Ceea ce începe prost se termină şi mai prost

Autor: Radu Popescu, consultant politic în Republica Moldova pentru Ziarul de Iaşi

După tot valul de emoţie colectivă legat de dinamitarea lui Vlad Filat, liderul PLDM, principalul partid pro-european din Republica Moldova, poate nu ar fi rău să vedem o reluare cu încetinitorul a fazelor controversate de la Chişinău din zilele acestea.
Sub presiunea străzii, dar şi la insistenţele partenerilor occidentali de dezvoltare ai Republicii Moldova, liderii coaliţiei pro-europene de peste Prut decid că a venit momentul unor reforme ferme în sistemul judiciar moldovenesc şi hotărăsc să îl demită în prima şedinţă a noii sesiuni parlamentare pe Corneliu Gurin, procurorul general al Republicii Moldova, om care a compromis credibilitatea instituţiei pe care o conduce.

Zis şi făcut, Parlamentul se întruneşte numai că, mirare: în locul discursului de demisie, procurorul Gurin scoate din borsetă (domnul cu pricina nu pare genul care să poarte joben) o surpriză, mai precis un raport prin care se cere ridicarea imunităţii parlamentare şi permiterea reţinerii lui Vlad Filat, dat fiind că ar exista un denunţ privind implicarea liderului Liberal Democrat în „jaful secolului”, cum i se mai spune la Chişinău, devalizarea sistemului bancar moldovenesc.

Evoluţia ulterioară a lucrurilor dovedeşte că surpriza a fost doar pentru liberal democraţi, ceilalţi parlamentari ştiind deja paşii scenariului: în cea mai mare viteză toţi deputaţii prezenţi în sală - mai puţin liberal democraţii, care părăsesc şedinţa în semn de protest - votează ridicarea imunităţii (pînă şi „europenii” Ghimpu şi Leancă îşi dau mîna cu socialiştii şi comuniştii pentru scoaterea fostului Premier din joc), iar Vlad Filat este condus în arestul CNA (DNA-ul de peste Prut). Toată lumea răsuflă uşurată, Moldova are în sfîrşit un cap de corupt pe tipsie, iar circul mediatic poate să înceapă.

Pe oricine ai întreba la Chişinău (şi, desigur, ar avea şi curajul să îţi răspundă), răspunsul este acelaşi: regizorul din umbră şi principalul beneficiar al acestui blitzkrieg este Vladimir Plahotniuc, lider neoficial al Partidului Democrat din Moldova (pînă mai ieri partener de încredere de guvernare al lui Vlad Filat), sforar de succes al vieţii politice, economice, juridice, dar şi al presei din Republica Moldova (vă puteţi închipui cum ar fi arătat România în afara Uniunii Europene şi condusă din umbră de Dan Voiculescu? Doamne Fereşte!), dar şi un subiect de mare interes pentru justiţia europeană.

Pentru că probabil că ne-ar trebui cîteva pagini de ziar doar pentru a enumera isprăvile acestui personaj (fost vicepreşedinte al Parlamentului Republicii Moldova şi naşul actualului Preşedinte al Legislativului) mă voi limita doar la a vă spune că în August 2012 Biroul Interpol de la Roma a emis o notă prin care anunţa că „a iniţiat o supraveghere pe numele lui Vladimir Plahotniuc, fiind învinuit pentru asociere la grupuri criminale, crimă organizată şi spălare de bani” în timp ce în august 2014 apare o ştire cum că acelaşi individ este cercetat penal şi în România, de data aceasta pentru utilizarea identităţii false (dacă aţi avut de-a face cu vreun Vlad Ulinici pe la Bucureşti în acea perioadă, să ştiţi că tot el era, doar că se prezenta cu cealaltă identitate pe care şi-o asumase).

Ce are de cîştigat Plahotniuc din toată această poveste a eliminării liderului PLDM? Cu siguranţă, nici nu se pune problema ca prin eliminarea brutală a lui Filat el să vrea să devină principalul politician pro-european al Republicii Moldova. Numai ideea că Interpolul ar putea opera vreodată cu toate drepturile la Chişinău cred că provoacă frisoane. (Să nu uităm că pînă a deveni „european” prin aspiraţie, Plahotniuc negocia în 2010 cu Narîşkin, Preşedintele Dumei de Stat, întoarcerea Moldovei la o coaliţie de guvernare de influenţă rusă.) Prin eliminarea lui Filat din viaţa politică, Plahotniuc obţine, de fapt, o influenţă la limita maladivului pînă şi asupra ultimei redute care îi mai lipsea din panoplie, ajungînd în acest moment cel mai influent jucător politic din Republica Moldova (şi asta, clar, nu în sensul bun al cuvîntului).

Conform presei de peste Prut, datorită mecanismului de şantaj şi intrigi creat meticulos, în ani de zile, de către Plahotniuc, prin care majoritatea partidelor (inclusiv comuniştii) sunt controlate şi controlabile, sistemul politic din Moldova în acest moment arată exact ca un organism care nu mai are decît celule de un singur fel, prin eliminarea PLDM din prim plan dispărînd, în mod real, şi anticorpii care se mai puteau lupta cu infecţia.

Ca orice om sau lider politic, Filat este departe de a fi un model al perfecţiunii. Nu ştiu dacă i se poate reproşa faptul că în naivitatea sa de a duce Moldova spre Uniunea Europeană a crezut că se poate face frate chiar şi cu Necuratul pentru a trece pîrleazul (apropo, chiar aşa i se mai şi spune lui Plahotniuc pe la Chişinău, Michiduţă), însă dacă este ceva regretabil, atunci acesta este faptul că nu a înţeles la timp că în jurul său se ţese o plasă otrăvitoare de păianjen care îl va distruge.
Pînă la urmă, dacă Filat ar fi avut puterea să iasă în faţa oamenilor, cerînd ajutor popular pentru extirparea tumorilor politice moldoveneşti, punîndu-şi cenuşă în cap şi asumîndu-şi faptul că a greşit atunci cînd a avut naivitatea de a crede că poate duce Moldova spre Europa chiar şi la braţ cu Plahotniuc şi metodele sale, poate că alta ar fi fost situaţia în acest moment, credibilitatea sa nemaifiind atît de puternic zdruncinată în acest moment.

Reţinerea în foarte mare grabă a fostului Premier Filat pe motive de „corupţie” nu este un caz în premieră în Europa de Est dacă ne gîndim la precedentele Adrian Năstase sau Iulia Timoşenko. Însă, aşa cum foarte bine spunea Nicu Popescu, expert la „Institutul European pentru Studii de Securitate”, „şi în România, şi în Ucraina aceşti foşti prim-miniştri au fost departe de a fi perfecţi. Pînă la urmă faptul de către cine au fost arestaţi aceşti prim-miniştri a contat la fel de mult, sau chiar mai mult, decît cine a fost arestat. Pentru că atît politic, cît şi juridic una e să fii arestat de o/ un „Macovei”, „Morar” sau „Kovesi”, şi alta e să fii arestat, ca în Ucraina, de „Pşonka” şi „Ianukovici”.

Şi dacă în România acel arest a deschis calea spre o curăţare a sistemului politic, în Ucraina acel arest a dus la monopolizarea sistemului, şi ulterior la o revoluţie violentă. şi asta din simplul motiv că în România acel arest a început să ducă la modificarea unui sistem corupt, iar în Ucraina acel arest a fost una din metodele de consolidare ale unui sistem corupt.”

Graba cu care Plahotniuc a declanşat linşajul mediatic asupra lui Filat imediat după începerea procedurilor judiciare creează temerea în mijlocul societăţii pro-europene de la Chişinău că lui Filat îi va fi foarte greu să îşi probeze nevinovăţia într-un proces care are evidente aspecte politice. (Vă mai amintiţi tonomatele de la Antena 3 la suspendarea Preşedintelui Traian Băsescu? Înmulţiţi mizeria aceea cu 10 la puterea a treia şi veţi înţelege parţial ce se petrece acum la Chişinău).
Între timp, în Moldova profundă, oamenii - săraci, dar şi dezamăgiţi că aşteptările (poate şi prea mari, pe alocuri) nu au fost realizate - încep să muşte cu voluptate din momeala rusofonă şi îşi trag concluziile lor, cum că „aşa o fi, poate, în Europa, toţi fură”, începînd să clipească drăgăstos înapoi, spre ciracii lui Putin, „acolo unde este lege şi ordine”.

La Chişinău urmează cîteva săptămîni de foc mocnit: socialiştii lui Dodon şi comuniştii lui Voronin au depus o moţiune de cenzură împotriva Guvernului condus (încă) de către pro-europeanul Streleţ, iar presa de la Chişinău se aşteaptă la ce este mai rău, crupierul Plahotniuc avînd acum toate cărţile pe mînă pentru schimbarea direcţiei Moldovei de la Vest înspre Est.

Analiştii politici spun că cel mai probabil nu se va merge pe o variantă vizibilă de îndepărtare faţă de reformele cerute de europeni (şi aici mă refer la o alianţă făţişă între Partidul Democrat, socialişti şi comunişti), ci se va folosi o frînă de mînă mai delicată, o largă coaliţie care să fie condusă de Leancă (un alt personaj drag lui Plahotniuc) care să aibă grijă şi de popor, nu neapărat numai de reforme. Însă, cum Diavolul ia aspecte nebănuite, să nu ne mirăm dacă vom vedea în fruntea noului Guvern chiar pe unul dintre compromişii conducători ai Procuraturii Generale sau ai CNA-ului ca drept răsplată pentru promptitudinea cu care i-au aprins rugul lui Filat.
Zilele trecute, vorbeam cu un bun prieten de la Chişinău care, scîrbit şi înfricoşat de abuzurile care se petrec în această perioadă în Moldova, mă ruga să mă interesez de preţul unui apartament în Iaşi: „Ştii, zice el, e mai rău decît în 2009, pe vremea lui Voronin. Atunci măcar ştiam cu cine ne luptam şi aveam cu toţii speranţa că ce va urma, va fi mai bine. Acuma, însă, e gata. Totul se dărîmă, iar eu nu vreau să mă mai întorc sub ruşi.” Спокойной ночи, (Noapte bună), Moldova! Păcat că ai avut o mare şansă, dar ţi-ai bătut joc de ea.