Noi, ăștilalți, riscăm să fim declarați ”seniori conservatori extremiști”?

Autor: Mihai CONȚIU

Subiectul pe care îl abordez nu-i nou. Am mai scris despre asta în anumite note comparative cu Belgia ori alte Țări europene. Cînd sunt singur pe stradă, în parc, cîrciumă, troleibuz, tramvai, metrou, tren sau avion prefer să fiu însoțit de propriile-mi gînduri, nicidecum să stau cu ochii beliți și ”plini de preocupare importantă” pe tastatura și ecranul telefonului mobil multifuncțional (smartphone). Folosesc telefonul numai dacă am o necesitate urgentă. Răspund la el doar cînd sunt apelat, iar în unele cazuri, cînd sunt într-un transportul public, îi spun apelantului că voi reveni ceva mai tîrziu, cînd nu voi mai fi într-un spațiu public ”îngust”. Nu sunt un caz singular deoarece sunt mai mulți asemenea mie – tineri, și maturi –, dar problema e că suntem minoritari și neputincioși în fața urgiei declanșată de dependența de telefon, de internet.

Cu smartphone, deja se efectuează plăți în marile magazine, se fac transferuri bancare, îți asiguri accesul în diferite instituții, îți cumperi bilet pentru avion, îți pornești de la distanță căldura în casă, îți aprinzi lumina etc., etc., iar eu m-am convins personal de toate acestea. Să zicem că aceste utilități sociale, să le zicem și așa, sunt în concordanță și necesare în raport cu progresul tehnologic, științific, dar dependența individului de lumea virtuală a internetului este mult mai primejdioasă pentru omenire decît ne putem imagina, deocamdată.

Cu toate acestea, am constat personal că lumea occidentală, în general, se folosește, cu precădere, de smartphone în scopurile casnice, de achiziție de mărfuri etc. arătate mai sus. Acolo, în parcuri, de exemplu, iar despre asta am mai scris, oamenii se plimbă ori citesc o carte sau un ziar, pentru că în Occident se citesc ziare tipărite deoarece Statele au grijă ca acestea să existe, nu ca în Republica Moldova. Acolo, ziarul tipărit și cartea au prioritate în fața televizorului, nu ca în Republica Moldova. Destul de mulți nici nu au abonamente la posturile de televiziune sau dacă au se uită doar ocazional, de Anul Nou! Se pare că dependența de smartphone, de lumea virtuală este acută în Țările sărace și cam slăbănoage cultural și social, căci politic nici nu mai vorbesc!

Am impresia că în Republica Moldova – tineri, maturi și chiar unii care ”bîjbîie vîrsta a treia – aproape toți suferă de smartphoneită acută, agravantă. În transportul în comun, în parcuri, pe terase și pe trotuare, cam toți tinerii sunt hipnotizați de ecranul telefonului mobil. Pe trotuare, trebuie să te ferești de ei ca de bicicliști. Într-o notă personală, după cum ați citit deja, aleg să numesc această ”pandemie” smartphoneită. Aici avem de-a face cu o depersonalizare teribilă a individului. Cartea și informațiile reale din surse autorizate nu mai sunt de mult componente ale realității, ale existenței dependenților de smartphone. Ei se simt ”utili și importanți” într-o lume virtuală care e pe cale să cucerească întreaga planetă spre a fi controlați și robotizați de către cei care au inventat această lume.

Cunoscătorii în domeniu au emis deja o serie întreagă de explicații credibile privitoare la dependența despre care vorbim. Întrucît organismul secretă dopamină, serotonină, precum și alți hormoni, atunci cînd o activitate ne provoacă plăcere, vom dori să tot repetăm acea activitate, devenind dependenți. La fel ca în cazul jocurilor de noroc, aplicațiile de pe telefoanele noastre sunt concepute astfel încît să ne arate mereu ceva nou, să fie ușor de folosit și atractive din punct de vedere vizual și sonor.

Potrivit fostului specialist în etica designului de la Google, Tristan Harris, caracteristici precum butonul de împrospătare a paginii au fost chiar inspirate de mașinile cu jocuri de noroc. Chiar și jocurile simple de pe rețelele sociale sunt făcute să ne țină prinși, prin premiile virtuale oferite și sentimentul că am reușit să trecem un alt nivel.

Dependența de rețelele sociale, de aplicațiile de matrimoniale sau simpla comunicare prin mesaje se poate extinde pînă în punctul în care prietenii virtuali devin mai importanți decît relațiile din viața reală. Cu toții am văzut cuplurile care stau la masă într-un restaurant și se ignoră reciproc, preferînd să stea pe telefon. În timp ce internetul poate fi un loc minunat pentru a cunoaște oameni noi, pentru a ne reconecta cu vechi prieteni sau chiar pentru a începe legături romantice, relațiile online nu reprezintă un substitut sănătos pentru interacțiunile din viața reală.

În contextul celor scrise la începutul acestui articol inutil pentru cei dependenți de smartphoneită acută, agravantă, vă întreb: noi, ăștilalți, riscăm să fim declarați ”seniori conservatori extremiști”? Va exista pericolul ca să fim declarați seniori conservatori extremiști deoarece scriem corect gramatical pe rețelele de socializare, iar asta în comparație cu analfabetismul funcțional deja generalizat? Atenție, ”seniori conservatori extremiști”, vin vremuri grele, aruncați-vă cărțile, căci nu veți fi considerați doar snobi, ci și un pericol social grav!