„Politica nu este o mănăstire de maici”

De cînd a crezut că face „un pas politic genial” provocînd deliberat căderea Guvernului condus de ea, Maia Sandu nu pridideşte să caute vinovaţi şi, mai ales, duşmani, inamicul ei preferat fiind Preşedintele Igor Dodon. Domnişoara Maia nu-i capabilă să priceapă că problema este în ea, nu în oponenţii politici care au toate motivele să pufnească în rîs atunci cînd afirmă despre sine că e politician. Să zicem că este, dar unul dintre cei mai mediocri.

Ea, nu Dodon, s-a dorit un Plahotniuc cînd, sfidînd elementarele norme legale, constituţionale şi de cooperare în cadrul unei alianţe politice, a provocat căderea propriului Guvern, din pricină că acel concurs pentru desemnarea procurorului general nu a fost falsificat în favoarea unui procuror general dorit de ea. Cu ce sînt de vină Dodon şi socialiştii că ea a renunţat la guvernare sub un pretext mincinos, că a renunţat la o Putere care i-a fot oferită pe tavă într-un context politic în care Sandu era exponenta unei grupări politice parlamentare minoritare în raport cu PSRM?

Pînă şi fostul Preşedinte român Traian Băsescu, inamic declarat al lui Dodon şi al socialiştilor, i-a criticat dur gestul aventurist, amatoricesc şi lipsit de orice logică politică. Să zică mersi că Băsescu nu a calificat-o cum îi stătea pe buze s-o rostească! A preferat să-i precizeze faptul că „politica nu este o mănăstire de maici”, „că dacă deţii Puterea nu renunţi la ea dacă nu ţi-o cere sau nu te obligă nimeni, ci lupţi să rămîi acolo şi să te afirmi”. Cam aceste lucruri i le-au dorit Preşedintele Dodon şi PSRM atunci cînd au oferit Guvernul Blocului ACUM!

Toată lumea ştie că Sandu a forţat crearea unui motiv pentru ca să plece de la guvernare crezînd că prin asta îşi deschide un drum victorios spre Preşedinţie. În realitate însă, veţi vedea, va deveni şi ea unul dintre mulţii rîvnitori amatori la fotoliul prezidenţial! Astfel, va fi nu doar oponenta lui Dodon, pe care nu scapă nici un prilej să-l atace din te miri ce, ci şi a lui Andrei Năstase, fostul ei aliat de care s-a grăbit să scape, a unioniştilor etc., etc. În plan intern, politic, Sandu speră să obţină susţinere din partea unei „dizidenţe” din PDM, iar asta, în primul rînd, cu ajutorul unor „mijlocitori români social-democraţi” din fosta guvernare de la Bucureşti. TVR Moldova deja îi adună împreună de PD-işti şi ACUM-işti.

Problema e că „intervenţiile de susţinere din România” pot fi direcţionate spre Sandu, într-o mai mică măsură, şi, mai masiv, spre PUN botezat de Plahotniuc pentru Anatol Şalaru şi, mai apoi, transmis în „gestiunea” lui Octavian Ţîcu, pentru a i se şterge urmele pline de păcate. Rămîne de văzut ce-o decide Băsescu, dar e greu de crezut că-şi va împinge PUN, patronat „spiritual” de el, spre o alianţă cu Sandu pentru a o susţine în alegerile prezidenţiale, mai ales după ce a constatat cît de frustrată şi ignorantă e în materie de politică de Stat.

Cînd ţi se oferă totul, adică Puterea, şi renunţi la ea din neputinţă şi alte închipuiri, rareori se mai iveşte o a doua şansă. Dumnezeu îţi dă, dar nu îţi bagă şi în traistă, spune o înţelepciune veche.

După ce şi-a demonstrat nulitatea politică, crezînd că aceasta e o cale sigură de a rămîne în graţiile susţinătorilor şi finanţatorilor ei, despre care vom vorbi altădată, Maia Sandu mai crede că vorbind acuzator în exclusivitate doar la adresa lui Dodon îşi va umfla popularitatea. În acest context, credibilitatea ei este zero pentru că a avut marea şansă de a demonstra moldovenilor că poate avea soluţii pentru ţară, că le poate îndeplini şi că poate guverna benefic Statul Republica Moldova, dar ea a preferat să dezerteze de capul ei, fără ca măcar să-şi anunţe ori să se consulte cu aliaţii ei, măcar cu cei din ACUM.

Avînd Puterea în mînă şi renunţînd la ea din interese strict personale, ce mai poate să le promită Sandu moldovenilor şi cum mai poate cineva s-o creadă? O dată vede naşul…Deja este timpul ca Maia Sandu să demonstreze că este aptă să construiască ceva, nu numai să dea jos oponenţii săi politici tocmai din celălalt capăt al arenei politice.

Mihai CONŢIU