Poporul MISTERIOS care trăieşte într-o ALTĂ LUME

Se spune că nu stau în case, ci trăiesc sub umbra pomilor, hrănindu-se cu fructe. Şi pentru că se roagă neîncetat lui Dumnezeu sunt feriţi de păcate.

În credinţa populară, în lunea după Duminica Tomei se sărbătoreşte Paştele Blajinilor. În folclor, Blajinii mai sunt cunoscuţi şi sub numele de Rohmani. Se  zice că trăiesc cu femeile lor numai 30 de zile pe an, în vederea procreaţiei, că sunt incapabili de a face rău şi s-ar afla dincolo de lumea văzută, “pe unde se varsă Apa Sîmbetei, în delta ei, pe Ostroavele Albe”.

Jumătatea de sus om

Legendele vorbesc despre “poporul misterios, care trăieşte într-o altă lume” şi despre fericiţii oameni blonzi, socotiţi, genealogic, urmaşii lui Set – al treilea fiu al lui Adam şi al Evei.

Conform tradiţiei populare, preocupările Blajinilor sunt postul şi rugăciunile pentru cei vii. Deşi sunt virtuoşi, nu ştiu cum să calculeze data Sfintelor Paşti, oamenii fiind cei care le vestesc Blajinilor că a venit Paştele prin intermediul apei, aruncînd pe ea coji de ouă roşii. În Bucovina, se spune că "Blajinii sunt jumătatea de sus om, iar jumătatea de jos peşte şi trăiesc într-un pîrîu; femeile şi fetele lor cîntă foarte frumos, încît răsuna văile de cîntecele lor melodioase". Unde se păstrează tradiţia, oamenii merg în această zi la cimitire, dînd de pomană ouă roşii, pască şi cozonac şi punînd flori pe morminte.

Mutaţi pe lumea cealaltă

Există şi credinţa că Blajinii provin din copii nebotezaţi, morţi imediat după naştere. Alteori sunt priviţi ca fiind “cei care susţin stîlpii pămîntului, iar fără ei lumea s-ar scufunda în haos”. În alte legende, Blajinii sunt identificaţi cu urmaşii celor care n-au mai reuşit să traverseze marea, atunci cînd Moise a eliberat poporul evreu din robia egipteană, despărţind apele. “Aceştia au rămas pe o insula foarte aproape de Rai, pe unde trece Apa Sîmbetei” (există şi varianta  “locuiesc goi, pe o insulă, printre livezi”).

Credinţa populară mai spune că Dumnezeu a creat mai întîi uriaşii. Pentru că se războiau între ei, Dumnezeu i-a lăsat să piară şi i-a creat pe Blajini. Aceştia fiind prea mici, au fost mutaţi pe lumea cealaltă şi apoi l-a făcut pe om.
Potrivit cercetătorilor, numele de Rohmani vine din limba tracă, de la supranumele Zeind-Roymenos (Sfîntul Luminos) dat Cavalerului Trac, o zeitate prezentă în antichitatea dobrogeană, oltenească şi transilvană. Despre Blajini se mai spune că stăpînesc forţele văzduhului, dar că din cauza răutăţii şi invidiei oamenilor legăturile directe au fost rupte.

Unelte magice

Singurii care fac legătura dintre oameni şi Blajini ar fi solomonarii – iniţiaţi care  pot controla vremea, poruncind furtunilor. Potrivit tradiţiei populare, solomonarii ar trăi în zone pustii, în special în preajma munţilor. Au cartea lor de vrăji, prin care stăpînesc forţele nevăzute din văzduh. În vremuri grele pentru popor, ei coboară din înaltul munţilor şi străbat satele, cerşind de mîncare, pentru a verifica bunătatea oamenilor în vremuri de restrişte. Dacă nu primesc de pomană, se folosesc de vrăji pentru a chema grindina şi furtuna, lăsîndu-i pe oameni săraci lipiţi.   

Pomenirea morţilor

Sărbătoarea numită la ruşi “Пасха блаженных” a dat în româneşte numele de „Paştele blajinilor” care s-ar putea traduce cu „Paştele celor fericiţi”. Tipicul bisericesc interzice pomenirea morţilor în toată Săptămîna Luminată, inclusiv în Duminica Tomei, prima de după Paşti. De aceea, a fost obligatoriu ca această zi de pomenire a morţilor să fie mutată cel mai devreme posibil, această zi fiind Luni, în săptămîna care urmează după Săptămîna Luminată, fiind totodată şi a 9-a zi de la Paşti. Ruşii, puternic influenţaţi de spiritualitatea monahală, au mutat această zi abia Marţi, pentru că mulţi postesc în ziua de luni (pe lîngă Miercuri şi Vineri). Conform teologie.net, “Paştele blajinilor” e ţinut mai ales de Biserica Rusă (inclusiv Basarabia), în regiuni din Moldova din dreapta Prutului sau din Maramureş, sărbătoarea fiind un obicei local.

Sursa: EVZ.ro