Scurt istoric şi protestele veteranilor lui Plahotniuc şi Şor

În cele ce urmează, mă voi referi la protestele organizate Luni, 2 Martie, de către Consiliul Naţional al Veteranilor războiului de pe Nistru. O fac şi pentru că sînt foarte bun prieten cu mulţi foşti luptători de elită în acel război, iar aici mă refer la acea categorie de veterani care atunci ar fi cîştigat războiul chiar şi fără sprijinul voluntarilor dacă nu ar fi fost trădaţi de elita politică de la Chişinău. Credeţi-mă că ştiu ce spun! În acest context, accentuez faptul că, în cele ce urmează, nu intenționez să întinez memoria eroilor căzuţi în acel dramatic conflict, dar nici nu vreau să-i ofensez, nici pe departe, pe supravieţuitorii din orice categorie. Aici mă voi referi la partea murdară din spatele veteranilor de bună credinţă.

De cînd am sosit în Republica Moldova, de-a lungul anilor, am fost surprins, neplăcut, de puzderia de organizaţii ale veteranilor acelui război, în condiţiile în care, logic, ar fi putut exista doar două – una a veteranilor care erau încadraţi în diferite structuri operative, de forţă, ale Statului, iar alta a voluntarilor şi a celor încorporaţi din civilie. Cu timpul, m-am convins, la faţa locului, ca să zic aşa, că multe organizaţii de veterani erau doar un pretext pentru liderii lor şi a acoliţilor în scopul obţinerii unor avantaje strict personale – financiare, de promovare politică, socială etc. Suferinţele veteranilor, mai cu seamă ale celor răniţi, invalizi şi ale familiilor celor căzuţi pe front erau exploatate în cel mai cinic mod.

Nu o să vin aici cu nume pentru că e tardiv. Unii lideri ai acestor organizaţii reuşeau, periodic, să obţină ajutoare financiare din partea Statului, dar şi din România, containere cu haine de mîna a doua prin intermediul unor organizaţii caritabile din Occident, alimente, medicamente, excursii, bilete de tratament şi odihnă etc. Bieţii combatanţi şi urmaşii lor nu ştiau niciodată valoarea reală a TOT ce obţineau liderii. Ei se mulţumeau ca, sporadic, să primească nişte haine din ajutoare, medicamente, pachete cu alimente şi, rareori, sume de bani ridicol de mici.

Altfel stătea chestiunea cu liderii îndestulaţi care, în plus, „erau negociatori, parteneri de dialog cu absolut toţi politicienii responsabili, indiferent de coloratura lor politică”. Nu ar fi fost o problemă dacă în raporturile lor cu politicienii ar fi urmărit strict interesele numeroşilor şi anonimilor veterani. În realitate, ei deveneau parteneri ai guvernanţilor ori ai altor politicieni cu ceva putere. Acest „parteneriat” presupunea sprijin politic prin mobilizarea veteranilor de rînd, echipe, batalioane de presiune, prin mitinguri, marşuri stradale ori pichetări diferite, asupra guvernanţilor în favoarea acelor politicieni care se anunţau a ajunge la guvernare. Fireşte că totul se făcea în schimbul unor sume de bani deloc neglijabili. Grosul rămînea la lideri, iar mărunţişul era distribuit mulţimii de veterani mobilizată, fie prin acordarea unei mici sume de bani fiecăruia în parte, fie prin asigurarea transportării lor gratuite la obiectivul vizat de proteste şi asigurarea lor cu hrană, apă şi alcool.

Aşa se explică de ce aceşti lideri nu au avut niciodată intenţia ca să obţină pentru veterani cele mai esenţiale drepturi, pe care le cer şi astăzi, de la absolut nici o guvernare, nici de la Snegur, nici de la Lucinschi, nici de la Voronin, nici de la Filat-Ghimpu-Lupu şi nici de la Plahotniuc!

Acum să reţinem că la protestele de Luni, 2 Martie, liderii Consiliului Naţional al Veteranilor şi-au asmuţit membri să-şi ceară toate drepturile de la un Guvern învestit de nici patru luni, drepturi pe care nu le-au obţinut din 1992 şi pînă acum, mai ales în perioada guvernărilor „proeuropene” începînd cu 2009 şi terminînd cu fuga lui Plahotniuc. De ce nu şi-au obţinut drepturile solicitate astăzi mai ales de la Plahotniuc, cînd respectivul, neoficial, avea toată Puterea în Stat? N-au făcut-o pentru că mulţi dintre liderii lor se transformaseră şi ei într-un fel de „pază de corp pentru Plahotniuc şi regimul lui”!

Acum, însă, le-a căşunat pe proaspătul Guvern şi, mai ales, pe Preşedintele Igor Dodon. De ce? Răspunsurile sînt mai multe şi voi încerca să vă ofer cîteva! În primul rînd, Plahotniuc, Şor, camarila lor mafiotă din interior şi exterior vor să se răzbune cu orice preţ pe Igor Dodon pentru că i-a transformat din nişte „zei atotputernici” în nişte şobolani şi cîrtiţe muribunde. Am deplina certitudine că şi la ora actuală Plahotniuc şi Şor extrag zilnic sume uriaşe de bani negri din Republica Moldova prin intermediul schemelor diabolice pe care şi le-au creat nu în 10 ani, ci în cel puţin 20.

Cîteva surse independente una de alta, mi-au spus că Andrian Candu şi camarila lui politico-financiară, supuşi lui Plahotniuc, nu sînt străini de finanţarea generoasă a protestelor din ziua de 2 Martie. Sînt tentat să le dau crezare deplină, dar sînt şi absolut sigur că în ţară au mai rămas sume de bani considerabile, adică „resturi” neplătite din bugetul uriaş ilegal destinat inclusiv veteranilor care au participat la pichetarea tuturor instituţiilor Statului, după pierderea alegerilor de către Plahotniuc, pichetări şi proteste planificate pe termen nelimitat.

Protestele din ziua de 2 Martie, în spatele cărora stau Plahotniuc şi Şor, dar şi alţii despre care vom vorbi altădată, s-au mai dorit a fi încă un imbold încurajator pentru unii deputaţi democraţi ca să treacă în tabăra lui Candu, să deschidă astfel calea unor alegeri anticipate. În mod stupid, alegerile anticipate nu sînt dorite doar de către Plahotniuc şi Şor, ci şi de Sandu, Năstase şi Usatîi. Ca să vedeţi cum îi uneşte Plahotniuc pe toţi în obsesia lui dementă de a se răzbuna pe Dodon!

Protestele bine planificate şi plătite din ziua de 2 Martie s-au isprăvit după cum aţi văzut sau auzit cu toţii. Organizatorii plătitori i-au transportat gratuit pe toţi voluntari în raioanele lor de unde i-au racolat, dar au lăsat în urma lor multe urme nedemne. La întrevederea de la Guvern dintre premier şi reprezentanţii veteranilor, aceştia din urmă, printre multe altele, au cerut şi sancţionarea generalului Anton Gămurari, consilier al premierului pe problemele veteranilor, pentru un gest pe care acesta l-a făcut de la tribună cînd li s-a adresat şi ei îl consideră obscen. Foarte bine, dar de ce nu i-au cerut premierului să solicite sancţionarea penală în regim de urgenţă a brutei care-i ameninţa pe poliţişti cu un buzdugan şi cu care a spart geamul de la intrarea în Guvern? Aceasta şi în contextul în care unii veterani spun că acest individ deosebit de periculos şi violent nici nu este veteran de război!

Cît despre gestul lui Gămurari, considerat de către veterani a fi obscen, căruia îi cer chiar şi demisia din postul deţinut, se cuvine să fac cîteva precizări. Da, poate că o fi obscen pentru „pudicii veterani” acest gest care în democraţia occidentală este trecut cu vederea în astfel de împrejurări, dar să nu omitem contextul. Generalul Gămurari este considerat un adevărat erou al războiului de la Nistru. El este omul care ştie cel mai bine ce a fost cu acel război şi „cum stă treaba cu organizaţiile de veterani”. Nu ştie soldatul, căpitanul ori chiar colonelul ceea ce ştie generalul.

Îl cunosc binişor pe generalul Gămurari şi sînt convins că chiar a făcut un gest justificat adresat exclusiv acelor lideri ai veteranilor despre care el ştie cu ce rost şi preţ au organizat protestele. Gămurari a adresat acest gest doar lor, nu şi mulţimii de veterani manipulaţi! Liderii veteranilor ştiu foarte bine asta şi de aceea şi exagerează cu o pudoare de virgină în faţa unui bărbat pe care-l văd gol pentru prima dată în viaţă. Aceeaşi lideri mai ştiu că aflarea generalului în postul de consilier al premierului poate fi un pericol la adresa activităţilor lor ascunse, puse în slujba inclusiv a lui Plahotniuc şi Şor. Notez toate aceste lucruri şi pentru a înţelege mai bine de ce liderilor veteranilor li se pare mai condamnabil gestul justificat al lui Gămurari decît acţiunea agresivă şi banditească a individului cu buzduganul!

Mă opresc aici, urmînd ca după o documentare mai aprofundată să scriu şi despre interesele altora, inclusiv din exterior, în derularea protestelor din ziua de 2 Martie, care se vor a fi şi un puls luat opiniei publice, societăţii în general, în vederea declanşării unui Maidan moldovenesc antinaţional! Pînă atunci, pe loc repaus, subalterni ai lui Gămurari!

Mihai CONŢIU

P.S. Miercuri, 4 Martie, generalul Anton Gămurari şi-a dat demisia de onoare din funcţia de consilier al prim-ministrului. Personal, regret enorm acest gest pe care îl consider extrem. Ştiu că pentru el este unul ce ţine de onoarea lui de militar, dar, în ansamblu, cred că nu trebuia să dea satisfacţie acestei „caste agresive” care-i manipulează pe veterani.