Pentru oamenii din afara Suediei, poate părea surprinzător că Poliția, în cîteva ocazii recente, a acordat oamenilor permisiunea expresă de a arde copii ale Coranului în public. Incidentele au provocat supărare și au declanșat o dezbatere semnificativă.

Dar faptul că au fost acordate permise pentru aceste acte nu înseamnă că autoritățile susțin acest mesaj. Mai degrabă, reflectă rolul central pe care îl joacă libertatea de exprimare în Constituția națională, explică profesorul suedez Marten Schultz în theconversation.com

Pentru a înțelege pe deplin această dezbatere trebuie să privim înapoi la istoria Suediei față de libertatea de exprimare.

O lege de pionierat

Începînd din școală, elevii suedezi învață despre o perioadă a istoriei parlamentare între 1719 și 1772 numită „epoca libertății”. Aceasta a marcat sfîrșitul monarhiei autocratice și începutul unei ere a puterii parlamentare – o schimbare declanșată de moartea marelui rege războinic, Karl XII (Carl XII), care, în ciuda unei istorii de război de succes, fusese învins de Rusia. în Poltava 1709 și apoi ucis în luptă în Norvegia, 1718.

Aceasta a fost o perioadă de proiecte legislative la scară largă, iar libertatea de exprimare a devenit centrală pentru ideea de eliberare de tiranie. Cea mai importantă lege a fost Legea privind libertatea presei din 1766, o lege care urmărea să protejeze libertatea de informare ca mijloc de promovare a democrației.  

A fost modificată de atunci, dar principiile sale rămîn aceleași. Acestea includ un principiu al „editorului responsabil” (care înseamnă că întreaga responsabilitate pentru o publicație, cum ar fi un ziar, revine unei singure persoane – adesea redactorului-șef) și o protecție de anvergură pentru avertizori.

În 1990, Legea privind libertatea presei a fost urmată de Legea privind libertatea de exprimare. Aceasta a extins protecția libertății de exprimare din presa scrisă la forme mai moderne de exprimare – radio, TV și unele media digitale (deși nu multe forme ale acestora din urmă dintr-o perspectivă contemporană).

Aceste statute constituționale oferă mass-media cea mai amplă protecție din lume. Nu a acoperit doar responsabilitatea penală, ci și dreptul privat. Johnny Depp nu ar fi avut un caz în Suedia împotriva lui Amber Heard pentru articolul ei dintr-un ziar, pentru a folosi un exemplu actual. Ar fi fost liberă să-și scrie părerile despre el fără să fie dat în judecată.

Două legi de bază

Pe lîngă cele două statute privind libertatea de exprimare, Suedia are alte două legi de bază, codul guvernamental și Legea cu privire la succesiune. Aceste patru legi de bază formează împreună Constituția suedeză. Cel mai important act este Codul guvernamental. Acesta include un capitol despre drepturile și libertățile fundamentale ale omului, în multe aspecte similare cataloagelor privind drepturile omului din dreptul internațional (cum ar fi Carta ONU și Convenția europeană) și diferite legi naționale.

O diferență importantă între Catalogul suedez al drepturilor omului și cele din alte jurisdicții este că prima regulă se referă la protecția libertății de exprimare. Aceasta este definită în linii mari și include libertatea de exprimare, libertatea de informare, libertatea de întrunire, libertatea de demonstrație, libertatea de asociere și libertatea de religie. Este de remarcat faptul că această regulă vine înaintea normelor care protejează dreptul la viață, la viață privată sau la proprietate.

Dreptul superior al omului

În cultura juridică suedeză, libertatea de exprimare are astfel un rol deosebit ca drept superior al omului. În cazurile legale, există adesea o prezumție în favoarea protejării libertății de exprimare față de alte interese sau valori, cum ar fi intimitatea sau onoarea.

Acest lucru se reflectă și în Dreptul Penal General. Există, ca în toate jurisdicțiile, multe restricții ale libertății de exprimare în Dreptul penal. Este ilegal să ameninți, defăimezi sau hărțui. De asemenea, este ilegal să distribui pornografie infantilă, să arăți violență sexuală în public sau să provoci sau să ataci pe cineva. Dar restricțiile sunt adesea limitate în domeniul de aplicare.

Cum tratează legea discursul instigator la ură

Suedia nu are o regulă specifică privind discursul instigator la ură. În schimb, există trei prevederi care sunt considerate drept legislație privind discursul instigator la ură. O prevedere a Codului Penal prevede că atunci cînd cineva comite o infracțiune din motive de ură, pedeapsa poate fi mai aspră. Dacă cineva încearcă să incendieze o moschee pentru că este o moschee, pedeapsa este mai severă decît dacă cineva încearcă să incendieze școala pentru că este școală, de exemplu.

O a doua prevedere, folosită rar, din același Cod interzice discriminarea ilegală. Acest lucru nu înseamnă că discriminarea nu este penalizată, dar este mai des tratată în sistemul de Drept Civil, mai degrabă decît în ​​Dreptul Penal.

Incitarea împotriva unui grup etnic

A treia prevedere care aparține categoriei discursului instigator la ură este numită „incitare împotriva unui grup etnic”.

Incitarea împotriva unui grup etnic a fost centrală în discuția despre arderea Coranului în Suedia. Este singura normă de Drept Penal care oferă o deschidere pentru introducerea de acuzații împotriva persoanelor implicate în aceste acțiuni.

„Incitarea împotriva unui grup etnic” are o denumire înșelătoare, deoarece regula nu se concentrează, de fapt, pe „incitare”, ci pe comentarii defăimătoare împotriva unui grup. De asemenea, protejează nu numai grupurile etnice, ci și grupurile religioase.

A arde Coranul nu este în sine, conform formulării actuale a legii, un atac asupra musulmanilor. Este mai degrabă văzut ca un atac la adresa religiei islamului. Astfel de atacuri nu sunt ilegale, deoarece scopul atacului nu este îndreptat împotriva unui grup protejat de oameni, ci împotriva unei credințe – a unei idei. Asta nu este ilegal.

Într-una dintre cele mai laice țări din lume, cu o tradiție de peste 250 de ani în a acorda prioritate libertății de exprimare înaintea tuturor celorlalte interese, se presupune că fiecare exprimare este permisă. Chiar și expresii care jignesc oamenii. Situația actuală este o caracteristică a sistemului juridic suedez, nu o scăpare.

Un articol scris de Ionela Stănilă. Publicat:18.08.2023 în Adevărul.ro