În 1973, mai multe țări arabe au decis să întrerupă aprovizionarea cu petrol a Occidentului din cauza sprijinului acordat Israelului în timpul Războiului din Octombrie. Atunci a devenit clar pentru întreaga lume că petrolul nu înseamnă doar prosperitate economică. Înseamnă putere.

În acel context tensionat, ani la rînd a circulat o relatare care a rămas adînc întipărită în memoria politică a Orientului Mijlociu: se spune că Henry Kissinger i-ar fi transmis regelui Faisal al Arabiei Saudite că, dacă boicotul nu încetează, Statele Unite ar putea lua în calcul bombardarea cîmpurilor petroliere saudite.

Răspunsul atribuit lui Faisal a fost rece și direct: „Voi sînteți cei care nu pot trăi fără petrol. Noi venim din deșert. Strămoșii noștri au trăit cu curmale și lapte. Putem reveni la asta”. Nu doar cuvintele contează. Ci semnificația lor.

Pentru o clipă, balanța de putere părea să se încline. Marea putere nu mai părea atît de invincibilă, iar regatul deșertului își afirma forța nu prin armate, ci prin ceva mult mai simplu: controla o resursă indispensabilă pentru ceilalți. De aceea povestea continuă să fie spusă și astăzi.

Pentru că surprinde momentul în care petrolul a încetat să fie doar o sursă de energie și a devenit un simbol dur al dependenței, al demnității și al puterii.

Sursa: Facebook / Atlas Geografic