Paralele ”participative”, conștiința civică și statistici

Sînt convins că prin rîndurile ce vor urma îmi voi spori numărul inamicilor iraționali și agresivi. Acest lucru se întîmplă pentru că cei mai mulți dintre oameni te urăsc atunci cînd le spui adevărul, cînd, din propria-ți experiență, le demonstrezi că multe dintre concluziile tale sînt suma unor convingeri certificate chiar de către ei – subiecții studiului tău! Deși afirmă că sînt adepții democrației și ai liberei exprimări, mulți dintre ei trăind în chiar lumea liberă occidentală, recurg la cele mai abjecte și violente reacții atunci cînd și tu te exprimi în virtutea acelorași valori.

Nu toți moldovenii și românii din diasporă au același motiv, cel mai des invocat, pentru care au ales să-și părăsească Țara – sărăcia de acasă! Unii au plecat motivați fiind de calitatea unui Învățămînt net superior celui național, o parte rămînînd acolo definitiv, fiind conștienți că acasă nu-și vor găsi un loc de muncă pe măsura performanțelor dobîndite, alții, mai puțini, au revenit ori continuă să revină în Țară. Alți emigranți, chiar dacă erau plătiți satisfăcător la locurile lor de muncă de acasă, au ales calea exilului în căutarea unor condiții de muncă adecvate performanțelor lor profesionale și științifice pe care nu le au în Țara lor. O altă categorie este cea a aventurierilor, pur și simplu, a celor care cred că ”așa-i moda” și că merită să încerce să dobîndească ”ceva mai bun”.

Cea mai mare masă a celor care-și părăsesc Țara, însă, e reprezentată de ”emigranții economici”, cei care spun, pe bună dreptate, că ”fug de sărăcie”. Anume această ultimă categorie de indivizi este și cea mai vulnerabilă, din multiple motivații, în fața unor factori din exteriorul lor. Au emigrat, spun ei, ca să scape de sărăcie și să-i ajute pe cei din familiile lor rămași acasă. Au și ei dreptatea și drepturile lor! Pe de altă parte, însă, dincolo de motivațiile acestora, există o realitate mult mai dureroasă, una de care ei nu sînt conștienți și din cauza unei precarități de gîndire.

Remitențe pentru întreținerea sărăciei

Știm foarte bine că foarte mulți din categoria despre care vorbim muncesc din greu în construcții, agricultură, menaj casnic, comerțul cu amănuntul (mici vînzători), prin restaurante, baruri etc. Cam toți trimit bani de consum familiilor rămase acasă. În proiecția acestor asumări individuale, această diasporă își revendică statutul de susținător vital al PIB-ului național. Cu alte cuvinte, prin extensia gestului domestic prin care își ajută familia rămasă acasă, această diasporă declară, cu convingere, că își ajută Țara, dar să vedem cum!

În realitate, destinatarii din Țară ai acestor bani sînt un fel de ”dublu asistați economic”. Pe lîngă pensiile și salariile de acasă, e drept că mici în raport cu necesitățile reale, apar și acești bani primiți în compensație. Cei rămași acasă nu devin mai bogați, ci supraviețuiesc ”mai convenabil”. Prin urmare, remitențele nu alungă sărăcia din Țară, ci o întrețin, la urma urmei. Banii trimiși de diasporă sînt destinați consumului casnic individual, achiziționarea unui autoturism ori pentru cumpărarea sau construirea unei locuințe. Acești bani trimiși acasă doar atenuează sărăcia unor familii, nu și sărăcia din Țară.

Cei din diasporă nu trimit bani Țării ca să construiască drumuri, poduri, spitale, școli, aziluri, creșe etc., ci propriilor familii. Ei au plecat din Țară ”de frica sărăciei”, ca să o ducă ei și familiile lor mai bine. Pentru scoaterea Țării din sărăcie nu au soluții concrete și nu participă cu ceva, însă vor să aibă un cuvînt greu de spus despre cum trebuie să fie administrată Țara, de acolo, de pe șantierele, terenurile agricole și din apartamentele în care fac menaj contra plată!

Ar trebui să emigreze toată Țara din pricina sărăciei?

Au plecat din Țară ”de frica sărăciei”, dar pînă spre trei milioane de moldoveni au rămas să țină piept sărăciei de acasă. Dacă toți ar gîndi ca ei, înseamnă că toți moldovenii ar trebui să-și părăsească vatra strămoșească și să fugă de sărăcie și ei. Nu tuturor celor rămași acasă le e dat să le fie întreținută sărăcia de cineva din diasporă. Doar prin cei rămași acasă există șansa ca Țara să nu mai fie săracă permanent. Inevitabil, pămîntul Țării trebuie să fie muncit de cineva. Doar pentru că au rămas la casele lor sînt mai bogați francezii, germanii, suedezii, britanicii etc.

Observăm, așadar, că acești emigranți economici nu pot fi un motor de eradicare a sărăciei din Țara lor natală, de democratizare și modernizare a ei, iar asta pentru că universul lor de relativă bunăstare se limitează doar la ei, la familiile lor. Asumările lor doar declarative de responsabilitate față de viitorul Țării sînt cortina demagogică prin care cei mai mulți vor să-și mascheze eșecurile individuale. Ei nu înțeleg pînă la capăt de ce are nevoie Țara lor, care este esența bunăstării Țării gazdă în care stau și, mai ales, ce și cum să altoiască Țării lor din experiența progresului Țării gazdă. Ei doar spun că vor ca Moldova să fie ca și Germania, dar, concret, ce pot face pentru asta, care-i aportul lor efectiv, contribuția lucrativă, ideile aplicabile? Prin dreptul de a vota? Să fim serioși! Ei votează doar virtualități, după chipul și asemănarea cu propriile lor fantezii imature! (va urma)

Mihai CONȚIU