Fără privilegii pentru politicieni, fără indemnizaţii speciale, fără imunitate…

Suedia este o monarhie constituţională. Din 1971, Parlamentul ţării este unicameral şi are 349 de membri, aleşi prin vot direct şi proporţional, ei reprezentînd 9,2 milioane de cetăţeni. Regele Carl al XVI-lea Gustaf îndeplineşte doar funcţii ceremoniale, cele politice fiind preluate de purtătorul de cuvînt al Parlamentului. Prezenţa la alegerile organizate la fiecare 4 ani este de peste 80%. Suedezii consideră dezbaterile politice şi prezenţa la vot esenţiale pentru democraţie.

Fără privilegii pentru politicieni

Ţară este condusă de clasa politică, nu de rege, iar suedezii sunt extrem de implicaţi şi de atenţi la activitatea depusă de cei cărora le dau votul, motiv pentru care aceştia nu au privilegii şi nici nu beneficiază de condiţii de lux. Pînă în 1990, în Suedia nici nu existau locuinţe puse gratuit la dispoziţia parlamentarilor. Aceştia obişnuiau să doarmă pe canapelele din birourile lor, situate în clădirea Parlamentului. În prezent, parlamentarii suedezi au la dispoziţie garsoniere deţinute de stat, cu o suprafaţă de circa 40 de metri pătraţi. Singură cameră este folosită atît ca living, cît şi ca dormitor. Spălătoria este comună iar demnitarii trebuie să se programeze din timp dacă vor să-şi spele aşternuturile.

Sunt şi parlamentari care trăiesc într-un spaţiu chiar mai mic, de doar 18 metri pătraţi. În aceste cazuri, inclusiv bucătăria este împărţită în comun. Nu există personal de serviciu, iar regulile sunt stricte: „Păstraţi curăţenia”. Biroul unui parlamentar are circa 18 metri pătraţi. Demnitarii nu au secretare sau consilieri, nici maşini de serviciu cu şofer. Reşedinţa oficială a premierului suedez nu depăşeşte 300 de metri pătraţi. Nici acesta nu beneficiază de personal de serviciu. Mai mult, purtătorul de cuvînt al Guvernului a declarat că premierul îşi calcă singur cămăşile şi îşi spală singur rufele, la fel ca orice simplu cetăţean.

Suedia este împărţită în 21 de comitate, conduse de cîte un birou administrativ numit de Guvern, împreună cu un consiliu ales de cetăţeni. Pe teritoriul Suediei sunt 290 de localităţi. Nici primarii, nici guvernatorii nu au dreptul la reşedinţe oficiale gratuite, iar consilierii nici măcar nu au salariu lunar sau un birou propriu, aşa că lucrează de acasă. Numai parlamentarii care lucrează la elaborarea legilor se consideră că exercită un serviciu public pentru care trebuie să fie remuneraţi cu salarii lunare. Un parlamentar suedez cîştigă aproape dublul venitului net al unui profesor.

Fără indemnizaţii speciale

Parlamentarii care nu domiciliază în capitală nu primesc bani în plus pentru costurile suplimentare, cum ar fi plata unei eventuale chirii sau pentru a avea asistenţi la cabinetele parlamentare din localităţile de origine. Acolo, mulţi dintre ei lucrează de acasă şi utilizează sediile partidelor sau bibliotecile publice pentru a se întîlni cu alegătorii. Toate călătoriile cu avionul ale parlamentarilor trebuie să fie aprobate şi rezervate la agenţia de turism din cadrul Parlamentului, nefiind alocate indemnizaţii speciale.

Fără imunitate

Politicienii suedezi nu sunt privilegiaţi în faţă legii şi nu se bucură de niciun fel de imunitate. Fostul vicepremier al Suediei, Mona Sahlin, a cumpărat o ciocolată şi alte cîteva obiecte personale cu credit-cardul guvernamental şi a plătit scump – şi-a pierdut postul. Scandalul a fost celebru în anii ’90, fiind cunoscut sub numele de „cazul Toblerone”. Sahlin şi-a compromis carieră politică, fiind nevoită să demisioneze din funcţia de lider al Partidului Social Democrat.

Transparenţă şi control cetăţenesc

Cetăţenii sunt foarte atenţi la modul în care Parlamentul îşi foloseşte puterea. Transparenţă activităţii parlamentare are rădăcini în Constituţie. Fiecare cetăţean are dreptul să verifice cheltuielile politicienilor, actele contabile emise de Guvern şi declaraţia de impozit pe venit a premierului. Mai mult, funcţionarii trebuie să pună la dispoziţia doritorilor corespondenţă zilnică şi e-mailurile oficiale ale primului ministru, orice cetăţean avînd acces la aceste informaţii. În sala calculatoarelor este posibil chiar să studiezi traseul unor documente, cum ar fi cheltuielile guvernamentale sau detaliile unei licitaţii publice. De exemplu, unul dintre rapoartele cu cheltuielile premierului a inclus şi prînzul luat împreună cu preşedintele Băncii Centrale, precizîndu-se chiar şi ce au mîncat şi au băut cei doi.

Administraţia Parlamentului suedez ţine socoteala cheltuielilor, în rapoarte ale membrilor, depozitate într-o singură încăpere. Există dosare individuale pentru fiecare dintre cei 349 de demnitari, precum şi pentru purtătorul de cuvînt al Parlamentului. Orice suedez poate veni să studieze dosarele sau poate cere informaţiile prin intermediul Internetului. Principiul transparenţei este inclus în Constituţia suedeză de mai bine de 200 de ani. El face ca excesele de putere sau cazurile de corupţie să fie extrem de rare în această ţară.

Sursă: m.ziare.com