Comitetul ONU împotriva Torturii, organism cu sediul la Geneva, îşi exprimă, într-un raport publicat Vineri, „profunda îngrijorare” cu privire la acuzaţiile de tortură, rele tratamente, supraaglomerare, lipsă de personal calificat şi specializat şi condiţii materiale precare atît în instituţiile de psihiatrie, cît şi în unităţile de îngrijire socială din România. Ca urmare, instituţia ONU face mai multe recomandări României, în calitatea sa de stat semnatar al Convenţiei ONU împotriva torturii, scrie News.ro.

Comitetul ONU împotriva torturii a publicat Vineri concluziile sale cu privire la Noua Zeelandă, România, Spania şi Elveţia, după ce a examinat cele patru state-părţi ale Convenţiei în cadrul ultimei sale sesiuni. 

În cazul României, la capitolul instituţiilor psihiatrice şi de îngrijire socială, Comitetul este îngrijorat, printre altele, de impunerea unor cerinţe administrative care au împiedicat în mod efectiv organizaţiile neguvernamentale să monitorizeze serviciile de psihiatrie.

La acest capitol, României i se cere:

(a) Să efectueze investigaţii prompte, imparţiale, aprofundate şi eficiente cu privire la toate acuzaţiile de tortură şi rele tratamente în instituţiile psihiatrice şi în centrele de asistenţă socială şi să se asigure că persoanele suspectate de comiterea unor astfel de acte sunt suspendate imediat din funcţiile lor pe toată perioada anchetei, garantînd totodată respectarea principiului prezumţiei de nevinovăţie;

(b) Să urmărească în justiţie persoanele suspectate de a fi comis acte de tortură sau rele tratamente în temeiul articolelor 282, respectiv 281 din Codul penal şi, în cazul în care sunt găsite vinovate, să se asigure că acestea primesc pedepse proporţionale cu gravitatea faptelor lor şi că victimele beneficiază de reparaţii şi reabilitare corespunzătoare în timp util;

(c) Să ia măsuri imediate pentru a îmbunătăţi condiţiile materiale şi a reduce supraaglomerarea în instituţiile psihiatrice şi în unităţile de asistenţă socială şi să intensifice acţiunile de sprijinire a dezinstituţionalizării persoanelor cu dizabilităţi şi boli mintale, inclusiv prin investiţii în servicii alternative şi comunitare, în colaborare cu partenerii relevanţi;

(d) Să asigure alocarea de resurse financiare şi umane adecvate pentru instituţiile psihiatrice şi unităţile de îngrijire socială, inclusiv prin furnizarea de personal specializat în furnizarea de îngrijire pentru astfel de pacienţi şi rezidenţi, împreună cu cursuri de formare adaptate, periodice şi continue, pentru a asigura cele mai înalte niveluri de îngrijire;

(e) Să se asigure că sunt puse în aplicare suficiente garanţii juridice şi procedurale pentru pacienţii din instituţiile psihiatrice şi unităţile de îngrijire socială, atît în drept, cît şi în practică, şi că acestea sunt însoţite de o revizuire judiciară periodică şi de căi de atac eficiente împotriva instituţionalizării involuntare de jure şi de facto;

(f) Să se asigure nu numai că organismele naţionale înfiinţate cu mandate de monitorizare a instituţiilor psihiatrice şi a unităţilor de îngrijire socială, cum ar fi Mecanismul naţional de prevenire şi Consiliul naţional de monitorizare, sunt în măsură să îşi îndeplinească efectiv mandatele, fără obstacole nejustificate, ci şi că organizaţiilor neguvernamentale li se permite şi li se conferă competenţe în acest sens, inclusiv prin eliminarea barierelor administrative inutile care le împiedică să îşi desfăşoare activitatea legitimă şi importantă.

Comitetul recunoaşte, pe de altă parte, măsurile pozitive de îmbunătăţire a monitorizării acestor instituţii, cum ar fi programul de monitorizare la nivel naţional, auditul naţional efectuat la îndemnul primului ministru în 2023 şi constată că un număr de unităţi au primit ordin de încetare a activităţii ca urmare a faptului că nu au îndeplinit standardele minime de îngrijire.

Comitetul recunoaşte, de asemenea, măsurile legislative luate de către România pentru a îmbunătăţi accesul la Justiţie pentru persoanele cu dizabilităţi şi boli mintale şi pentru a reforma sistemul de tutelă, inclusiv prin adoptarea Legii nr. 140/2022, dar regretă faptul că, în practică, nu toate persoanele care ar fi trebuit să beneficieze de această lege au avut desemnaţi reprezentanţii prevăzuţi, specificaţi în cadrul legislaţiei.

Comitetul este îngrijorat de faptul că deciziile de prelungire a internării involuntare în instituţii psihiatrice nu sunt supuse în mod automat controlului judiciar şi că persoanele care doresc să conteste această instituţionalizare nu au întotdeauna acces la o asistenţă juridică eficientă.

Supraaglomerarea închisorilor şi tratamentul migranţilor, în atenţia Comitetului ONU

Pe de altă parte, Comitetul ONU apreciază evoluţiile pozitive din ţară, în special abolirea prescripţiei în materie de tortură şi eforturile semnificative de renovare a infrastructurii penitenciare existente. Cu toate acestea, Comitetul şi-a exprimat îngrijorarea cu privire la supraaglomerarea continuă din închisori, instituţiile psihiatrice şi centrele de îngrijire socială, precum şi la condiţiile precare în care se află deţinuţii, pacienţii şi rezidenţii. Comitetul a îndemnat România să renunţe la "unităţile speciale de intervenţie" din închisori, aşa cum recomandase anterior, şi a solicitat statului să furnizeze informaţii de monitorizare privind punerea în aplicare a acestei recomandări în cursul anului următor.

În ceea ce priveşte rapoartele privind tortura şi relele tratamente aplicate de către poliţiştii de frontieră, inclusiv în contextul respingerii migranţilor care caută protecţie la frontierele sale, Comitetul a solicitat României să investigheze toate aceste acuzaţii şi să îi urmărească penal pe făptuitori.

De asemenea, Comitetul şi-a exprimat îngrijorarea cu privire la dispoziţiile legislative care permit ca familiile cu copii şi alţi migranţi aflaţi în situaţii vulnerabile, cum ar fi victimele torturii, să fie plasaţi în detenţie pentru imigranţi. Comitetul a recomandat României să se abţină de la reţinerea acestor grupuri vulnerabile şi să îşi revizuiască legislaţia privind imigraţia.