Românii care-l adoră pe Ceaușescu și comunismul

Autor: Mihai CONȚIU

Rîndurile care urează îmi sunt inspirate de INSCOP Research, care a realizat, în parteneriat cu Institutul de Investigare a Crimelor Comunismului și Memoria Exilului Comunist (IICCMER), cea mai amplă cercetare sociologică dedicată nostalgiei după comunism. Am trăit și activat, mocnind de revoltă, sub dictatura comunistă a lui Nicolae Ceaușescu și știu ce înseamnă. Am apucat ”democrația experimentală” instalată în România de către Securitatea ceaușistă și urmașii săi politici care au schilodit Țara așa cum este astăzi, în raport cu alte State europene democrate. Am cunoscut/trăit personal democrațiile autentice europene, inclusiv cea din SUA, în anii 2000 și 2002, precum și unele sisteme de administrare statală Sud-americane.

Cînd, în zilele noastre de astăzi, în afară de unii nostalgici mai vîrstnici, aud inclusiv tineri români ignoranți, tîmpi și agresivi că sunt partizanii comunismului care a fost în România și ai dictatorului scelerat Nicolae Ceaușescu, mă umplu de revoltă, dar nici nu mă mir. În Decembrie 1989, am ieșit în stradă să-l alungăm pe Nicolae Ceaușescu și să scăpăm Țara de comunism. Atunci, nu noi am făcut revoluție, noi, cei ieșiți în stradă, noi, cei care am întreținut romantic spiritul Pieței Universității din București și am fost ciomăgiți și mutilați de către minerii chemați în capitală de către fostul președinte criminal și neo-bolșevic Ion Iliescu, ci Securitatea lui Ceaușescu a dat o lovitură de Stat mascată de ”revoluția noastră”, pentru a schimba garnitura politică și a instaura o democrație după chipul și asemănarea lor. Cam așa s-a întîmplat și în Republica Moldova!

În 1990, văzînd că șansele unei Românii democrate și civilizate sunt iremediabil compromise, iar aici mă refer la atacurile criminale asupra Regelui Mihai, Seniorului Corneliu Coposu și Ion Rațiu, am scris un articol în care arătam că șansele autentice ale unei Românii prospere și democratice vor fi blocate de către noii foști activiști comuniști și de către copiii lor, care sunt/au fost educați în privilegiile moștenite și altele asumate în ”democrația experimentală” de către părinții lor. Prin urmare, România de astăzi încă ”aparține” acestora. Pe lîngă ei, au apărut și alți golani politici duri care vor revenirea Țării în tiparele de dinainte de 1989, cu extensii și practici legionare.

România poate avea președinți cu bune intenții, însă este inutil, atîta vreme cît nu există partide pe măsură. Așa s-a întîmplat cu ex-președintele Emil Constantinescu, care a renunțat să mai candideze pentru un nou mandat, declarîndu-se învins de ”sistem”. Traian Băsescu a fost o aventură încolăcită cu ”sistemul”. Klaus Iohannis, spre deosebire de Constantinescu, s-a lăsat chiar sedus de ”sistem”. Rămînd de văzut cum se va descurca Nicușor Dan!

Da, România este în UE și NATO din necesități pe care nu le voi dezvolta, însă Țara este sabotată, secătuită și sărăcită din interior de către marii bandiți naționali, nu de către Occidentul ”profitor” cum acuză extremiștii. E o tîmpenia absolută invocarea cinică a faptului că Ceaușescu plătise absolut toate datoriile externe, fără să se vorbească despre prețul dramatic pe care îl plătiserăm și urmam să-l plătim în continuare, pentru tot restul vieții, noi și copiii noștri. Orice analist responsabil poate confirma că, dacă comunismul și Ceaușescu ar fi rămas la putere pînă astăzi, România ar fi devenit o imensă închisoare asemănătoare cu Coreea de Nord.

Ca trăitor al acelor vremuri, regret că știința nu poate inventa teleportarea în trecut. Dacă ar fi cu putință, tare mi-aș dori ca fiecare dintre nostalgici, despre care veți citi mai jos în studiul INSCOP Research, să fie teleportat în România de dinainte de Decembrie 1989, ca să (re)trăiască măcar o lună în acele condiții, iar mai apoi să fie readus în prezent, ca să ne pupe și picioarele nouă, ăstora care am fost anticomuniști.

Prin urmare, așa cum pomeneam la început, INSCOP Research a realizat, în parteneriat cu Institutul de Investigare a Crimelor Comunismului și Memoria Exilului Comunist (IICCMER), cea mai amplă cercetare sociologică dedicată nostalgiei după comunism. Acest studiu sociologic arată că românii sunt nostalgici după comunism. Studiul ”Percepția populației cu privire la COMUNISM. Reperele nostalgiei”  cercetează tabloul unei societăți aproape complet fragilizate în fața războiului informațional hibrid, iar autorii studiului, INSCOP Research, în parteneriat cu Institutul de Investigare a Crimelor Comunismului si Memoria Exilului Comunist (IICCMER), arată că datele sunt ”halucinante”.

”Ele dezvăluie fundamentele unei nostalgii colective care poate afecta serios stabilitatea regimului democratic (dacă nu a afectat-o deja) prin alimentarea unor repere valorice denaturate cu mituri construite prin informații trunchiate sau minciuni grosolane. Minciuni exacerbate de peste un deceniu prin intermediul unui complex de agresiuni hibride propagate de factori interni sau de entități ostile externe cu scopul de a provoca fracturi sociale majore, polarizare totală, neîncredere endemică și nesiguranță cronică în societatea românească. Nostalgia după comunism este și un fenomen natural firesc. Fie că e determinată de regretul după tinerețea pierdută, fie de starea de incertitudine dură resimțită de grupuri sociale vulnerabile a căror viață a fost dată peste cap de distrugerea bruscă a unui regim care controla totul, de la viața intrauterină, pînă la locul în cimitir”, potrivit lui Remus Ștefureac, directorul INSCOP Research.

Acesta susține că astăzi două treimi dintre români cred că Nicolae Ceaușescu (de vreo 10 ani, veritabil star pe Facebook și Tik-tok în video-uri și imagini realizate profesionist și răspîndite strategic și cu resurse) a fost un lider bun pentru România, și doar 24% cred că a fost un lider rău pentru România.

”Epoca de aur a regimului comunist pare a se manifesta, într-o dimensiune suprarealistă a percepției, tocmai în zilele noastre, cînd comunismul parte a fi mai popular decît în cele mai bune vremuri ale existenței sale. Dacă putem să alocăm 7 miliarde de euro pentru programul F35, veritabile fortărețe zburătoare de care avem nevoie ca de aer pentru a ne apăra granițele, oare chiar nu putem găsi un miliard, doar unul, pentru a nu pierde războiul informațional care se derulează chiar acum în casa noastră, amenințînd grav securitatea națională și, la final, chiar suveranitatea noastră reală”, mai susține Remus Ștefureac.

În final, ca vechi anticomunist și regalist, spun: bate-mă, scuipă-mă și omoară-mă, dar în comunism nu vreau să revin, împreună cu România!