Analiza IPN: Cunoscuta decizie a Curţii Constituţionale din 5 decembrie este adecvată din punct de vedere al intereselor politice, dar îndoielnică pentru integritatea statului.

Dezintegrarea juridică

„Legalizarea” limbii române ca limbă de stat le permite cetăţenilor pe deplin s-o numească aşa, fără să li se amintească de articolul 13 din Constituţie. Pe de altă parte, acest pas a provocat un nou val de confruntare în societate şi a devenit un factor agravant de dezintegrare juridică a ţării.

Din punct de vedere formal, decizia CC este valabilă pe întreg teritoriu al Republicii Moldova. Dar, de fapt, lucrurile nu par atît de simple. În primul rînd, desigur, este Transnistria, a cărei administraţie de 20 de ani priveşte acţiunile Chişinăului ca un comportament al fostului soţ care nu vrea să accepte iminenţa divorţului. În acest sens, decizia recentă privind limba romînă a fost percepută de Tiraspol ca un semn multaşteptat că cei de pe malul opus al Nistrului s-au împăcat cu pierderea irevocabilă a unităţii. În legătură cu aceasta există chiar şi zvonuri conform cărora conducerea regiunii intenţionează să-i decoreze pe judecătorii moldoveni cu distincţia supremă a regiunii transnistrene.

În al doilea rînd, există Găgăuzia, în principalele legi ale căreia limbile oficiale locale sînt numite moldovenească, găgăuză şi rusă. Deşi conducerea autonomiei comentează cu rezervă decizia instanţei de judecată, ea totuşi dă de înţeles că limba de stat este în continuare limba moldovenească.

„Este importantă părerea poporului”

Mihail Formuzal, başcanul autonomiei a declarat pentru IPN că, în privinţa limbii, el preferă să separe aspectele politico-ideologic şi juridic al problemei. „Cît priveşte denumirea limbii, putem discuta nelimitat. Este mai bine să se organizeze un referendum şi să se rezolve în cele din urmă problema. Cînd vom afla ce crede majoritatea populaţiei, vom respecta această decizie. Între timp, respectăm ceea ce este scris în Constituţie”, a declarat liderul găgăuz.

Poziţii mai dure au ocupat forţele care sînt în opoziţia başcanului. Astfel organizaţia obştească „Noua Găgăuzie” care controlează cea mai mare parte de locuri în Adunarea Populară a autonomiei a făcut o declaraţie pe 6 decembrie, prin care asigură că „nu va permite utilizarea în Găgăuzia a sintagmei „limba romînă”.

„Noi credem că decizia Curţii Constituţionale va contribui la escaladarea în continuare a tensiunii în societate şi va distruge pacea civilă fragilă din Republica Moldova”, au declarat în organizaţie.

Nu doar în Găgăuzia, dar şi la Chişinău se crede că singura soluţie legitimă de rezolvare a problemei cu limba, pe care toţi vor fi datori s-o respecte, este referendumul.

Conform lui Igor Corman, Preşedintele Parlamentului, vicepreşedintele Partidului Democrat, în pofida deciziei Curţii Constituţionale conţinutul legii de bază a Republicii Moldova rămîne neschimbat şi nu poate fi schimbat de actualul Parlament. „Această problemă ar trebui să fie discutată cu poporul la referendum. Nu sînt sigur că astăzi este importantă părerea politicienilor. Este importantă părerea poporului”, a spus spicherul.

Un punct de vedere similar a exprimat şi liderul liberal-democraţilor din Parlament Valeriu Streleţ. Potrivit lui, încercarea de a schimba Constituţia în Parlament este aproape imposibilă, aşa că cea mai bună soluţie pentru a stabili denumirea limbii de stat este un referendum.

Poveste clasică pentru Moldova

În timp ce se discută la nivel ipotetic un posibil „referendum privind limba”, la Comrat este în plină desfăşurare pregătirea pentru un alt plebiscit, programat pentru 2 februarie. Este vorba despre un referendum local cu privire la aşa-numitul „statut suspendat” al Găgăuziei. Locuitorii din regiune vor fi chemaţi să răspundă la întrebarea dacă sprijină perspectiva de independenţă a Găgăuziei, în caz dacă Moldova va pierde statutul de stat independent.

Sub pierderea statalităţii aici se înţelege un singur lucru: unirea Republicii Moldova cu Romînia. Decizia Curţii Constituţionale în acest context este cel mai convingător argument pentru majoritatea găgăuzilor în existenţa reală a acestei ameninţări.

Anul viitor în Republica Moldova se aşteaptă alegeri parlamentare ordinare. Liberalii şi reformatorii liberali, ai căror reprezentanţi au depus demersuri în CC privind denumirea limbii de stat, vor putea folosi această realizare politică ca un factor mobilizator pentru alegătorii lor. Adversarii lor, respectiv, vor cîştiga dividende politice din „lupta împotriva romanizării”. În acest context autonomia găgăuză va continua să se îndepărteze de Chişinău, reevaluîndu-şi decizia de intrare paşnică în domeniul juridic al RM prin prisma experienţei transnistrene.

A cîta oară interesele politice prevalează asupra celor de stat. Este o poveste clasică pentru Moldova…

Veaceslav CRACIUN, IPN