La ce mai e bună Constituţia, pe mai departe?

Amoralitatea politică din Republica Moldova este o „tradiţie” şi o „cultură”. Că cei mai mulţi dintre politicienii moldoveni sînt inculţi nu contează, important fiind pentru ei să aibă „cultura amoralităţii”, căci doar asta le garantează un trai îmbelşugat obţinut pe căi ilicite. Ei sînt incapabili să înţeleagă şi să accepte că, în numele poporului, sînt obligaţi să respecte sau să se lase călăuziţi de o minimă corectitudine politică. În cazul de faţă mă refer la conflictul dintre guvernanţi şi Preşedinţie în cazul desemnării ministrului Apărării.

La ora actuală, ştie oricine că absolut toate ministerele, direcţiile şi celelate instituţii importante ale Statului sînt controlate exclusiv de către Vladimir Plahotniuc sub acoperirea politică a PDM. Ca să creeze falsa impresie a unei guvernări pluripartite, s-a decis nominalizarea lui Eugen Sturza la funcţia de ministru al Apărării. Chipurile, acesta ar fi candidatura PPE condus de Iurie Leancă. Toată lumea informată ştie prea bine că Leancă şi PPE sînt o sucursală politică a lui Plahotniuc. Leancă acceptă orice i se dictează pentru că ştie că altminteri îl paşte puşcăria. Pe drept!

Profesional, politic şi moral, pe Eugen Sturza nu-l recomandă nimic pentru o astfel de funcţie, motiv pentru care Preşedintele Igor Dodon a refuzat să-i semneze decretul de numire în fruntea Ministerului Apărării. Se ştie că toate ministerele sînt politizate, că miniştri sînt numiţi pe criterii de docilitate faţă de partidul care-i desemnează. Spre deosebire de toate celelalte, Ministerul Apărării, constituţional, se subordonează şi şefului Statului pentru că acesta este şi comandantul suprem al Armatei. În acest context, logica şi elementara corectitudine politică sugerează clar că prioritate la desemnarea candidaturii pentru funcţia de ministru al Apărării trebuie s-o aibă cel nominalizat de comandantul suprem al Armatei.

Plahotniuc însă nu s-ar simţi stăpînul absolut al ţării dacă nu ar controla absolut orice, motiv pentru care şi-a pus slugile de la guvernare să insiste pe candidatura dorită de el. Astfel, dincolo de orice prevedere constituţională care l-ar motiva pe comandantul suprem al Armatei să refuze o candidatură discutabilă a guvernării, subordonaţii politici ai lui Plahotniuc au invocat legea care l-ar obliga pe Dodon să accepte nominalizarea lui Sturza dacă aceasta este înaintată a doua oară. După ce Dodon a refuzat, în contextul justificării legitime arătate mai sus, reprezentanţii Puterii s-au adresat Curţii Constituţionale (CC), despre care oricine ştie că este subordonată aceluiaşi Plahotniuc.

În consecinţă, CC a examinat refuzul repetat al lui Dodon de a-l numi pe Eugen Sturza în funcția de ministru al Apărării, suspendîndu-i temporar acestuia, printr-o Hotărîre, atribuţia de a semna decretul de numire al ministrului Apărării, în favoarea lui Andrian Candu, preşedintele Parlamentului şi finul de cununie al lui Plahotniuc.

Cui se va subordona Sturza?

Marţi, 24 Octombrie, Eugen Sturza a depus jurămîntul la învestire în funcţia de ministru al Apărării în faţa lui Candu şi a premierului Pavel Filip, nu în faţa comandantului suprem al Armatei.

„Este foarte important ca Armata Națională să nu fie implicată în jocurile politice pentru că există riscurile să o slăbim și mai mult. Comandatul Superior al Armatei este poporul, iar datoria militarilor este să-și servească patria și cetățenii săi”, a declarat Eugen Sturza cu acest prilej mai mult penibil şi abuziv decît solemn.

În pasiunea-i maniacală şi megalomană de a stăpîni cu orice preţ totul, Plahotniuc pune ţara în cele mai ridicole şi dezonorante situaţii faţă de străinătate. Acum se pun unele întrebări legitime: Cui se va subordona ministrul Sturza – comandantului suprem al Armatei, lui Plahotniuc sau, aşa cum a sugerat, inexistentului Comandat Superior al Armatei care este poporul? Fireşte că lui Plahotniuc, în exclusivitate, spunem noi! Dar care vor fi raporturile dintre MAN şi Sturza, pe de o parte, şi comandantul suprem al Armatei, preşedintele Igor Dodon, de cealaltă parte? Cînd comandantul suprem al Armatei va vizita MAN, cu cine se va întîlni – cu Sturza sau cu adjuncţii acestuia? Va refuza Sturza să se întîlnească cu Dodon sub pretextul că nu şi-a depus jurămîntul în faţa lui? Va spune că se subordonează lui Candu pentru că în faţa acestuia a depus jurămîntul de credinţă? Mai apoi, adjuncţii lui Sturza vor avea permisiune de la el să se întîlnească cu comandantul suprem al Armatei cînd va vizita MAN sau orice alt obiectiv militar?

Acum vedeţi ce brambureală premeditată a produs Plahotniuc? Scopul pervers a fost acela de a submina/sabota autoritatea comandantului suprem al Armatei, în speţă a lui Dodon. Analiştii de ocazie, de regulă adversarii lui Dodon, ignoră total şi fariseic realitatea că prin aceste jocuri politice murdare este batjocorită Armata şi imaginea ţării. Armata este cea care legitimează în primul rînd existenţa Statului. Ea este permanentă, iar politicienii sînt efemeri şi întîmplători. Prin tot ceea ce s-a întîmplat, ne demonstrează că Plahotniuc a transformat Armata într-un fel de SRL obscur de-al lui.

Postura în care se află Sturza acum, precum şi previzibilele lui acţiuni ulterioare se plasează sub normele constituante, în raport cu normele actuale din Constituţie, încă nemodificată abuziv de Plahotniuc. Tocmai această situaţie actuală ar trebui să constituie motiv de autosesizare pentru orice CC responsabilă şi nesubordonată politic. Nu este însă şi cazul CC a Republicii Moldova!

Interpretările CC, emanaţii pentru o Carte Neagră a Abuzurilor

În Hotărîrea CC care a examinat refuzul repetat al lui Dodon de a-l numi pe Eugen Sturza în funcția de ministru al Apărării, s-a ţinut seamă de un precedent din 1990, în care este vorba despre situaţia în care Baudouin, Regele Belgiei, fiind catolic, nu a vrut să promulge o lege care legaliza avorturile. Neputînd fi convins să renunţe, Guvernul şi-a asumat această atribuţie a Majestăţii Sale, declarîndu-l „incapabil să guverneze”, iar asta totuşi cu un acord formal al său. În scurt timp, Parlamentul Belgiei i-a restabilit Regelui prerogativa sa. Demn de reţinut este că belgienii au interpretat şi ei, în mod forţat şi în concordanţă cu excesele unor norme europene excesiv de laice şi libertine, o normă constituţională, potrivit căreia prerogativele regale pot fi retrase doar în situaţia unei alienări sau îmbolnăviri a Regelui. Oricum, precedentul Belgiei invocat de CC în cazul numirii lui Sturza este total neadecvat, dovedind lipsa de imaginaţie a membrilor Curţii şi servilismul lor cu orice preţ.

În cazul Regelui belgian, avem de-a face cu un refuz dictat de normele morale religioase şi, în ultimă instanţă, de acele principii umane legate de dreptul la viaţă, la procreaţie, care este sensul existenţei planetare a omenirii. În cazul lui Dodon, însă, aşa cum am arătat mai devreme, nu avem de-a face cu „o depăşire a unui blocaj instituţional cauzat de motive subiective”, ci cu un război făţiş declarat de Plahotniuc instituţiei prezidenţiale, un război declanşat de mult şi împotriva propriului popor.

Dacă în cazul Belgiei avem de-a face cu o situaţie rezolvată elegant, aristocratic prin acordul formal dat de către Rege Guvernului, în „cazul lui Sturza” este vorba despre norme constituţionale interpretate de o CC în calitate de „avocat al Mafiei”. CC nu a ţinut seamă, în primul şi în primul rînd, de calitatea de comandant suprem al Armatei a Preşedintelui Dodon, ci a luat în calcul interesele „clientului politic”, dezonorînd astfel Armata în chiar spiritul şi litera Constituţiei. Interpretarea CC în defavoarea lui Dodon, a fost pronunţată, în ultimă instanţă, împotriva Armatei şi reprezentativităţii ţării în lume, dincolo de orice ambiţii politice stupide şi cele personale ale Comandantului Suprem din Umbră al Republicii Moldova. Nu legea care prevede că Preşedintele nu poate refuza nominalizarea repetată a ministrului Apărării trebuia interpretată de CC, ci Constituţia şi calitatea de comandant suprem al Armatei a Preşedintelui Dodon!

Dacă belgienii, cu acceptul tacit al Regelui, au fost „originali” prin demersul lor, magistraţii CC au fost penibili fie şi prin aceea că i-au invocat drept „precedent”. Mîine-poimîine, în alte situaţii care nu vor întîrzia să apară, ne vom pomeni că CC va invoca şi precedente legate de Regina Marii Britanii, ca să „constituţionalizeze” toate mofturile mafiote ale guvernării lui Plahotniuc, pentru ca moldovenii să creadă că acest ţărănoi parvenit şi puternic, în stil mafiot, este egal cu toate capetele încoronate ale Europei.

CC şi slujbaşii politici ai lui Plahotniuc încă n-au aflat că fracul nu poate fi îmbrăcat atunci cînd te duci să strîngi birul din Piaţa Centrală din Chişinău!

Mihai CONŢIU