La 4/16 aprilie 1877, s-a parafat, la București, Convenția de trecere a armatei ruse pe teritoriul României. Convenția a fost ratificată de cele două camere ale Parlamentului la 16/28 Aprilie, respectiv 17/29 Aprilie 1877, și prevedea detaliile tehnice și militare ale trecerii armatei ruse, ocolind Capitala, precum și acordul României în acest sens.

Rusia a declarat război Imperiului Otoman la 12/24 Aprilie 1877, iar în noaptea de 11/23 spre 12/24 Aprilie 1877 trupele ruse au început trecerea Prutului, îndreptîndu-se spre Dunăre, fără a mai aștepta ca parlamentul de la București să ratifice Convenția, iar acest lucru a provocat protestul energic al Guvernului român condus de Ion C. Brătianu, potrivit volumului "Istoria Militară a Românilor", ediția 1992.

Efectul imediat al ratificării Convenției a fost reprezentat de hotărîrea Guvernului de la București din 6/18 Aprilie 1877, de a decreta mobilizarea generală a Armatei. Această acțiune s-a desfășurat în două etape, parțial pînă la 15/27 Aprilie 1877 și încheindu-se apoi la 25 Aprilie/4 Mai 1877, fiind o reușită extraordinară pentru condițiile acelei perioade, conform sursei menționate.

Guvernul român a luat decizia mobilizării generale a Armatei din necesitatea apărării României contra unor posibile atacuri otomane și ca urmare a declarației de război a Rusiei la adresa Turciei. Au fost mobilizate toate structurile sistemului militar de apărare: trupele permanente și cele teritoriale; milițiile care urmau să se organizeze în subunități active și gărzile orășenești pentru paza localităților urbane. De asemenea, pentru prima oară, au fost create marile unități operative de tipul corpului de armată și diviziei. S-au intensificat acțiunile pentru buna aprovizionare a oștirii cu armament și muniție; s-au întărit detașamentele din punctele fortificate de la Barboși, Calafat și Ciuperceni, concomitent fiind supravegheate mișcările trupelor turcești din zona frontierei.

La 29 Aprilie/11 Mai 1877 a fost reactivată și garda orășenească, toți locuitorii orașelor cu vîrste între 21 și 46 de ani, care nu intrau în nici o componență a Armatei, fiind obligați să poarte arme și să se constituie în formațiuni de apărare.

Totalul forțelor mobilizate se ridica la aproximativ 100.000 de soldați, din care efectivul armatei operative era de 58.700 de oameni, 12.300 de cai și 190 de tunuri. În plus, au fost chemați sub arme, pentru instruire, în vederea completărilor, încă 14.000 de tineri din contingentul anului 1877. Mobilizarea armatei a produs, așa cum era de așteptat, un uriaș entuziasm atît în România cît și în provinciile românești aflate sub stăpînire străină, fapt consemnat în presa vremii. (AGERPRES)