Rrromânul din mine s-a enervat la culme şi...

Autor: Mihai CONŢIU

Nu credeţi că sunt enervat? Bine, aduceţi-mi-l în faţă pe criminalul de Ion Iliescu, ex-preşedintele român ca să vedeţi cum îl dau la topit şi fac săpun din el, ca să-i spele cineva moaştele mamei lui, care a fost ţigancă, transformată de satrap în rromă! Îmi aduc aminte că, prin anii 1990, se declanşase o campanie mediatică naţională ca să-i cumpărăm mă-sii un televizor, că nu avea, ca să-şi vadă puradelul ajuns preşedinte al României...

Pe Ion Iliescu l-aş condamna la moarte prin lapidare din două motive majore: 1) A inventat revoluţia română din Decembrie 1989 ca să-şi legitimeze astfel lovitura de stat.

Statisticile oficiale, nu cele reale, arată astfel: Decedaţi: 1104, din care 543 la Bucureşti şi 561 în restul ţării. Înainte de 22 Decembrie, au fost 162 morţi, din care 73 la Timişoara, 48 la Bucureşti şi 41 în restul ţării. După 22 Decembrie, au fost 942 de decedaţi, din care 495 la Bucureşti. Răniţi în Revoluţie: 3352, din care 1879 la Bucureşti. Înainte de 22 Decembrie, au fost 1107 răniţi, din care 604 la Bucureşti. După 22 Decembrie, au fost 2245 răniţi, din care 1275 la Bucureşti.

2) Bolşevicul Ion Iliescu, ca să-şi bată joc de aristocraţia Coroanei Regale a României şi de MS Regele Mihai I de România, le-a permis ţiganilor Cioabă şi Iulian să se autointituleze regi şi împăraţi ai acestei etnii, iniţiind, mai apoi, rebotezarea ţiganilor în rromi.

Dispreţul lui faţă de poporul român este cît se poate de elocvent! Astfel, s-a ajuns în situaţia în care, în Occident, românii erau identificaţi cu ţiganii deveniţi peste noapte rromi. Am constatat acest lucru personal prin cam toată Europa colindată de mine.

Sigur că pledoaria mea de acum nu este una anti-ţigănească, ci doar expresia unei revolte!

Purtînd în spate blestemul sau binecuvîntarea de a fi român, nu permit nimănui să-mi camufleze identitatea în spatele celei de ţigan ajuns rrom. Doar foştii mei colegi de baricade din Decembrie 1989 pot înţelege regretul meu că mi-am predat dezamăgit armamentul pe care-l primisem într-un mod destul de bizar!

De ce mi-am ieşit din pepeni?

În urmă cu cevaşilea timp, am citit în presa din patria mea, România, următoarea ştire: „Membrii Consiliului Naţional pentru Combaterea Discriminării din România (CNCD) au decis creşterea amenzilor pentru discriminarea unei persoane fizice şi a unui grup. Astfel, cine discriminează o persoană riscă o amendă între 1.000 şi 30.000 de lei, iar cine jigneşte un grup riscă între 2.000 şi 100.000 de lei amendă. Dacă angajatorul te hărţuieşte sau te obligă să faci altceva decât prevede fişa postului, este pasibil de o amendă de mii de lei. În plus, dacă îi spui cuiva „ţigan” în loc de „rom” sau îl jigneşti verbal, rişti să plăteşti mii de lei.”

Păi, nene, ce facem? Îl băgăm la index pe Ioan Budai-Delanu şi capodopera sa „Ţiganiada” sau îi cenzurăm titlul schimbîndu-l în „Rromaniada”? De cînd a devenit denumirea de ţigan o poreclă? Poate că de atunci cînd au halit lebedele inexistente de pe un lac vienez? Poate că de cînd „ciordeala” s-a identificat cu această etnie?

De-a lungul bogatei mele existenţe, am avut motive să-mi fie scîrbă de unii reprezentanţi ai acestei etnii, iar pe unii să-i admir, să-i adulez chiar necondiţionat, aşa cum şi ţiganii ar fi avut motive să simtă acelaşi lucru faţă de mine.

Cum să nu-i admiri pe:

Maestrul Johnny Răducanu, Creţu după numele de familie, a avut o bogată experienţă de viaţă, iar talentul muzical l-a recompensat cu o carieră solidă: este cel mai cunoscut muzician de jazz din România, iar stilul său a cucerit săli cu ştaif din lume.

Nu a ascuns niciodată că face parte din etnia ţigănească, lăudîndu-se că a avut strămoşi lăutari pe la curţile ţarilor ruşi. „Strămoşii mei din Brăila erau ţigani, dar erau boieri, boieri de-adevăratelea. Cîntau pentru ţari pe la Sankt Petersburg pe cutii pline cu galbeni.

S-au aranjat în societate de multă vreme, iar apoi, din ei, au ieşit doctori, avocaţi. Erau ţigani, dar utili societăţii, cum am ieşit şi eu", a declarat maestrul. Marele compozitor adopta un ton critic atunci cînd vorbea despre comportamentul unor „ţigani" sau „rromi" din zilele noastre. Era supărat că aceste „oi negre" nu se integrează în societate şi că le arde de „găinării". Johnny Răducanu nu cîntăreşte prea mult între a spune „ţigani" sau „rromi", iar opinia sa este deosebit de tranşantă: „Cuvîntul „rrom” e o tîmpenie. Sunt „ţigani”. În toată lumea li se spune „ţigani”, de unde termenul de „rrom”?!"

Dar cum să nu te mîndreşti cu amintirea marelui violonist Ion Voicu, ţigan sadea care s-a revendicat a fi un român admirabil? Dar filosoful Andrei Pleşu, despre care se ştie că ar fi din aceeaşi etnie? Exemplele sunt numeroase, iar „etnicul moldovean” Constantin Tănase ştie despre ce-i vorba.

Puţin istoric furat din internet şi din amintiri

Etimologia cuvîntului „ţigan” nu este clară: o teorie spune că numele de „ţigan”  („zingari”, „tsigans”, „zigeuner”, „cigani”, „cikani” în alte limbi) provine din grecescul „athinganoi”, (tradus: "a nu se atinge"), numele unei secte din Bizanţ care practica izolaţionismul, cu care ţiganii (rromii) au fost confundaţi; o altă teorie spune că numele vine de la cuvîntul persan „ciganch” („lăutar”„dansator”), de la cuvântul persan asinkan („fierărie”) sau de la un cuvînt cuman care ar însemna „sărac, lipsit de mijloace”.

Istoricul George Potra menţionează şi părerea altor savanţi în ceea ce priveşte originea apelativului ţigan, ca denumire cu care această populaţie a venit în Europa şi ar proveni de la un aşa-numit tribcingar din care aceştia îşi au originea: "După alţi învăţaţi, numirea de ţigan este o numire a lor proprie, pe care au adus-o de unde au venit, şi derivă, după cum am spus mai sus, de la cingari, numele unui popor inferior care trăieşte şi astăzi în India."

Aceste observaţii ne îndreptăţesc să căutam semnificaţiile cuvintelor rom, domsi lom în limba sanskrită sau în limbile ariene desprinse din aceasta, vorbite în acea perioada în zonele de origine ale ţiganilor, în ideea că ele ne pot conduce la elemente semnificative legate de specificul şi istoria acestor populaţii.

Vom porni cercetarea noastră de la cîteva elemente deja cunoscute şi consemnate de diverşi cercetători ca sigure. Astfel, Angus Fraser precizează că apelativul rom din limba ţigănească se regăseşte în limba persana sub forma dom, iar în armeană sub forma lom, cu aceeaşi semnificaţie, anume aceea de "bărbat, soţ (stăpîn al casei)". El consideră că aceste cuvinte sunt forme derivate ale cuvîntului rom, adaptate specificului celor doua limbi. Preluam cu rezerve această ipoteză, pîna la o cercetare mai atenta a veridicităţii conţinutului ei.

Din aceste cercetări se impune ideea că sensurile celor trei termeni din limba sanskrită: rom, domsi lom sunt convergente spre semnificaţia "domn, stapîn (al casei), soţ". În acest punct al cercetării putem concluziona că domsi lom nu sunt variantele persană şi, respectiv, armeană ale cuvântului rom, ci sinonimele sanskrite ale acestuia.

Totuşi, considerăm că lămurirea etimologiei cuvintelor tigansi rom (rrom) prezintă o importanţă specială atît în plan ştiinţific, cît şi în plan social prin folosirea corectă a lor şi eliminarea confuziilor de orice fel. Prin acest demers, se redă ţiganilor apelativul lor istoric (tigan) cu semnificaţia lui corectă şi rămîne cu sensurile iniţiale cel de-al doilea apelativ (rom/rrom), în înţeles mai restrîns, acela de identificare la nivel familial şi comunitar.

Ţiganiada rromanizată întru umilirea românilor

După 1989, clasa politică românească nu a fost capabilă să conserve demnitatea de român cultivată cu osîrdie de Nicolae Ceauşescu. Repet că este vorba despre demnitate, nu despre comunismul lui expirat!

După 1989, emblematic pentru România au devenit manelele, duse, spre ruşinea mea, şi de un nepot de-al meu în tabăra soldaţilor americani din NATO pe diferite fronturi, fotbaliştii, amantele acestora, piţipoancele, Gigi Becali sau curvele românce care au invadat Turcia şi Europa.

România criminalului de Ion Iliescu n-a fost capabilă să-şi înnobileze întruchiparea cu Henri Coandă, Traian Vuia, Aurel Vlaicu, Emil Cioran, Eugen Ionesco, laureatul Premiului Nobel George Emil Palade, George Enescu, Brâncuşi, Paulescu, Eliade şi restul oceanului de personalităţi româneşti de prestigiu universal.

România a fost re-debutată de Iliescu, începînd cu 1990, ca o şatră ţigănească a Europei. Ne-am anulat şansa elitară prin scoaterea în avanscena reprezentativităţii a confuziei român-rrom, adică ne-am făcut de căcat. Am dat astfel apă la moară celor care pot argumenta că suntem o ţară improvizată. Discreditarea demnităţii naţionale a românilor se datorează unor două mari frecuşuri pe care ni le-au tras şi ni le trag ţiganii şi ungurii.

Personal, respectîndu-i sau, după caz, dezavuîndu-i, român blestemat sau binecuvîntat fiind, simt nevoia instinctuală de a scoate revolverul în faţa ţiganului care vorbeşte în numele meu ca român, dar şi împotriva bozgorului care vrea să-mi ciopîrţească Ardealul meu!

Pînă unde se poate merge cu absurditatea 

Ţiganii nu mai desemnează "persoane cu apucături rele", potrivit noii ediţii a Dicţionarului Explicativ al Limbii Române. În plus, definiţia dată termenului "rrom", a fost şi ea modificata, odată cu decizia Institutului de Lingvistica "Iorgu Iordan-Al. Rosseti" de a sublinia caracterului peiorativ al epitetului "ţigan", aflu de la Pro Tv România.

Prin urmare, în cea mai nouă ediţie DEX, cuvîntul rrom desemnează un "termen prin care se autoidentifică membrii unui grup etnic originar din India şi raspîndit mai ales în Sudul şi Estul Europei, înlocuind denumirea de ţigan, considerată peiorativă".
De asemenea, alţi 30 de termeni cu trimitere la cel de "ţigan" au fost modificaţi. Este vorba despre baragladină, bulibaşă, chivuţă, corturar, faraon, gitană, jude, laie, lăieţ, lingurar, puradel, rom, rudar, ţigan, ţigănaş, ţigănatic, ţigăncuşă, ţigăncuţă, ţigăneală, ţigănel, ţigănesc, ţigăneşte, ţigănie, ţigănime, ţigănos, ţigănuş, ursar.

Ne iau la „mişto”, sunt tîmpiţi, criminali sau ne cred pe noi imbecili?

Vă daţi seama în ce realitate halucinantă vor să ne plaseze autorii tembeli ai Dicţionarului Explicativ al Limbii Române? Cu alte cuvinte, rudarii ăştia ai naţiunii române cred că scutecele europene ne vor face să desfiinţăm, să uităm nişte cuvinte intrate în lexicul nostru de secole? Păi cum să-i spun eu şătrarului ăluia care trăieşte în cort? „Campinggist? Dar aceluia care plimbă ursul? Însoţitor de animale sălbatice de companie?

„Agresiunea lexicală rom/roma/român – romani/români – romanies/romanians – romanes/româneşte a fost aplicată asupra ţării şi naţiunii române imediat după 1990, în cadrul unui program complex dezvoltat de Fundaţia Soros în România. Beneficiind de numeroşi membri ai etniei ţigăneşti în guvernările României – sunt notorii Ion Iliescu, Adrian Năstase, Florin Georgescu sau Andrei Pleşu – după "Memorandumul" lui Petre Roman, care oficializa denumirile paralele, nimic nu le-a mai stat în cale schimbătorilor de limbă şi istorie.

O primă dispută a fost cea legată de cuvîntul "romi", românii fiind prostiţi apoi că aceasta va fi înlocuita cu "rromi", o altă formulă care doar a sporit debandada lexicală. De amintit, ca fapt divers, că în anii 1995, limba cu care Soros vroia sa înlocuiască ţigăneasca primise numele de "romalli", formă care nici nu se putea declina şi care a fost înlocuită ulterior cu "romani" şi varianta "rromani".

Apoi, pentru a se apropia de scopurile reale, a fost modificată cu "roma/romani/romanies". Confuzia este generală, inclusiv la nivelele academice ale intelectualităţii din ţările afectate de valul de imigraţie şi/sau infracţionalitate ţigănească. Cine şi ce să mai înţeleagă?! Strigător la cer este că denumirea nu are nici o bază istorică, ţiganii nu au purtat niciodată de-a lungul istoriei acest etnonim şi provine din cuvîntul "DOM", care pe limba originară a ţiganilor înseamnă "om".

Pe de alta parte, nimeni nu contesta dreptul la autoidentificare, care este un principiu european general.

Dar în cadrul procesului de autoidentificare nu trebuie să existe suprapuneri peste denumirea istorica a unor popoare europene existente. Să nu uităm exemplul Greciei, care a refuzat să recunoască Republica Macedonia pentru că se crea confuzie cu denumirea unei provincii istorice greceşti (Reţeaua Soros Open network fiind şi aici vectorul principal în crearea acestei denumiri). Astăzi s-a ajuns la denumirea de FYR (Former Yougoslavian Republic) Macedonia.”

Am citat dintr-un  articol publicat în Ziarul de Cluj de către Ioan Abrudan pe data de 29 Noiembrie 2007.

Prin urmare,

denumirea de ţigan, pentru mine, are nobleţea ei aparte, pe care doar membrii acestei etnii o pot afirma sau reafirma. Nici toate şatrele din lume, nici UE sau NATO, cu atît mai puţin Dicţionarul Explicativ al Limbii Române, nu mă pot determina să-i spun ţiganului rrom.

Cum să renunţ eu la figuri stilistice de genul: „Politicianul moldovean ridicol Mihai Ghimpu se ţigăneşte, ca la uşa cortului, pentru a obţine o funcţie”? O limbă sau o naţiune nu poate fi castrată aşa cum îşi imaginează beneficiarii unor sponsorizări din partea UE sau a Fundaţiei Soros din România!

Indiferent cît de convenabil i-ar fi unui ţigan să se declare român, mie-mi displace profund gîndul de a fi identificat cu etnia ţigănească, maghiară, americană etc. Fiecare cu blestemul sau binecuvîntările lui ancestrale! Oricîte regrete aş avea că nu sunt suedez, polonez, finlandez sau norvegian, mă văd nevoit să-mi apăr identitatea naţională atunci cînd unii dobitoci academici cu morgă vor să-i facă pe străini să confunde denumirile român-rrom!