Diacov, cea mai periculoasă cîrtiță politică

Într-un interviu pentru Unimedia.md, Dumitru Diacov, președintele de onoare al Partidului Democrat (PD), a spus că Vladimir Plahotniuc nu mai are vreo legătură cu partidul și nu există vreo posibilitate ca oligarhul fugar să revină cumva în formațiune. „Poate să revină doar acolo – la partidul Pentru Moldova sau Pro-Moldova, atît”, a declarat ritos și neobișnuit de temerar Diacov.

”Serios?”, l-am întreba noi.”Nici dacă vine însoțit cu vreo cîteva zeci de milioane de euro sau dolari?” Toți știu cît de pătimaș se apleacă Diacov în fața banilor! Crede cineva că Plahotniuc a venit la PD doar pentru că a fost impresionat că Diacov credea în ”caracterul impecabil” al lui? Nicidecum, oligarhul fugar a fost cel care a cumpărat, se spune că pe bani grei, PD, ”înmuindu-l” pe Diacov să devină președinte de onoare, iar președinte al PD să devină, pentru scurt timp, Marian Lupu.

În luna Februarie 2012, fiind întrebat de către Tribuna.md dacă regretă venirea lui Plahotniuc în PD, Diacov a declarat:

”De ce să regret? Eu niciodată nu m-am temut sau nu m-am ferit să invit în partid persoane importante, dar și cu caracter. (…) Sigur nimeni nu este sfînt, mai facem și greșeli, dar dl. Plahotniuc m-a ajutat pe mine, pe noi toți, să-l convingem pe dl Lupu să vină în PD. Ulterior, noi trei, împreună cu ceilalți colegi, am făcut tot ce-i posibil ca PD să aibă un cuvînt de spus, (…) să contribuie la crearea Alianței (fosta AIE). Această Alianță există astăzi și datorită comportamentului echilibrat al PD”. Am văzut cu toții cît de ”echilibrat a fost comportamentul PD” după doar doi ani, cînd a început să se fure miliardul, iar Diacov era și a fost ”fratele siamez politic” al lui Plahotniuc pînă cînd a fugit din Țară!

Într-un alt interviu, întrebat fiind care a fost cea mai mare realizare a sa în viață, același Diacov spune: „Copiii, nepoții și fondarea Partidului Democrat”.

Aici are dreptate! Cu nepoții și copiii se mîndrește oricine. Puțini, însă, sunt cei care se pot mîndri cu fondarea unui partid fără de care nu s-ar fi îmbogățit fără griji pentru tot restul vieții, ei, copiii și nepoții lor. De dată recentă, adică spre finele lunii Februarie, a. c., Diacov se află sub lupa ANI pentru că nu a putut să-și justifice o diferență de peste 600 de mii de lei între averea dobîndită și veniturile obținute ca salariat la Stat. ”Sărmanul bugetar”!

De-a lungul anilor, presa a tot scris despre imensele averi și afaceri ale familiei bugetarului Dumitru Diacov, cel mai longeviv deputat și politician. N-o să ne preocupăm aici de averile lui în amănunțime. Are cine, dacă vrea! Dar cu Stoianoglo în frumrea Procuraturii Generale Diacov rămîne un adevărat înger! Ivan Diacov, neobositul mincinos și manipulator pe Facebook, știe de de... E suficient să amintim o constatare mai plastică a lui Renato Usatîi, care a spus că ”nici Ministerul Culturii nu are atîtea valori de patrimoniu cît are Diacov”.

Problema cea mai mare este nocivitatea politică numită Diacov, ceea ce a reprezentat el pentru politica națională, felul în care a fost și este receptat, precum și faptul că, de-a lungul timpului, a fost copiat și de alții. Unii, necunoscători ai trecutului său întunecat și incapabili să-i prețăluiască evoluția, vor spune că Diacov este unul dintre cei mai echilibrați și împăciuitori politicieni. Este o minciună cît Moldova de mare! Aidoma unui KGB-is versat, toată viața sa activă, Diacov a fost un ”bugetar de profesie” și un politician de umplutură ”cu misiuni speciale”. El, ca politician activ plătit de Stat, ca cel mai vechi, nu a făcut nimic pentru Statul Republica Moldova, ci doar pentru el. Nu este autorul vreunei legi ori al vreunui proiect politic despre care moldovenii recunoscători să spună: ”Datorită acestei legi, proiect al lui Diacov noi, astăzi, o ducem mai bine! Ce ne-am fi făcut dacă nu era el?”

De la începutul devenirii Statului Republica Moldova, moldovenii i-au plătit lui Diacov salarii și îndemnizații bugetare amețitoare în comparație cu cele ale unui medic ori profesor. Începînd cu 1993, moldovenii l-au plătit regește pe Diacov în calitate de deputat, vicepreședinte și președinte de Parlament doar pentru că a ocupat aceste funcții, dar nu pentru vreun bine, vreun folos adus Țării și cetățenilor. Cînd moldovenii se luptau pentru limbă și alfabet, între anii 1988-1989, Diacov era consultant al Departamentului de Relații Externe al Comitetului Central al PCUS. Între 1989 și 1993, perioadă în care moldovenii și-au obținut și independența de Stat, Diacov era șeful Biroului Agenției de Știri TASS de la București. Își imaginează cineva că putea ajunge într-un astfel de post fără agrementul fostului KGB? Doar se știe că în acea vreme toți jurnaliștii erau acoperiți ai serviciilor secrete. Revine în Moldova, la de-a gata, în 1993, iar timp de un an a fost consilier și șef al Departamentului Politic al Ambasadei Republicii Moldova din Moscova.

După aceea, începînd cu anul 1994, Diacov își asumă ”misiunea politică” de deputat în Parlament, misiune pe care încă nu și-a încheiat-o definitiv. Prin ceea ce a fost și prin ceea ce nu a făcut, Diacov este cea mai periculoasă cîrtiță politică parlamentară. De-a lungul timpului, pînă să facă tîrgul politic profitabil cu Plahotniuc, prin ”așternutul lui politic” au mai trecut Oazu Nantoi, ex-premierii Ion Ciubuc, Ion Sturza, Vlad Filat etc. Toți au împărtășit aceleași ”principii politice”, dar nu ”principiile politice” i-au despărțit, ci faptul că fiecare dintre ei a vrut să facă pe cont propriu ce făcea și Diacov. Dacă îi despărțeau ”principiile politice”, țara ar fi progresat politic enorm, dar, după cum vedeți, acum a ajuns tot la nivelul lui Diacov.

Așa cum spuneam mai sus, începînd cu 1993, moldovenii l-au plătit regește pe Diacov în calitate de deputat, în calitate de bugetar. Cu toate acestea, el și familia lui trăiesc într-un belșug asemănător milionarilor care și-au cîștigat banii din muncă vizibilă grea, din invenții, din jocuri la bursă ori alte inovații progresiste cinstite. Are o vilă pe malul Nistrului de mai mare dragul și costă nu glumă! Dar și merită, doar Diacov le-a asigurat moldovenilor centrism politic și ”челночная политика”. Iar moldovenii fără politică echilibrată în maniera lui Diacov nici nu-și imaginează cum să trăiască. Un fel de suveică care trece prin toate cururile politice. Este lesne de observat că membrii familiei sale au afaceri prospere doar pentru că a existat permanent ”acoperișul politic abil” al lui. Absolventul de jurnalistică la Minsk i-a tot prostit pe moldoveni ca să-l voteze nu pentru a le aduce lor bine, ci exclusiv lui.

Șmecherește, pentru ca săracii cărora le cere votul să fie permanent prostiți, o face pe blîndul, pe împăciuitoristul și pe politicianul onest și responsabil, iar mulți încă îl cred. Îl cred pentru că nu se uită cum i-a prostit permanent pe toți. Îl cred și televiziunile, care îl invită ca pe un ”politician experimentat, drept și cinstit”. O fac din naivitate ori lipsă de profesionalism? Sunt cointeresate? Cel mai probabil, dar asta înseamnă că sunt complice cu el împotriva moldovenilor! În mod normal, atunci cînd își amintește de Diacov, mass-media e obligată profesional să se gîndească la faptul că el nu poate fi decît obiectul unor anchete publicistice dintre cele mai dure! Observați, așadar, cît a prăduit Diacov acest popor fără să facă nimic pentru el? Într-o lume normală, Diacov ar fi judecat și pedepsit public, inclusiv prin confiscarea tuturor averilor! Dar în condițiile noastre, Diacov va pleca din politică hăt prin 2030, odată cu Putin și Lukașenko, că-i leat cu ei. Să-i deie Dumnezeu sănătate, că-i tare hazliu cînd îl vezi și auzi preocupat nevoie mare de destinul moldovenilor! Și nici nu clipește. Și niște priviri atît de binevoitoare! De treizeci de ani încoace.

Mihai CONȚIU