Pandemia de coronavirus expune realități bine ascunse anterior în țări foarte bogate și cunoscute pentru bunăstarea cetățenilor lor – sărăcia din Japonia, de exemplu, este la vedere în ultimele luni, scrie AFP, citat de Yahoo News. Yuichiro, unul dintre japonezii săraci, stă la coadă la un eveniment pentru oferirea de ajutor persoanelor care au ajuns sub pragul sărăciei din cauza pandemiei – „Nu e nimic de muncă. Absolut nimic. Lucrurile astea nu prea apar la televizor sau în presă, dar sunt mulți oameni în țară care dorm în gări de tren sau în cutii de carton. Unii mor de foame”, spune el.

Yuichiro, în vîrstă de 46 de ani, a lucrat pînă acum ca muncitor pe șantier, însă acum se află la mila organizațiilor caritabile care îi oferă o plasă cu mîncare și cîteva produse esențiale.

Japonia, a treia economie a lumii, s-a confruntat totuși cu o epidemie de coronavirus relativ mică pînă acum și a evitat lockdown-urile drastice care au fost implementate în țările europene, de exemplu. De asemenea, rata șomajului mică și reputația pentru sistemul de bunăstare eficient și solid au sugerat că țara va putea trece rapid și cu puține dificultăți peste criza economică generată de pandemie.

Organizațiile care se ocupă de ajutoare spun însă că cele mai vulnerabile persoane au fost lovite puternic, iar statisticile „maschează” rata reală a șomajului și munca temporară plătită prost.

„Pandemia, creșterea șomajului și salariile din ce în ce mai mici au lovit direct în muncitorii săraci, oameni care abia se descurca de pe o zi pe alta și înainte”, spune Ren Ohnishi, directorul unui centru de sprijin pentru oamenii săraci.

În jur de 40% dintre muncitori sunt vulnerabili la pierderea locurilor lor de muncă, au salarii mici, iar contractele lor pot fi încheiate cu ușurință. O mulțime au probleme și în a accesa ajutoare sociale.

Yuichiro, care a nu a dorit să își dea și numele de familie, spune că a încercat să obțină ajutor social de la Guvern, însă a fost trimis dintr-un birou în altul pînă cînd i s-a spus că ajutoarele pot fi date doar celor care au copii.

Peste 10 milioane de oameni trăiesc cu mai puțin de 19.000 de dolari pe an în Japonia, iar unul din șase trăiește în „relativă sărăcie”, pe salarii mai mici decît media națională. Experții avertizează că problemele economice contribuie puternic la numărul în creștere de sinucideri, iar un procent de creștere a ratei șomajului duce la încă 3.000 de sinucideri în plus pe an.

Sfîrșitul lui 2020 a fost dificil pentru mulți locuitori săraci ai Japoniei

La biserica Sfîntul Ignatius din Tokyo, o biserică catolică din Capitala niponă, ultima zi a anului trecut a fost una plină, dar nu ca urmare a ceremoniilor religioase, ci pentru că o mulțime de oameni săraci, femei tinere, familii și cetățeni străini printre ei, s-au adunat pentru a primi pachete cu mîncare în stilul tradițional japonez „bento box” pe care biserica le oferă celor nevoiași, scrie publicația locală Mainichi Shimbun.

„Auto-ajutorul și ajutorul comunităților nu este suficient. Este momentul pentru sprijin din partea Guvernului. Vrem ca autoritățile să ia măsuri pentru a evita ca un număr de oameni nevoiași să ajungă pe străzi”, a declarat purtătorul de cuvînt al unei organizații de ajutor care s-a ocupat de organizarea evenimentului „Toshikoshi Otona Shokudo 2021” (Bufetul pentru Anul Nou 2021), menit să îi ajute pe cei mai săraci dintre japonezi.

Pe lîngă mîncarea gratuită oferită, angajații organizației oferă și haine pentru cei care au nevoie dar și consiliere profesională.

„Este prima oară cînd am venit să cer ajutor într-un loc ca acesta. Am venit pentru că am crezut că ar putea avea și medicamente sau haine de copii”, spune o femeie de 34 de ani care a venit împreună cu fiica ei de 3 ani. Veniturile sale s-au prăbușit de la începutul pandemiei.

O altă femeie, de 44 de ani care a lucrat ca recepționistă part-time, a declarat pentru ziarul Mainichi Shimbun că a avut venituri 0 în Decembrie și că nu a mai avut de muncă la un nivel adecvat din luna Martie a anului trecut. Într-o lună de Decembrie obișnuită, ea ar fi cîștigat în jur de 6.000 de dolari, însă acum are mai puțin de 2.000 de dolari în economii și are datorii de mai multe luni în facturi medicale.

Printre participanți s-au numărat și rezidenți străini în Japonia – Ferbie Toledo, un profesor de engleză venit din Filipine împreună cu soția sa și copiii lor, de 6 luni și 5 ani. Familia venea des la această biserică, în general pentru a participa la liturghie, însă atunci au aflat și de evenimentul caritabil. Toledo spune că locuiește în Japonia de 10 ani, însă din cauza pandemiei cererea pentru ore de engleză a scăzut dramatic.

Japonia, țara în care a fi sărac este o rușine

În mod specific, femeile se confruntă cu dificultăți economice și mai mari, avînd în vedere că multe dintre cele mai sărace lucrează pe contracte temporare în magazine, restaurante sau hoteluri, majoritatea fiind domenii puternic afectate de pandemie.

Experții spun, de asemenea, femeile sunt mai ezitante în a cere ajutor sau în a sta la cozi pentru a obține ajutoare – „unele femei cred că este rușinos să ceri ajutori social și se tem de reputația copiilor lor în cazul în care ar face asta”, spune Kenji Seino, care conduce o altă organizație non-profit pentru ajutorarea oamenilor săraci.

Chiar și așa, din ce în ce mai multe mame cu copii mici apar la astfel de evenimente caritabile.

Șefii de organizații de ajutorare a oamenilor săraci recunosc că magnitudinea sărăciei este mult mai mică în Japonia decît în alte țări dezvoltate, însă acest fapt nu înseamnă mare lucru pentru japonezul de rînd care suferă în încercarea de a găsi hrană și adăpost.