeles că nu am putut și nu pot fi altfel decît un adept al unei Europe unite și al NATO. Problema, însă, se pune astfel: cine și cum a gestionat politic integrarea României în UE și NATO? În perioada interbelică, România regală era respectată în Europa și, în general, în Occident pentru că avea politicieni patrioți dedicați interesului național, dar avea și diplomați străluciți și respectați pe plan internațional, ca, de exemplu, Nicolae Titulescu. Acum România e membră a UE și a NATO, iar asta sub umbrela diriguitoare de integrare a unor politicieni ticăloși și corupți. Alegătorul analfabet politic din România i-a delegat pe cei mai corupți și ticăloși politicieni și securiști români ca să oficializeze apartenența Țării la NATO și UE. Acestor criminali politici le-a convenit respectiva misiune deoarece era benefică intereselor lor personale, nu și Țării, iar asta pentru că nu au știut și nici nu au avut interesul să negocieze demn aceste apartenențe. De unde atîta demnitate? UE și NATO au știut din start că absorb un Stat nedemn și corupt, dar necesar din perspective geopolitice și geostrategice. Doar din aceste considerente NATO și UE au admis să se alieze cu ”curul Europei”, după cum definea România filosoful Petre Țuțea, într-un dialog cu Andrei Pleșu, pe patul de spital.

O falsă speranță democrată a avut Țara în 1996, atunci cînd alegerile au fost cîștigate de către fosta Convenție Democrată din România (CDR), iar Președinția de către penibilul Președinte Emil Constantinescu. În timpul mandatului prezidențial al lui Constantinescu și a guvernării CDR, aceștia au săvîșit cel mai cumplit act de trădare națională a Românie prin semnarea și ratificarea Tratatului cu Ucraina, sub semnătura fostului ministru de Externe Adrian Severin și a Președintelui Constantinescu. S-a spus, atunci, că semnarea acestui Tratat a fost o condiție pusă de americani pentru aderarea României la NATO.

Reamintesc faptul că, prin semnarea acestui Tratat, România recunoaște succesiunea Ucrainei asupra unor teritorii românești care, istoric, nu i-au aparținut niciodată. Astăzi, cu isterie, unii, îi acuză pe ruși că au răpit aceste teritorii de la România și le-a oferit Ucrainei sovietice. Asta a fost istoria de după finalul celui de-Al Doilea Război Mondial, dar noi, acum, vorbim despre realitățile actuale, în care Ucraina, la nivel oficial și practic, este convinsă că Bucovina de Nord, Herța și Sudul Basarabiei cu Cetatea Albă cu tot sunt ”teritorii istorice ucrainene”.

Acum Ucraina vrea o aderare rapidă la NATO. Dacă, în 1997, americanii le-au cerut românilor să încheie acel Tratat umilitor și antinațional cu Ucraina, ca o condiție a aderării la NATO, de ce acum, ca o compensație a unei nedreptăți istorice, aceiași americani nu le cer ucrainenilor, tot ca o condiție a aderării la NATO, să renegocieze renegociabilul Tratat cu România, prin care să renunțe la stăpînirea abuzivă a unor ținuturi istorice românești care nu i-au aparținut niciodată? Firește că asta nu o să se întîmple niciodată! Nici americanii nu o să-i sugereze acest lucru președintelui ucrainean la întrevederea Biden-Zelenski din 30 august curent. România își tot revendică ”dreptul” de a solicita realipirea Statului Republica Moldova, dar nu are curajul și demnitatea de a protesta împotriva deznaționalizărilor abuzive și criminale comise de către ucraineni împotriva băștinașilor din Bucovina de Nord, Herța și Sudul Basarabiei cu Cetatea Albă.

Oare URSS a ocupat România ori SUA și Marea Britanie au cedat-o sovieticilor? URSS nu mai există. România există, dar ce fel de Românie există? România este membră a NATO și UE. Ucraina nu! Fără unanimitate de voturi, adică și cel al României, Ucraina nu poate deveni membră a nici uneia dintre aceste două organisme. Dacă ar exista demnitate națională, atunci România ar trebui, mai ales în fața americanilor, la modul imperativ, să-și spele criminala rușine din 1997, cînd a semnat Tratatul cu Ucraina, și să spună STOP unei Ucraine care stăpînește samavolnic teritorii care nu-i aparțin istoric! Atunci, în 1997, după semnarea Tratatului, ucrainenii au editat un Atlas geografic în care teritoriul Ucrainei era trasat pînă la Prut. Nici vorbă că aici este Republica Moldova! Întrebați-l pe Mircea Druc, care știe bine despre ce-i vorba.

Ca să-și mascheze lașitatea și lipsa de demnitate națională din ultimii 30 de ani în raport cu atrocitățile săvîrșite de către oficialitățile ucrainene față de băștinașii ținuturilor care nu i-au aparținut niciodată pînă cînd li s-au oferit ”cadou”, politicienii avortoni din România au tot promovat pretenții teritoriale asupra Republicii Moldova. Nici unul nu recunoaște evidența că Republica Moldova este un Stat sigur, care oricînd poate fi frate geamăn dacă este lăsat în pace!

În raport cu UE, e clar că România este tratată în termenii formulați de către Țuțea. În raport cu NATO, cam la fel! În contextul celor expuse mai devreme legat de Ucraina, în contextul existenței Declarației Comune privind Parteneriatul Strategic pentru Secolul XXI între România şi SUA, semnat la finele lui 2011, România lașă s-a lăsat iarăși folosită, pe post de servitor agresiv, fără idealuri, în actualele dispute geo-strategice, în raport cu Ucraina și cu Rusia. Știți de ce se întîmplă toate acestea? Pentru că românul Mircea Geoană este adjunct al Secretariatului general al NATO! Nu intru în alte amănunte pentru că deja m-am lungit prea mult, dar credeți-mă că știu și cînd a fost racolat de către americani. Asta în contextul în care Mircea Geoană este ”o emulație politică” a ex-președintelui român criminal Ion Iliescu.

Prin urmare, România fiind reprezentată la NATO la cel mai înalt nivel, nu doar că nu-și impune demnitatea națională, în sînul organizației, în vederea unor reparații istorice firești, dar acceptă să fie umilită cumplit în raport cu Ucraina, dar să-și și reconfirme statutul de ”servitor operativ al NATO”. Astfel, NATO l-a obligat pe Președintele Klaus Iohannis, în 16 Iulie 2021, să promulge Acordul de cooperare militară dintre România și Ucraina. Înțelegeți ce înseamnă asta în contextul celor arătate mai sus? Prin urmare, România devine aliat cu un Stat agresor împotriva Rusiei, care nu are nimic împotrivă ca Ucraina să renunțe la ocuparea unor teritorii care nu-i aparțin. Asta înseamnă că NATO nu-i pasă de interesele naționale ale unui Stat membru, care ar trebui să fie prioritare, ci doar de politicile geo-strategice globale care sfidează aceste principii, dar și, în ultimă instanță, drepturile fundamentale ale omului pe care Ucraina le încalcă brutal în Bucovina de Nord, Herța și Sudul Basarabiei cu Cetatea Albă.

În concluzie, orice organism internațional sau un alt Stat poate renunța sau trăda România, ceea ce este de înțeles, dar observați, în contextul celor arătate pînă acum, că România, în primul rînd, este trădată de către români! Nu avem vocația demnității naționale decît într-un folclor statornicit la beție!

Mihai CONȚIU