Primăria și, mai ales, ANA parcă ar fi descoperit Arca lui Noe

Autor: Mihai CONȚIU

Este a doua oară cînd revin asupra tărășeniei legată de cîteva porțiuni vechi de pavaj descoperite, în luna Martie 2023, pe strada 31 August 1989, în perimetrul cuprins între străzile A. Pușkin și Mitropolit Gavriil Bănulescu-Bodoni, în timpul efectuării unor lucrări de reparare a infrastructurii. Cercetările asupra acestei ”descoperiri epocale” au fost efectuate de către un grup de arheologi. De atunci și pînă acum, acest perimetru stradal din centrul istoric al Chișinăului este blocat și arată dezolant.

Conform Agenției Naționale de Arheologie (ANA), această stradă din Chișinău a fost pavată cu piatră de granit încă din anii 1869-1870, fiind una dintre primele străzi ale orașului care a beneficiat de un astfel de pavaj.

Cu ”sobrietate istorică responsabilă”, Ministerul Culturii ”a recomandat conservarea și restaurarea porțiunilor păstrate ale caldarîmului străzii, reconstituirea porțiunilor pierdute de pavaj cu pietre de același fel din alte sectoare ale străzii 31 August 1989 sau ale nucleului istoric al orașului Chișinău”. Recomandarea cu pricină a fost făcută în urma unei ședințe de lucru pe marginea raportului Agenției Naționale de Arheologie, referitor la ”caldarîmul istoric din piatră de granit”.

Experții desemnați de Ministerul Culturii și-au dat cu părerea, spunînd că ”cea mai oportună posibilitate de punere în valoare corespunzătoare a caldarîmului istoric din piatră de granit de pe strada 31 August este transformarea segmentului dintre strada A. Pușkin și strada Mitropolit Gavriil Bănulescu-Bodoni în spațiu pietonal”.

Același Minister, la vremea respectivă, a acuzat Primăria Chișinăului de practici abuzive prin demararea de lucrări de reparație stradală în zona istorică a capitalei, ignorînd avizul Consiliului Național al Monumentelor Istorice (CNMI) și al Agenției Naționale de Arheologie. De parcă Primăria și aceste două entități puteau ști că sub asfaltul inițial există niște pietre vechi!

La trecerea aproape a unui an de la această ”descoperire de o importanță fundamentală pentru istoria Chișinăului și a Republicii Moldova”, prin Februarie 2024, autoritățile municipale elaboraseră schița unui plan de amenajare a segmentului stradal care se vrea a fi pietonal. Tot atunci, schița a fost înaintată Consiliul Național al Monumentelor Istorice, care urma să se pronunțe în privința conformității acesteia pentru planificare. Totodată, zice-se că Ministerul Culturii și-ar fi asumat obligația de a amenaja spațiile adiacente pavajului, adică zona unde se află Biblioteca Națională și Muzeul de Istorie, fiind vorba despre elemente care urmau ”să fie transpuse într-o formulă unică”.

Acum ne pregătim să năpădim în luna Decembrie, curînd ne vom buluci în anul 2025 și, ținînd seamă de această perioadă rece, e sigur că vor trece peste doi ani de la această ”descoperire arheologică uriașă”, timp în care acest perimetru va rămîne pe mai departe un șantier dezolant și puturos.

În contextul datelor plictisitoare de mai sus, constat că nu Primăria este vinovată de acest blocaj stradal îndelungat. Poate că o firimitură de vină aparține specialistului de la Primărie, care a considerat că se află în fața unei descoperiri arheologice ”epocale”, de parcă ar fi găsit ceva similar cu Arca lui Noe. Vinovații de această tărășenie sunt pitulați prin fotoliile Ministerului Culturii, ale ANA ori ale CNMI.

În realitate, acele porțiuni de pavaj cu piatră de granit ce datează de prin anii 1869-1870 nu au absolut nici o valoare arheologică istorică. Ele, pur și simplu, sunt niște pietre oarecare, nemaivorbind de așezarea lor inestetică, care-i fragmentată și mult sub nivelul carosabilului nou, cel care asigură continuitatea acestei străzi în ambele sensuri de circulație. Cu toate acestea, arheologii birocrați ”și-au găsit de lucru”, și-au identificat ”o preocupare arheologică istorică de o însemnătate majoră”. Din acest motiv, au inventat tot felul de schițe, planuri ori proiecte pe care le plimbă de la unii la alții pentru aprobări, se întrunesc în ședințe ”importante” prin Consilii sau Ministere etc.

Culmea penibilului e că vor conservarea acestor pietre în perspectiva amenajării acelei porțiuni în chip de spațiu stradal pietonal. Imaginați-vă cum vor rămîne muți de uimire și admirație față de această frîntură de istorie posibilii călători italieni sau greci care vor păși pe aceste pietre! Spun asta în condițiile în care grecii și italienii au infrastructuri, monumente și clădiri istorice care sunt intacte și datează de peste două mii de ani, nu de prin anii 1869-1870.

Domnilor, terminați cu prostiile și prefăcătoriile! Lăsați Primăria să asfalteze strada! Eventual, dispuneți ca din aceste pietre fără nici o valoare istorică să le fie ridicat cîte un monument simbolic foștilor primari Serafim Urechean și Dorin Chirtoacă, iar unul și lui Mihai Ghimpu!