Sunt rînduri pe care, dragă cititorule, un real om al scrisului n-ar vrea să le scrie niciodată. Frumoasa, palpitanta şi, totodată, ticăloasa de viaţă te obligă şi la asta. Astăzi, 26 Iulie, se împlineşte un an de zile de cînd a plecat în nefiinţă o mare doamnă, un om pe care l-am iubit enorm. Este vorba despre Nina Borş, care a fost soţia minunatului şi blîndului Pavel Borş. Ei doi sunt cei care, pornind de la zero, de la lucrul manual casnic cu iniţiative de dezvoltare, au pus bazele şi au dezvoltat renumita, pe plan naţional şi internaţional, fabrică de mobilă „Confort”.

Pe Nina Borş am cunoscut-o întîmplător, iar mai apoi, graţie unei simpatii şi respect reciproc, am devenit prieteni, confidenţi şi chiar colaboratori ocazionali atunci cînd preocupările noastre distincte, totuşi, s-au contopit. Paradoxul prieteniei noastre consta în aceea că ea era rusoaică, eu român, ea nu ştia limba mea, eu nu o ştiam pe a ei, ajungînd astfel să comunicăm printr-un limbaj pe care l-aş numi convenţional ruso-româno-etc, asta pe măsură ce-mi asimila limba mea cu plăcere. În acest sens, ne-am înţeles de minune şi cînd ne-am aflat la Bucureşti, cu prilejul unei expoziţii internaţionale de mobilă, cînd nu aveam, prin prejmă, pe cineva ca să ne traducă atunci cînd ajungeam în dificultăţi de comunicare prin limbajul nostru convenţional. Nina Borş era nu doar personificarea hărniciei supreme, a unei bunătăţi native nemăsurate şi a unei soţii şi mame desăvîrşite, ci şi simbioza a ceea ce reprezintă eleganţa şi rafinamentul adevăratei aristocraţii ruse de odinioară. Îşi iubea cu disperare familia-i numeroasă şi acest pămînt moldovenesc căreia i-a fost fiică.

Îmi este imposibil să reproduc, în scris, astăzi, complexul de sentimente care mă năpădesc cu prilejul comemorării unui an de la dispariţia ei. Cum să-mi exprim compasiunea imposibil de arătat lui Pavel Borş, care i-a fost soţ, Tatianei şi Irinei, fiicele ei, şi nepoţilor, care parcă şi astăzi o aşteaptă să vină dintr-o călătorie prea lungă, să-i ajute cu sfaturile şi iniţiativele ei? Doamne, cît gol ai lăsat în urma ta, iubită prietenă Nina Borş!

Mihai CONŢIU