Autor: Victor NICHITUŞ

Ministrul moldovean de Externe, Natalia Gherman, întors de la Berlin, a susţinut, la începutul lunii August, o conferinţă de presă în care a spus că „miniştri de Externe din statele Uniunii Europene au remarcat progresele obţinute de Republica Moldova în parcursul său european”. La Reuniunea ministerială a Parteneriatului Estic şi a Uniunii Europene, unde a participat şi Natalia Gherman, aceştia şi-au exprimat susţinerea pentru parafarea Acordului de Asociere dintre Republica Moldova şi Uniunea Europeană.

Susţinerea miniştrilor de Externe ai Uniunii Europene în condiţiile în care, aşa cum remarca şi profesorul Dungaciu, “nu e simplu să faci politică sau geopolitică la frontiera euroatlantică”, este un semnal pozitiv transmis formaţiunilor politice componente ale arcului guvernamental chişinăuian. Mesajul european este, totodată, un indicator al continuării finanţărilor europene adresate Republicii Moldova, finanţări care vin şi pe formula de cooperare bilaterală România – Republica Moldova. 

Lansarea construcţiei gazoductului Iaşi – Ungheni face parte din ansamblul de semnale pozitive transmise de către Uniunea Europeană şi prin importantul ei actor din această zonă – România. Chiar dacă mediile de informare de la Bucureşti vorbesc despre sfîrşitul bunelor relaţii dintre Executivul şi Preşedinţia statului român, în ultimii ani, iese în evidenţă existenţa unei constante a politicii româneşti – sprijinul politic necondiţionat acordat Moldovei în drumul ei spre integrarea europeană.

Guvernarea AIE, în frunte cu primul ministru Vlad Filat, a fost prima care a beneficiat nu numai de suportul diplomaţiei române, dar şi de suportul unor importanţi factori de decizie la nivelul Consiliului European. Vedem că şi Guvernul Leancă, continuator al programului de guvernămînt al Cabinetului Filat, beneficiază de acelaşi masiv suport. S-ar părea că aceste guvernări au noroc. Persoane foarte influente în Uniunea Europeană îşi îndreaptă atenţia către Chişinău şi trag Moldova în Uniunea Europeană. 

Doar că norocul ţi-l faci singur! Afilierea, în Februarie 2011, a Partidului Liberal Democrat din Moldova la marea familie a Partidului Popular European a făcut posibil întregul suport diplomatic şi financiar acordat statului moldovean. Trebuie să amintim că Partidul Popular European deţine 16 dintre cei 27 de şefi de stat sau de Guvern care participă la Consiliul European. Aceştia participă la summit-ul PPE care pregăteşte de fapt Consiliul European. Consiliul European este cel care defineşte direcţiile şi priorităţile generale ale Uniunii Europene. 

Dacă Vlad Filat alegea afilierea partidului său la o altă familie europeană, integrarea europeană a Republicii Moldova rămînea doar cu un singur motor, cel românesc. Alegerea făcută de liderul liberal democrat a dus la apariţia unui al doilea motor, care, mult mai puternic, a urnit din loc carul politic moldav. 

Într-un recent material, oficialităţilor guvernamentale moldoveneşti li se imputa că “indecizia de 20 de ani a Republicii Moldova nu a dat nici un rezultat semnificativ”. Este, desigur, o constatare pertinentă, dar la această afirmaţie ar trebui adăugat că şovăiala autorităţilor de la Chişinău a fost determinată şi de slaba putere a motorului bucureştean. 

Domnul Dungaciu a sesizat corect. Clasa politică românească nu a avut şi nu are, deocamdată, un proiect destinat Moldovei, care să aibă forţa unui motor de Volkswagen. Popularii europeni, prin Wilfried Martens, se pare că au.