Autor: Kurt SOLOVIOV

Miercuri, 17 Februarie, în cadrul dezbaterii publice ''Dialog pentru România. Primăvara politică a societăţii civile'', Preşedintele Klaus Iohannis a fost întrebat cum vede ideea de reunificare cu Republica Moldova. Răspunsul preşedintelui român a fost cît se poate de chibzuit şi ancorat într-un complex de realităţi, de evidenţe care sînt ignorate iraţional de către fanaticii rupţi de realitate ai unionismului. Iată ce a declarat Iohannis:

"Drumul spre Europa trebuie consolidat, situaţia din Moldova trebuie să se stabilizeze, economia moldoveană trebuie să repornească. Următorul pas, după părerea mea, este integrarea europeană a Moldovei, iar cealaltă parte – unirea – poate fi discutată atunci cînd şi într-o parte şi în alta a Prutului lucrurile sînt foarte stabile şi merg bine. Să pui acum întrebarea unirii Moldovei cu România mi se pare un demers puţin serios, dacă ne uităm în jur, problema Transnistriei, (...) este chestiunea stabilităţii economice, combaterii corupţiei, care indiferent cum o vedem se află într-o parte şi în alta a Prutului la niveluri foarte diferite şi atunci, după ce rezolvăm aceste probleme pentru care cunoaştem soluţiile, putem să abordăm şi problemele mai complicate şi să începem să discutăm."

În urma acestei declaraţii, aşa-zişii unionişti au sărit ca fripţi, iar cîteva zeci dintre ei, Sîmbătă seara, au protestat în piaţa Universităţii din Bucureşti, scandînd mesaje unioniste. Protestul a fost organizat de Platforma Unionistă "Acţiunea 2012", iar preşedintele acesteia, George Simion, a declarat că scopul protestului este de a cere din partea Palatului Cotroceni "un dialog decent cu societatea civilă", pe subiectul Republica Moldova. Totodată, acelaşi Simion a „avertizat” că dacă solicitările lor de dialog nu vor fi materializate atunci, pe parcursul acestei săptămîni, vor protesta în faţa Palatului Cotroceni.

Dacă ţinem seamă de contextul geopolitic zonal, vom înţelege şi mai bine absurditatea primejdioasă a unor astfel de manifestări şi cerinţe, din care vom aminti cîteva. În primul rînd, aceşti „unionişti de serviciu” cer ca „Administraţia Prezidenţială să lucreze concret pentru 3 milioane de români de peste Prut.” Cît de rupt de realitate sau provocator poate fi cineva atunci cînd afirmă că în RM există 3 milioane de români? De cînd populaţia majoritară a Chişinăului este românească, cea din Bălţi, Edineţ, Drochia, Cahul, Vulcăneşti, Comrat, Orhei, Soroca etc.? Oare pentru că se cred români vor locuitorii raionului Taraclia să se comaseze cu UTA Găgăuzia?

Tot mai mult spre dezunirea României de RM

Acest Simion a mai spus că organizaţia pe care o conduce a înaintat Cancelariei Prezidenţiale încă din 2015 o serie de cerinţe, aşa cum ar fi desemnarea unui consilier prezidenţial pe problema Republicii Moldova, decorarea preşedintelui Republicii Moldova, Nicolae Timofti, precum şi înfiinţarea unui Minister al Reunificării. Nici mai mult şi nici mai puţin! Dacă, treacă-meargă, un consilier prezidenţial pentru RM este absolut firesc să existe, următoarele două solicitări sînt de-a dreptul aberante.

Pentru ce merite trebuie să-l decoreze Iohannis pe Timofti? Păi Timofti n-a făcut absolut nimic demn pentru propria-i ţară ca să fie decorat de către viitorul preşedinte al RM, darămite pentru România. A, pentru că şi-a adus aminte că este român şi vorbeşte limba română? Să fim serioşi! Şi Traian Băsescu l-a decorat pe impostorul Mihai Ghimpu, iar mai apoi a fost nevoit să înghită în sec!

Absurditatea înfiinţării unui Minister al Reunificării are conotaţii dintre cele mai periculoase, în contextul geopolitic zonal amintit. Faţă de guvernanţii de la Chişinău şi şefii statelor CSI din care RM face parte, un astfel de minister ar fi considerat o tentativă de agresiune asupra unui stat membru al ONU, în primul rînd, al Consiliului Europei şi, deci, al CSI. Ar echivala cu o declaraţie oficială a statului român, prin care îşi revendică pretenţii teritoriale asupra RM. De ce, în acest context, unioniştii români nu revendică teritoriile chiar româneşti din Ucraina, care n-au aparţinut istoric niciodată acestei ţări, ci i-au fost acordate abuziv de către fosta URSS.

De bine, de rău, RM este un stat recunoscut internaţional, care trebuie ajutat din răsputeri să-şi consolideze independenţa, suveranitatea şi integritatea. Doar aşa, poate că peste 50-100 de ani, vor dori guvernele, parlamentele şi populaţiile ambelor ţări să se unească. Toate acţiunile unioniste din ultimii 25 de ani nu au făcut nimic altceva decît să ducă spre o mai mare dezunire.

Unionismul moldovenilor este o profesie, nu o dorinţă

Ne-am amuza cu amărăciune să fim contemporanii unei uniri utopice! Vă daţi seama cum se vor simţi „marii scriitori moldoveni” atunci cînd vor zbura din manualele de literatură română, cu doar cîteva sensibile excepţii? Într-o Românie Mare, mulţi dintre compilatorii de aici sînt sub nivelul scriitorilor români de mîna a doua, ca să nu mai vorbim de alte… să le zicem ramuri!

Dar Învăţămîntul? Păi aici nici măcar 10% din întregul corp didactic nu este compatibil cu cel românesc. Aici Învăţămîntul şi studiile sînt negociate moldoveneşte, în limbajul lor specific, motiv pentru care, într-o Românie Mare, educatorii, învăţătorii, profesorii şi universitarii vor fi nevoiţi să treacă la munca în agricultură, să comercializeze rachiu şi ţigări contrafăcute şi tot aşa. Dar cum să te duci cu Academia de Ştiinţe a lui Gheorghe Duca în respectabila Academie Română? N-ar fi compatibili decît doar cîţiva cercetători sau medici cu adevărat remarcabili. Atît!

Ce s-ar alege cu actuali politicieni moldoveni într-o România Mare? Ar intra în Parlamentul şi Senatul României, fireşte, dar gîndiţi-vă cum ar rîde de ei, de limbajul şi mentalităţile lor, parlamentarii români şi, mai ales, presa din România. Din rusnaci şi analfabeţi nu i-ar scoate. N-ar mai fi şedinţe parlamentare sobre, ci spectacole permanente de comedie. Imaginaţi-vă un Ghimpu sau Marian Lupu în Parlamentul României! S-ar refugia în fundul Siberiei de ruşine, căci presa română nu-i iartă pe proştii solemni, rustici şi agresivi, iar jurnaliştilor români nu li se poate închide gura ca aici, în RM. Sînt şi acolo ziarişti sau trusturi de presă înregimentaţi/înregimentate politic, numai că asta e la vedere, iar ei vorbesc şi scriu o altfel de limbă română.

Nici un politician român chibzuit şi vizionar nu şi-ar dori în Parlamentul României fracţiuni parlamentare puternice de orientare prorusească, din care, în mod sigur, vor fi nevoiţi să facă parte şi actualii moldoveni unionişti. Nici un politician român cu capul pe umeri nu ar dori să vadă alianţe parlamentare previzibile şi periculos de mari între UDMR, fracţiunea găgăuză, bulgară, rusă sau ucraineană. Astfel de bombe cu efect întîrziat aruncă unionişti ca Simion spre România!

Ne oprim aici, căci exemple sînt cu duiumul.