Un ministru al (in)Culturii pentru primitivismul dictatorial al politicienilor

Autor: Kurt SOLOVIOV

Moto: „Moldovenii nu numai că nu iubesc învăţătura, dar aproape toţi o urăsc. Nici măcar numele ştiinţelor şi artelor nu le sunt cunoscute. Ei cred că învăţaţii nu pot fi cu mintea întreagă în aşa măsură încît, atunci cînd vor să laude ştiinţa cuiva, spun că a ajuns nebun de prea multă învăţătură.“ (Dimitrie Cantemir – „Descriptio antiqui et hodierni status Moldaviae“/„Descrierea stării de odinioară şi de astăzi a Moldovei“)

Înaintea votării cîştigătorului concursului Eurovision, Monica Babuc, ministrul Culturii, a fost victima unei farse regizată de prankerii ruşi Vovan şi Lexus, aceiaşi care, anterior, îi prinsese într-o altă capcană pe preşedintele Nicolae Timofti şi fostul ministru de Interne Oleg Balan. Ciudat este că presa a tratat acest subiect cu multă superficialitate şi cu o satisfacţie superioară specifică. „Vedeţi, noi, ziariştii, cît suntem de isteţi în comparaţie cu Babuc, Timofti sau Balan, căci nouă nimeni n-ar putea să ne joace o astfel de farsă ca lor!”

Pentru cititorii care nu sunt la curent cu farsa jucată Monicăi Babuc, precizăm că prankerul rus Lexus, prin telefon şi în timpul unei emisiuni de divertisment cu public, i s-a prezentat ca fiind ministrul Culturii din Ucraina. Lexus i-a solicitat lui Babuc, din partea preşedintelui ucrainean Petro Poroşenko, să „facă aranjamente” pentru ca Republica Moldova să acorde Ucrainei 12 puncte în procesul de votare a cîştigătorului finalei Eurovisionului. Probabil extrem de încîntată, măgulită de importanţa care i se dă, Babuc, ca de la omolog la omolog, i-a răspuns astfel pretinsului ministru al Culturii din Ucraina:

„Voi vorbi cu reprezentanţii televiziunii de stat pentru a vedea dacă au anumite metode de a lucra cu telespectatorii sau ceva de genul acesta. Eu din prima v-aş da şi 24 de puncte, fără să ascult piesa. Voi vedea ce se poate de făcut. Am înţeles solicitarea dumneavoastră şi voi ţine cont de ea. Credeţi-mă, solicitarea preşedintelui dumneavoastră este foarte importantă pentru noi”, i-a spus Babuc falsului ministru ucrainean al Culturii, în timp ce spectatorii din platoul televiziunii ruse se prăpădeau de rîs.

Aţi citit bine: Monica Babuc, ditamai ministru al Culturii, l-a asigurat pe falsul ministru al Culturii din Ucraina că, personal, ar acorda interpretei ucrainene 24 de puncte, fără să asculte piesa! Aici nu-i vorba despre faptul că piesa interpretei din Ucraina s-a dovedit a fi cea mai bună şi că a cîştigat competiţia, ci despre disponibilitatea ignorantă a unui ministru care ar acorda o notă maximă unui produs artistic fără ca măcar să-l cunoască. Acum înţelegeţi de ce merg treburile în RM aşa cum merg? Totul se face pe nevăzute, prin intervenţii şi tot soiul de alte metode necurate – angajări în funcţii, licitaţii trucate, legi votate în Parlament în favoarea unor companii sau grupuri de interese etc.!

În loc ca Monica Babuc să tacă, dacă măcar nu a avut decenţa să demisioneze, domnia sa a preferat să vină şi cu o replică prin care s-a făcut şi mai mult de rîs, căci iată ce a spus:

„Cel mai frumos răspuns la această farsă l-a dat cîntăreața Jamala, care a demonstrat talentul său și calitatea de interpretă și mesajul care era foarte important la acest concurs. (…) Această farsă a fost parte a unei acțiuni largi de manipulare a opiniei publice din Rusia și din fostul spațiu fost sovietic. Victoria Jamalei demonstrează că nici o farsă nu poate acoperi talentul interpretei”.

Ce legătură are manipularea opiniei publice din Rusia şi spaţiul ex-sovietic sau cîntăreața Jamala cu faptul că nu doar de Babuc s-a făcut rîs, ci întreg poporul pe care îl reprezintă? Autorul farsei nu a manipulat pe nimeni, ci a demonstrat spectatorilor şi telespectatorilor săi că în RM, începînd cu preşedintele ţării, îţi poţi bate joc de oricine. Îngîmfarea, ignoranţa şi convingerea politicienilor moldoveni că sunt de neînlocuit pentru că sunt „aleşii aleşilor” reprezintă tot atîtea defecte umane mizerabile de care orice om inteligent şi cu simţul umorului nu are cum să nu profite.

Nu în Babuc este problema, ci în sistemul politic care a creat-o şi îl reprezintă, acelaşi sistem care, la rîndu-i, reprezintă acest popor nefericit. Un sistem politic corupt, brutal şi prost nu poate oferi decît exponenţi pe măsură. Defecţiunea sistemului, în sine, este oglinda defecţiunii majore a unui întreg popor care-l alege şi de care se lasă corupt ca să-l voteze. În mod normal, Babuc trebuia să-şi dea demisia de onoare după un astfel de moment ruşinos, cu implicaţii atît de profunde, definitorii. O astfel de demisie era de aşteptat şi în contextul în care domnia sa, ca om, creează impresia unei doamne care este respectabilă, responsabilă şi decentă.

Probabil că sistemul politic care a propulsat-o în această funcţie nu-i permite să demisioneze. Într-un astfel de sistem eşti demis, nu demisionezi din proprie iniţiativă pentru că aşa ceva nu trebuie să existe. Orice ministru este creaţia celui care l-a numit în funcţie, iar pentru asta trebuie să execute absolut tot ceea ce i se cere, altminteri va fi distrus definitiv.

Episodul Babuc scoate, încă o dată, în evidenţă faptul că partidele politice de la guvernare nu numesc în funcţii cadre de conducere pe principiul meritocraţiei, ci pe cel al „clientelei de partid” – fiii, fiice, soţi, soţii, neamuri, cotizanţi generoşi, oameni docili care execută strict indicaţiile de la Centru etc. Nu contează că aceşti demnitari fac ţara de rîs în străinătate sau că sunt incompetenţi, important este ca ei să fie buni executanţi şi buni manipulatori pentru ca partidele lor să rămînă cît mai mult la guvernare.

În ţările dezvoltate, democratice, toate partidele politice sunt nişte mici state, în miniatură, căci, o dată ajunse la guvernare, au cadre super-specializate pentru absolut toate domeniile. Acolo lupta politică dintre partidele care vor să cîştige puterea este dublată/compensată de competenţele profesionale ale fiecărei echipe politice, care chiar de a doua zi poate prezenta o echipă de guvernare performantă. În RM, însă, orice partid ajunge la guvernare, numeşte în funcţii toţi incompetenţii sau, în alte cazuri, mai numesc unii profesionişti pe care-i corup de la alte partide, dar pe care-i obligă să se adapteze aceluiaşi sistem corupt de guvernămînt dictat de echipă.

Iresponsabilitatea acestor demnitari este dată şi de uşurinţa provincială cu care au căzut în capcanele farsorilor Babuc, Timofti sau Balan. Ei n-au învăţat că orice convorbire telefonică internaţională trebuie verificată şi securizată la sînge, ca nu cumva să se pomenească intrînd în dialog telefonic pe o linie erotică sau oricare alta. Au ridicat cultura păpuşoiului la nivel de cultură politică! Mamă, ce mîndră trebuie să se fi simţit Babuc în clipa în care a aflat că preşedintele Poroşenko o roagă, prin omologul ei ucrainean, să bage o pilă pentru interpreta din Ucraina! Mamă, ce umilinţă pentru moldoveni cu astfel de demnitari! Dar credeţi că le pasă lor de umilinţa unui popor atîta timp cît trăiesc ca nişte burjui?