O sărmană, chinuită și greu încercată mamă, în vîrstă de 58 de ani, și-a ucis fiul în vîrstă de 35 de ani. Asta s-a întîmplat în luna Mai, anul acesta, în timp ce, ca orice oameni normali, trînteau și ei o beție. Pentru asta, Judecătoria Strășeni a condamnat-o la 10 ani de pușcărie, dar cu drept de apel, ceea ce-i poate da mari șanse de scăpare acestei responsabile mame. Procurorii spun că erau beți țăndări amîndoi, că au început să se gîlcevească, poate pe teme filosofice, iar aici Schopenhauer este un subiect care se lasă întotdeauna cu păruială, poate din pricina bizarului roman al lui Nicolae Dabija, poate din cauza influențe nefaste a pătrunjelului de seră asupra colonului, poate din toate aceste motive…! Poate! Cert e că mama a pus mîna pe un cuțit proprietate personală și și-a ucis băiatul dintr-o singură lovitură.

Cîtă precizie! Vă dați seama cîte chestii a tăiat ea la bucătărie cu acel cuțit ca să-și hrănească băiatul pînă la 35 de ani, cum acest antrenament a transformat-o într-o reputată expertă de care băiatul ei n-a ținut seamă? Femeia, demnă, și-a recunoscut fapta. Acum spuneți și voi – în cearta aia colocvială dintre ei, ați fi preferat ca fiul ei s-o ucidă? Sigur că nu, căci tradiția spune clar: eu te-am făcut, eu te omor cu mîna mea! Nu vă gîndiți și la suflețelul ei? Păi, instanța de judecată trebuia să țină seamă de faptul că cel ucis era producția proprie a femeii, că poate că ea încă de cînd l-a născut a decis că-i sunt suficienți 35 de ani de viață sau poate că chiar atunci, după ce a făcut o analiză profundă, a înțeles că nu mai are nevoie de el și nici el nu mai are nevoie de el. Eventual, instanța de judecată ar fi trebuit s-o condamne să facă un alt copil în locul celui scos din viața ei ca un fel de avort întîrziat! Voi ce ziceți? (M.C.)