Putea înainta și candidatura unei maimuțe, căci Constituția nu interzice asta în mod explicit

Mihai CONȚIU

Așa-zisele consultări pe care Maia Sandu le-a avut cu delegații fracțiunilor parlamentare, în vederea identificării unei candidaturi la funcția de premier, seamănă leit cu convocările de odinioară pe care dictatorii comuniști le făceau responsabililor guvernamentali, chipurile în mod democratic, spre a identifica diferite soluții majore. În realitate, cei convocați intrau în biroul dictatorului cu propriile lor păreri și ieșeau de acolo cu părerea șefului. Acum, se pare că Sandu și l-a ales drept idol politic pe dictatorul Nord-coreean Kim Jong-un. Observăm, totodată, că de ceea ce europenii și americanii îl condamnă pe Kim, îi admit lui Sandu, ba chiar o încurajează fățiș, o susțin efectiv.

Consultările organizate de Sandu, într-un stil mafiot cunoscut doar de ea și ”consilierii externi”, nu și de către cei convocați, au fost o farsă de cea mai joasă speță, din perspective morale și politice. În plus, pe de o parte, prin aceste ”consultări” și finalitatea lor, Sandu a sfidat absolut toate normele democratice obligatorii. Pe de altă parte, metodele prin care s-a poziționat față de ultimele recomandări ale Curții Constituționale (CC) ne-au convins că Sandu confundă CC și Parlamentul cu niște jucării sexuale pe care le poate folosi cum, cînd și cît vrea.

Președinta i-a convocat pe delegații fracțiunilor parlamentare, rețineți, pentru consultări care nu impuneau o nominalizare imediată la funcția de premier, iar asta în contextul analizării unor propuneri ce urmau să fie făcute cel mai devreme a doua zi. În stil mafiot, printr-un demers care poate fi definit drept atac prezidențial de tip rider asupra Parlamentului, Constituției și CC, Sandu l-a nominalizat pe subalternul ei politic Igor Grosu. Ea crede că astfel închide gura CC și Parlamentului. A procedat astfel deoarece ȘTIA că Mariana Durleșteanu își va retrage candidatura chiar pe timpul consultărilor cu PSRM. Totul a decurs în stil mafiot, iar o Procuratură ”curioasă” și responsabilă (poate și SIS!) ar trebui să identifice presiunile ori șantajele cu caracter penal și terorist exercitate asupra ”candidatei convinse să renunțe”.

În plus, cu de la sine putere, a decis, Joi, 18 Martie, că nici o altă formațiune parlamentară NU mai are dreptul să înainteze o altă nominalizare. Aceasta în condițiile în care în Parlament s-a constituit o altă majoritate parlamentară și a și înaintat o candidatură la postul de premier.

Astfel, noua majoritate oferă certitudinea votării unui Guvern funcțional. Avînd drept prioritate alegerile anticipate și nu tragedia națională nesfîrșită pricinuită de pandemiei, Sandu, față de nominalizarea majorității parlamentare, a spus că ar putea lansa noi discuții pentru desemnarea candidatului majorității la funcția de prim-ministru numai după ce vor fi „consumate”efectele decretului privind numirea lui Igor Grosu. Pentru ea, „consumarea”efectelor decretului amintit înseamnă dizolvarea Parlamentului pentru că nu-l votează pe Grosu. Observați, așadar, cu cîtă fățărnicie spune că ”ar putea lansa noi discuții pentru desemnarea candidatului majorității”! Care ”noi discuții” atîta timp cît nu ar mai exista nici o altă soluție constituțională după nevotarea lui Grosu? Alo, domnișoară președintă, deputații nu sunt clienți beți ai unui bordel care le ia banii ”înainte” pentru că după ce-și revin din beție nu-și mai amintesc nimic!

Cum i-a nominalizat pe Gavrilița și pe Grosu, Sandu putea să înainteze chiar și candidatura unei maimuțe, căci Constituția nu interzice explicit o astfel de opțiune. Ea, însă, nu a vrut să umilească o maimuță, ci doar pe Gavrilița și Grosu, care se fac că nu înțeleg, declarînd că ”sunt onorați”.

În acest context abuziv, imoral și batjocoritor, în care Sandu are propria-i nominalizare fără susținere parlamentară, iar majoritatea parlamentară are o candidatură constituțională, grupul parlamentar majoritar are suficiente motive ca, în regim de urgență, să se adreseze CC? Vom vedea!