De ce finanțele internaționale cer țărilor pe care le împrumută să închidă școli și spitale?

Începînd cu FMI, marile bănci internaționale impun țărilor sărace pe care le împrumută cu bani, pentru a-și consolida bugetele, o serie de condiții restrictive, de restructurare a unor ministere, departamente și alte instituții naționale subvenționate din bugetul de Stat. E și firesc să ceară așa ceva atîta timp cît FMI, de exemplu, care monitorizează cu strictețe țara pe care o împrumută, are nevoie de garanții că Statul respectiv are de unde economisi, în perspectivă, pentru a restitui împrumutul acordat. De ce, însă, aceste condiții de restructurare se extind și asupra sistemelor de Sănătate și Învățămînt?

Ca o ironie amară, citeam undeva că, luate împreună, absolut toate țările de pe Pămînt au datorii de mii și mii de miliarde de dolari. Te întrebi: cui, căci doar sîntem singuri pe Pămînt?

Țări ca Japonia, Germania, Franța, SUA etc., care fac împrumuturi la FMI ori BM, au sisteme de Sănătate și Educație dintre cele mai bine dotate și performante. Acestea nu fac obiectul restructurărilor impuse de către creditori ca o condiție a acordării împrumuturilor. Astfel, Sănătatea și Educația se dezvoltă nestingherite în paralel cu problemele pe care le au țările respective în restituirea împrumuturilor făcute. E drept, aceste State au ce pune la bătaie, drept gaj! Ar fi rațional și de bună credință ca pentru absolut toate organizațiile internaționale partenere ale Republicii Moldova Învățămîntul și Sănătatea să fie priorități asumate necondiționat. Dacă nu există un Învățămînt performant stimulat la nivel național și internațional, de cooperare, atunci nu vor exista nici viitori medici, profesori, ingineri, economiști etc. de mari performanțe.

O instituție de Învățămînt trebuie păstrată, indiferent de costuri, chiar dacă e frecventată numai de 10 sau 20 de elevi. În clipa în care creditorii externi impun unei Țări ca Republica Moldova drept condiție a împrumutului restructurarea sistemelor de Învățămînt și Sănătate, iar asta pentru economisirea de bani, tot din același buget creditat, care urmează să fie restituiți, ni se conturează certitudinea că, extrem de bine camuflat, se dorește ca astfel de State să rămînă permanent într-o zonă gri justificabilă pentru existența organismelor financiare internaționale, a altor organizații.

Tocmai în acest context trebuie privit ”rostul politic” al Maiei Sandu. Ea este un candidat la Președinție care nu a fost și nu este emanația necesităților reale ale poporului, ale interesului național. Este o creație artificială externă, una care, sub aparența deschiderii internaționale ”benefice pentru Țară”, este desemnată să păstreze Republica Moldova în rîndul datornicilor externi permanenți, dar bine primiți și aplaudați în Occident. A dat deja ”proba ascultării” încă de cînd era ministrul Educației și a închis 113 instituții de Învățămînt.

Observăm astfel de ”strategii” nu numai în raporturile cu State ca Republica Moldova, ci și în ”lumea bună” a UE. Bulgaria și România, de pildă, sînt ”Țări necesare zonei gri” a spațiului comunitar. E greu de crezut că România o să ajungă vreodată la masa ”aristocratelor” State veterane din UE. România n-o să izbutească niciodată să influențeze, în bine, UE în chestiuni fundamentale. Aceasta în condițiile în care ea, ca Țară, încă nu se poate defini, în genul Franței, Germaniei etc. Indiferent cît de mai mare ar fi corupția, cît de mai periculoase ar fi structurile criminale din, de exemplu, Italia, Ungaria ori Germania, tot România va fi cap negativ de afiș în mass-media europeană. Acest rol nepieritor, România și l-a asumat încă din 1990, prin fostul Președinte asasin Ion Iliescu, odată cu reprimarea demonstrațiilor din Piața Universității, prin aducerea minerilor la București.

Bogații au nevoie de cît mai mulți săraci ca să-și sporească averile. Rațiunea de supraviețuire a tuturor organizațiilor financiare internaționale constă în existența a cît mai multe State sărace și cu probleme în calitate de clienți creditați. Țările mari și puternice au nevoie de cele mici, sărace și cu probleme spre a-și impune măreția și a-și justifica erorile dintre cele mai flagrante.

Dacă nu ar exista Țări ca Republica Moldova, nu ar exista atotputernicia FMI, BM și celelalte, nu ar exista OSCE, nu ar mai fi sute și mii de ONG-uri inutile și destabilizatoare, dar finanțate exclusivist și masiv ”ca să monitorizeze, să democratizeze, să reformeze, să poarte discuții interminabile despre orice în locații dintre cele mai costisitoare etc.” și multe alte organizații mondiale ori regionale. Numai finanțarea anuală a cîtorva organizații internaționale ”monitoare, mediatoare și de democratizare” ar salva, tot anual, cîte o Țară de la sărăcie. Nu se întîmplă asta deoarece o prioritate internațională este, în realitate, ”discutarea costisitoare a sărăciei”, nu eradicarea ei, la fel și în ceea ce privește Învățămîntul, Sănătatea, Justiția…! Urmează să vedem ce alte reguli internaționale vor fi rescrise de noul coronavirus! Va fi folosit Covidul pentru a ne multiplica în covidioți?

Mihai CONŢIU