Chirtoacă PREŞEDINTE al PL? El este PREŞ, E DINTELE ştirbului Ghimpu!

Ghimpu l-a prelucrat pe Dorin Chirtoacă încă din faşă. El i-a fost ca un adevărat tată şi de aceea îi şi seamănă din toate punctele de vedere, inclusiv neurologic, psihic, mă rog!

Iată de ce se poartă ca tată şi fiu – amîndoi sunt: isterici, extremişti din impulsuri mai curînd maladive decît ideologice, penibil de inculţi, seduşi de perspectivele unor „învîrteli băneşti profitabile”, frustraţi în raport cu femeile (Ghimpu n-a putut să-şi „însămînţeze” un copil, deci nu ştie ce este aceia dragoste şi grijă părintească autentică, este libidinos pînă la limita pedofiliei; Chirtoacă, de cealaltă parte, probabil că este impotent – nu există nici o fată, femeie despre care să poată spune că i-a sărutat pîntecul –, dar după cum mai clevetesc alţii, se poate să fie un homosexual reprimat, timid, înfricoşat de propria-i natură. Făcînd recurs la Sigmund Freud, asta explică şi halucinanta lui isterie, plasare într-un extremism incontrolabil.) etc.

Ion Hadîrcă, Ana Guţu şi ceilalţi deputaţi, demnitari şi reprezentanţi ai PL care au denunţat dictatura prostului grosolan, au făcut recurs la „moneda” care a scos acest partid din anonimatul obscur în care îl păstorea Ghimpu. Astfel, ei, pe bună dreptate, au cerut venirea în fruntea PL a lui Chirtoacă, adevărata locomotivă parlamentară a lui Ghimpu.

Intenţii nobile, eficiente şi cu bătaie lungă, dar naive, lipsite de o bună cunoaştere a contextului familial dependent ce domină „cuplul Ghimpu-Chirtoacă”. Dependenţa lui Chirtoacă de unchiul său, aşa cum arătam mai sus, este extrem de complexă, are conotaţii maladive şi sunt legaţi în urzeli de afaceri profitabile de care nu vor să audă nimeni.

Chirtoacă n-o să-i să-i ia niciodată locul lui Ghimpu deoarece acesta-i cunoaşte absolut toate slăbiciunile, fiind conştient că o să procedeze cu el la fel cum acesta a făcut-o cu Hadîrcă, Guţu, Marinuţă etc. Pentru că în realitate Chirtoacă se teme de Ghimpu ca de un tată, nu ca de un unchi, asta-i froideala situaţiei! Ghimpu nici pe fratele lui Gheorghe nu l-a iertat pentru că, pînă la moartea acestuia, era mai cunoscut decît el. Ghimpu nu-i capabil de iubire. Dovadă că pe Dorin îl foloseşte cu cinism ca pe un neisprăvit stă faptul că nu i-a oferit acestuia conducerea partidului încă de pe atunci cînd se afla pe val. Dacă ţinea ca PL să fie un partid puternic, trebuia să-l lase la cîrmă pe Chirtoacă măcar după 2009.

Ghimpu se auto-divinizează cum numai un prost paranoic este în stare. N-ar renunţa la ştampila partidului nici obligat de instanţele de judecată. El cunoaşte mai bine decît noi neputinţele lui Chirtoacă. În realitate, tot Mihai Ghimpu este şi cel care conduce Primăria Chişinăului în „chestiunile mai sensibile”.

Presupunînd prin absurd că Ghimpu ar fi acceptat iniţiativa reformatoare şi logică a celor care au cerut ca Chirtoacă să fie liderul PL, ne întrebăm: Oare Hadîrcă, Guţu, Marinuţă şi ceilalţi nu s-au gîndit că Ghimpu s-ar fi răzbunat crunt pe ei prin intermediul descreieratului său nepot? Ghimpu, în prostia lui, chiar ar fi fost genial dacă ar fi acceptat acest lucru.

De altfel, reformatorii nici nu mai au motive să insiste asupra acestei variante după ce exaltatul Chirtoacă a ieşit la rampă cu deja ştiutele acuzaţii aduse lor. Acum Ghimpu este de-a dreptul disperat din cauză că nu mai este parte a vreunei negocieri. Acesta este şi motivul pentru care improvizează penibile conferinţe de presă în tovărăşia unor susţinători. Cei care îl însoţesc în aceste parade nici nu realizează cît deserviciu îşi fac, cît de ridicoli devin în încercarea lor de a justifica şi re-legitima PROSTIA.

Dorind să rămînă în centrul atenţiei, să demonstreze că încă ar mai fi ceva de capul lui, Ghimpu s-a făcut iarăşi de rîs cînd a servit presei, Vineri, 19 Aprilie, „bomba” că Gheorghe Şalaru, ministrul Mediului, şi Tatiana Potîng, vice-ministrul Educaţiei, revin sub comanda lui. Bineînţeles că, ulterior, cei doi au infirmat declaraţiile neputinciosului Ghimpu.

Mă mir că presa mai vine la conferinţele lui rudimentare, imaginîndu-şi, probabil, că Ghimpu mai poate oferi senzaţii tari!

Oamenii cu problemele lui Ghimpu sunt incapabili nu doar de iubire, ci şi de suferinţe autentice. Ei ştiu doar să urască din răsputeri. Maladiv! Paranoia îi rupe de trăirile fireşti ale oamenilor obişnuiţi. Nu soarta partidului şi acţiunile reformatorilor ar trebui să-l preocupe pe Ghimpu dacă ar fi un om normal, ci propria-i soartă, multele lucruri mincinoase şi necurate din biografia lui. În aceeaşi oală se află şi Chirtoacă, care a decedat politic de gît cu unchiul său nesăbuit.

Reformatorii PL

În clipa de faţă, grupul reformator din PL are trei variante:

1) Statutar şi juridic, aceştia trebuie să preia conducerea PL, indiferent de obtuzitatea şi oponenţa violentă a lui Ghimpu. Este varianta optimă!

2) Pe scheletul actualului PL, cu susţinerea marii majorităţi a liberalilor sătui de dictatura prostului, să creeze Noul Partid Liberal, aşa cum, pe vremuri, au procedat Patriciu, Tăriceanu, Cataramă, Chiliman etc. în România cînd au părăsit PNL.

3) Să adere la alt partid.

Indiferent de opţiunile ulterioare, grupul reformator din PL nu are absolut nici un motiv să se simtă culpabil. A făcut un gest sănătos – n-a dorit să vadă cum un partid se poate transforma într-un ospiciu!

Marius BRĂTIANU