Obsesia identificării cu false simboluri – o expresie a neputinței, a înfrîngerii!

Abordez aici un subiect destul de sensibil și care, ca de obicei, le va umfla rînza unora cărora nu le convine deoarece știu că-i vorba despre ei, dar și pentru că se simt lăsați cu pantalonii în vine în timp ce pozează eroic în mari ”urmași ai lui Ștefan cel Mare și ai lui Eminescu”, precum și exponenți ai ”tradiționalei ospitalități moldovenești”. Pînă să ajung la ultima chestiune, cea cu ospitalitatea, fac o paranteză despre care am tot scris!

Oricît ar părea de paradoxal, unele dintre motivele stagnării civilizatorii ale moldovenilor sunt trufia ”devenirii lor” din Ștefan cel Mare, din Eminescu și din iluzoria Mioriță. Pentru moldovenii de aici, alt Domnitor și poet nu există. Îi țin în brațe cu disperare, îi aniversează și omagiază euforic și solemn, îi consideră sfinți și, în consecință, ”te ucid patriotic” dacă îi contrazici. Asta se întîmplă și pentru că fiecărui moldovean îi place să-și imagineze că e o fărîmă de urmaș al Domnitorului, poetului sau măcar al baciului ucis din Miorița.

Realitatea vulgară e alta – nici un moldovean sau român nu are nici cea mai vagă dîră de sînge scursă genetic din aceștia. De-a lungul sutelor de ani, sîngele tuturor s-a îngemănat cu toți cei care ne-au călărit prin cotropire. Despre Traian și Decebal nu vorbesc pentru a nu da apă la moară… ăstora cu alte opțiuni! Oameni buni, pe aici au trecut hoardele de migratori cuceritori, turcii, nemții, rușii etc., în fața cărora ”mamele noastre înaintașe” nu puteau spune ”NU” pentru că, astăzi, n-am mai fi existat. Așadar, s-o lăsăm mai… moale!

Acum să revenim la ”tradiționala ospitalitate moldovenească”! La orice crîșmă, în orice piață și, cu atît mai penibil, la nivel diplomatic, este invocată ”tradiționala ospitalitate moldovenească”! Parcă-i o psihoză în masă! De fapt chiar este! Chestia asta cu ”tradiționala ospitalitate moldovenească”, însă, are și ea cîteva trepte de reprezentare ale dracului de contradictorii.

Pentru moldoveanul simplu de la țară, ”tradiționala ospitalitate moldovenească” înseamnă, la ocazii (zile de naștere, cumetrii, botezuri, hramuri, înmormîntări etc.), beții serioase cu vinul și rachiul din beciul lui, iar asta pentru că sunt ”bune și garantate deoarece sunt făcute cu mîna lui”.

”Tradiționala ospitalitate moldovenească” a fost, mai apoi, ”elevată” de către fiul țăranului ajuns ”domn la oraș”, care a devenit proprietar de garaj și a localizat-o acolo. Nimeni în lume nu știe ce înseamnă ”garajul” moldoveanului purtător de pantofi la a doua generație! Chestia e că acest moldovean urbanizat, împreună cu fiii și fiicele lui, au ajuns politicieni, diplomați și, în general, oameni cu oarece influențe. Asta, se înțelege, presupune contact cu străinii, cu delegații din alte Țări. Ajunși la un astfel de nivel, ”tradiționala ospitalitate moldovenească” a devenit un fel de ”legitimare de Țară” la nivel internațional. Beciul și garajul rămîn doar pentru ”uz intern”, iar asta pentru că străinilor le

este demonstrată ”realitatea tradiționalei ospitalități moldovenești” prin beciurile de la Cricova ori Mileștii Mici.

Ca o ironie a sorții, după astfel de întrevederi bahice protocolare, în spiritul ”tradiționalei ospitalități moldovenești”, potentații moldoveni revin în garaj ori în beciul părinților, cu alt anturaj.

”Tradiționala ospitalitate moldovenească” poate fi admisă ca o glumă ori o convenție jovială atîta timp cît este invocată la nivel individual, nu și colectiv ori, cel mai penibil, ca o trăsătură specifică națională.

Oameni buni sau răi, treziți-vă! Ospitalieri tradiționali, la rangul la care aspiră moldovenii, sunt italienii, francezii, nemții, americanii, belgienii, elvețienii, danezii, olandezii, suedezii etc., nu moldovenii sau românii. Ospitalitatea lor o simți din clipa în care pășești pe drumurile pe care și le-au construit și întreținut de sute și sute de ani, cînd le vizitezi casele vechi splendide, unele de aproape două mii de ani (există și din astea, le-am văzut!), cînd, acasă la ei și în spațiul public, ai acces la toate necesitățile, cînd te simți bine primit și confortabil chiar și în stradă, fără să fii neapărat întîmpinat de cineva undeva etc. Asta-i ospitalitate tradițională!

Pentru a descoperi autentica ”tradițională ospitalitate moldovenească” pe unde să umbli? În vizitele oficiale de pe traseul cărora a fost ascuns bălegarul sub preș? Pe traseul Sărăteni-Soroca, pe care, mai apoi, îl părăsești ca să circuli prin niște hîrtoape pînă la un beci? Mă opresc aici! Nu cred că are rost să mai continui prin a spune că, pentru străini, o ”tradițională ospitalitate” înseamnă și justiție socială, și bun simț civic, și securitatea individuală… Lăsați-o baltă!

Mihai CONȚIU