Vreau diplomă europeană!

A trecut sesiunea de BAC şi toată atenţia absolvenţilor este concentrată asupra locului unde ar putea să-şi facă studiile, poate chiar unde ar putea să-şi urmeze visul. Universităţile sunt alese cu mare grijă de către ei şi speranţa de a învăţa în Europa creşte pe zi ce trece. Oare de ce?

An de an tot mai mulţi tineri sunt atraşi de perspectivele oferite de alte ţări în domeniul învăţământului. Părinţii sunt gata să plătească destul de mulţi bani pentru ca odrasla lor să aibă un „viitor sigur”. Cel puţin aşa cred ei. Pe cît de adevărat este, vom putea afla din răspunsurile ce urmează.

Prima destinaţie este România – spaţiul unde putem întîlni un număr considerabil de studenţi moldoveni. Tinerii aleg această ţară deoarece învăţămîntul este de o calitate foarte bună; pentru a comunica şi a crea noi relaţii şi legături nu e nevoie să cunoşti o altă limbă decât cea română, ceea ce prezintă un avantaj vădit pentru noi, cei de peste Prut. Aşadar, ne întebăm: cum e acolo?

“Mă simt bine aici! Am cunoscut oameni noi cu o gîndire diferită şi nu zic doar de români. Deja am reuşit să cunosc reprezentanţi ai altor naţionalităţi: turci, spanioli, francezi, iranieni, fapt care m-a bucurat foarte tare. Dar, în fine, cu românii mă înţeleg de minune, deşi gîndim şi ne exprimăm uneori diferit. Ei m-au primit cu zâmbet şi întrebări de tipul: " Dar cum e viaţa la voi? ". Dacă este să vorbim despre posibilităţile pe care mi le-a oferit şi mi le pot oferi studiile în România, sincer, nu sunt chiar mari. Eu mizez pe diploma europeană, care îmi va permite să fac masteratul şi să lucrez în altă ţară.” (Alexandru Nurtazin, student  în anul II, facultatea de Inginerie şi Management, Universitatea “ Vasile Alecsandri ”, Bacău).

Următoarea destinaţie este Belgia, o ţară frumoasă, cu o cultură unică, însă nu atît de populară în rîndul studenţilor noştri. Pentru a-ţi face studiile acolo e nevoie de o mulţime de acte, unul dintre care este certificatul de cunoaştere a limbii franceze.

“Aici e greu, căci trebuie cu adevărat să înveţi. Copiatul nu mai e o soluţie, ci un drum direct spre exmatriculare. În ceea ce priveşte cunoaşterea limbii franceze m-am acomodat destul de repede şi deja nu se mai simte accentul pe care-l aveam la început. Oamenii sunt buni şi ospitalieri, m-am încadrat uşor în compania lor. Sunt bucuros că părinţii mi-au oferit posibilitatea de a studia în Belgia, ei au fost cu iniţiativa. Acum toată familia trăieşte aici şi ne simţim foarte bine, deja ne-am obişnuit cu o altă viaţă.” (Maxim Platon, student înanul II, École Supérieure d'Informatique, Brussels).

Iată că am ajuns în Franţa, ţara dragostei, a egalităţii, a libertăţii şi a fraternităţii. Învăţământ gratuit, ce poate fi mai bine? Da, doar că la prima vedere, căci traiul este costisitor şi cheltuielile lunare ajung a fi mari. Trebuie să faci dovada că ai bani pentru întreţinere.

“Da, acestea se ridica la vreo 600 de euro, fără a lua în consideraţie abonamentul la metrou pe un an, care e scump, securitatea socială şi cheltuielile universitare. În pofida acestui fapt, nu regret că am venit aici. Programul de învăţământ oferă multe posibilităţi şi anume, din anul II începem să facem practică la diferite întreprinderi, atît din Franţa cât şi din ţările vecine. O să fie interesant să petreci patru luni în Olanda sau Belgia, dobîndind o experienţă profesională nouă şi în acelaşi timp o experienţă de viaţă. Aici, avînd o medie bună, 80% dintre absolvenţi îşi găsesc un job în primele 6 luni după finalizarea studiilor” (Ana Sandul, studentă în anul II, facultatea de Ştiinţe Economice, Université Lille1, Lille).

În fine, se reliefează ideea că greutăţile întîlnite de studenţii noştri nu îi împiedică să-şi realizeze scopurile şi să dorească să obţină succes peste hotarele ţării. Ei aleg să folosească toate oportunităţile pe care le oferă studiile europene, în loc să fie şomeri în Republica Moldova, unde majoritatea absolvenţilor nu–şi pot găsi un loc de muncă după specialitate. Oare sistemul de învăţămînt din ţărişoara noastră este într-atît de ineficient?

Chiar dacă autorităţile depun eforturi pentru a apropia sistemul universitar de standardele europene stabilite în Procesul de la Bologna, se atestă devieri şi întîrzieri în aplicarea reformelor. Inerţia bate teoria!

Atunci, ce trebuie să facem ca să înbunătăţim situaţia din prezent şi să motivăm tinerii să rămână acasă?

Lidia ISAC,

studentă în anul II, Facultatea de Jurnalism şi Știinţe ale Comunicării, USM