- Discurs rostit la cel de-al XIII-lea Congres al PSRM -

De la bun început, încă din 2011, eu am promis că vom deveni o forță politică importantă. Atunci, însă, acele cuvinte au fost tratate cu neîncredere, chiar și de către unii tovarăși.

Mulți analiști considerau că ambițiile noastre sînt exagerate, iar unii comentatori și oponenți erau convinși că nu vom trece pragul electoral de 6%.

Iată că timpul le-a pus pe toate la locul lor. Astăzi, toată lumea vede, toți înțeleg că noi, Partidul Socialiștilor, am devenit și sîntem cea mai puternică forță politică din Republica Moldova.

Mai mult decît atît. Noi sîntem o forță politică în ascensiune, o forță care continuă să-și sporească puterea și anvergura.

Toate sondajele de opinie din ultimele luni arată creșterea noastră constantă.

Deci, este cît se poate de clar că oamenii nu-i mai suportă pe cei de la guvernare, nu-i mai vor la putere. Cetățenii doresc reforme radicale, dar nu făcute de hoții din Alianță. Timpul guvernării eurounioniste a trecut. Ei au avut o șansă, dar și-au bătut joc de speranțele și susținerea oamenilor,acordată din 2009 încoace.

În Republica Moldova începe o nouă eră politică. Și socialiștii vor fi principalii exponenți ai acestei noi etape în politica moldovenească.

Astăzi vreau să mă refer succint la principalele aspecte ale situaţiei politice din ţară şi să expun viziunea noastră vizavi de ceea ce avem de făcut.

Astăzi, în Moldova, delimităm foarte clar două efecte, care caracterizează cei şase ani de guvernare a coaliţiei prooccidentale. Primul efect – guvernarea prooccidentală s-a autocompromis definitiv. Al doilea efect – ţara se află în pragul falimentului economic şi al statului.

Despre degradarea totală a coaliţiei prooccidentale cunoaştem demult. Dar anume în acest an acest fapt a devenit clar pentru toată lumea – şi pentru cetăţenii ţării, şi pentru Occident, şi chiar pentru cei mai devotaţi adepţi ai acestor partide.

Chiar şi politicienii-prooccidentali şi-au recunoscut ineficienţa pentru ţară. Reprezentanţii Partidului Democrat şi ai celui Liberal au început să-i acuze în mod deschis pe foştii colegi, liberal-democraţi, de furtul miliardului şi de ruinarea economiei ţării. A fost arestat chiar liberal-democratul Vlad Filat, lucru care a bulversat întreaga Coaliţie.

În acelaşi timp, liberal-democraţilor parcă li s-au deschis ochii. Într-un moment ei au înţeles şi au declarat public că Moldova este un stat capturat. Apropo, capturat în perioada de şase ani de aflare a lor la putere. Altfel spus, este clar că ştiau totul, dar tăceau. În tăcere le era mai uşor să fure.

O perioadă lungă de timp cei de la guvernare s-au protejat şi s-au răbdat reciproc. Dar, toate au o limită. Şi, toamna aceasta, digul s-a spart.

În mare parte, acest lucru s-a produs sub presiunea străzii. Protestele organizate de mai multe organizaţii civile şi politice şi, în special, acţiunile noastre de protest, care au întrunit mii de participanţi, precum şi orăşelul de corturi din faţa Parlamentului ţării au catalizat procesul de divizare în interiorul guvernării. Ura pe care o purtau liderii coaliţiei unul faţă de altul şi pe care reuşeau să o stăpînească atîţia ani de zile, a ieşit la suprafaţă.

Aceşti politicani cu apucături de tîlhari îşi dau seama că de data aceasta nu mai au şanse de a reveni la putere în componenţa precedentă şi, în viitorul apropiat pe mai mulţi dintre ei îi aşteaptă nu fotoliile moi şi calde, ci băncile dure şi reci pentru acuzaţi. În acest context ţin să menţionez încă o dată că Partidul Socialiştilor nu va purta negocieri cu aceste partide şi nu va face cu ele nici un fel de coaliţii. Noi nu le vom salva pieile.

Noi avem doar cîteva propuneri concrete pentru aceştia, propuneri ce pot sta la baza unui vot comun în Parlament. Este vorba despre demisia preşedintelui ţării, demiterea din funcţii a tot felul de prim-miniştri şi alţi funcţionari (ceea ce am făcut în repetate rînduri, slăbind această alianţă pro-europeană), modificarea Constituţiei în vederea alegerii preşedintelui ţării prin vot direct şi, în final, pregătirea pentru alegerile parlamentare anticipate. Totodată, mai sîntem dispuşi să votăm în comun pentru consolidarea statutului de neutralitate permanentă a Moldovei şi pentru condamnarea mişcărilor unioniste în Moldova. Şi punct. Doar aceste chestiuni sîntem dispuşi să le votăm în comun.

Este evident că ei nu doresc acest lucru. Dimpotrivă, ei cu înverşunare se opun acestor intenţii ale noastre. De aceea, cu regret o spun, trebuie să recunoaştem că lupta cu guvernarea oligarhică devine tot mai aprigă. Spaima şi îndîrjirea lor îi face deosebit de periculoşi şi perfizi. Fundamentul pe care se ţine guvernarea se clatină, dar această guvernare continuă să deţină toate pîrghiile necesare pentru efectuarea presiunilor şi manipulaţiilor.

În mîinile şi sub controlul lor total rămîn a fi toate structurile publice şi, cel mai important - presa, televiziunea… Ediţiile informative desfăşoară o propagandă cinică, menită să protejeze guvernarea, împroşcînd cu noroi în opoziţie şi ascunzînd de popor nenorocirile care au dat peste Moldova. Critica noastră nu este prezentă la posturile de televiziune oligarhice. Ea nu-i reflectată nici la aşa-numitele posturi publice TV şi radio, acaparate de oligarhi. Am ajuns în situaţia asemănătoare cu cea din poezia lui Vladimir Maikovski – „Şi ziarele-au tăcut, de parcă gurile cu dolari şi-au umplut”.

Dacă ar fi să mai adăugăm la această listă structurile şi ministerele de forţă, CEC, sumele de milioane de lei pentru coruperea alegătorilor, tactica de şantaj nedisimulat şi acţiunile ilegale cinice, precum excluderea din cursa electorală a unui partid cu priză la alegători, crearea de partide-clone, intentarea dosarelor penale şi arestarea oponenţilor politici, devine clar motivul pentru care răstunarea acestei guvernări rămîne a fi, deocamdată, o sarcină destul de complicată. Iar cînd se va ajunge la lupta preelectorală, aceasta va fi fără compromisuri şi extrem de dificilă.

Cu toate acestea, guvernarea actuală trebuie schimbată cu orice preţ şi cît se poate de repede. Or, după cum a indicat deja mai devreme, ţara se află în pragul falimentului economic şi statal. Furtul miliardului din sistemul bancar a devastat o parte semnificativă din rezervele naţionale, a făcut să clatine economia, a afectat psihologic sute de mii de concetăţeni de-ai noştri, care şi-au pierdut încrederea în viitorul ţării noastre şi pleacă tot mai activ peste hotare, mulţi dintre ei – pentru totdeauna.

Niciodată, repet, niciodată încă în ţara noastră, în Moldova, în toată istoria ţării, nu s-a mai înregistrat o atare degradare a nivelului de încredere faţă de patrie. Nici măcar în anii nouăzeci nu au existat astfel de manifestări de pesimism, or, atunci oamenii mai visau la ceva. Nici în anii de război nu exista atîta dezamăgire, or, atunci oamenii nu se învinuiau pe ei înşişi, ci pe cotropitori. Iar acum noi ne învinuim pe noi înşine, învinuim această guvernare moldovenească blestemată, învinuim soarta vitregă, care ne stăpîneşte.

Este cunoscut faptul că nu poţi edifica ceva cu mîinile celor care au distrus. La începutul anilor nouăzeci, democraţii au jefuit şi au devastat ţara, după care s-au apucat, chipurile, să o revigoreze. Nu le-a reuşit. Acum aceşti oligarhi şi eurounionişti trîmbiţează că vor repara ceea ce au stricat, afirmă că se vor corecta şi ei înşişi. Cine-i va crede? Ei înşişi cred în ceea ce spun? Are oare limită cinismul şi ipocrizia lor?

Occidentul ştie despre caracterul defectuos al protejaţilor săi. Dar, cu mult mai tare Occidentul este deranjat de eventualitatea pierderii controlului asupra Moldovei, decît de situaţia din ţară. Săptămîna trecută, Bruxelles-ul a promis că va delega la Chişinău un intermediar în negocieri, care va avea sarcina să refacă din bucăţele coaliţia zdrobită. Adică, va veni un nene sau o tanti cu biscuiţi şi va decide pentru noi şi chiar pentru ei, pentru aceşti nenorociţi de la guvernare, cine şi cum va conduce ţara.

Mai vin pe aici şi diferiţi domni de la Departamentul de Stat şi din alte structuri, cum ar fi propagandistul american de origine română, Vlad Socor. Ei, de asemenea, încearcă să dezlege situaţia şi să salveze cumva vectorul euroatlantic în Moldova. Apropo, acest Socor a început să propovăduiască ideea anexării urgente a Republicii Moldova la România.

În legătură cu această declaraţie a lui Socor, ţin să fac o precizare. Se pare că Occidentul într-adevăr a mai născocit un plan odios. Mai bine zis, undeva peste ocean au scos din safeu un scenariu pregătit din timp, care prevede mai multe acţiuni în caz de eşec în Moldova. Şi odată ce eşecul lor aici este evident şi pe cale să se producă, scenariul a fost pus în acţiune. Mă refer la şirul de acţiuni, planificate din timp.

În primul rînd - blocarea oricărei soluţii reale pentru problema transnistreană. Reintegrarea Moldovei este periculoasă pentru Occident, deoarece o Moldovă unitară va fi mai fermă în apărarea intereselor sale istorice tradiţionale şi identităţii moldoveneşti. Împiedicînd procesul de reîntoarcere a Transnistriei în componenţa Moldovei, de exemplu, în formatul unei federaţii, Occidentul mai uşor controlează procesele politice de la Chişinău. Transnistria reprezintă o piedică pentru ei.

În al doilea rînd, este tentativa de modificare a Constituţiei, în special a articolului privind neutralitatea Moldovei, pentru ca noi, ca ţară, să devenim parte a blocului NATO. Apropo, anul trecut, noi deja am devenit partenerul extra-NATO al SUA. În paralel, se intensifică operaţiunea de creare a trupelor militare mixte moldo-române. Actualul ministru-liberal al Apărării, care este şi un unionist inveterat, contribuie în mod deschis la aceste acţiuni.

În baza acordului privind colaborarea militară între Republica Moldova şi România, semnat vreo doi ani în urmă, trupele militare româneşti au dreptul să treacă nestingherit frontiera cu Moldova, făcînd o simplă informare a celeilalte părţi despre intenţia respectivă. Se efectuează patrularea comună a frontierei. Militarii noştri sînt invitaţi să participe la paradele militare cu ocazia zilei creării României Mari. Altfel spus, sîntem împinşi în structurile militare ale unui stat-membru al NATO.

Şi, în cel de-al treilea rînd, Occidentul, şi în special Bucureştiul pun la cale acţiuni politice, propagandiste şi sociale de amploare, prilejuite de aniversarea a 100-a de la crearea României Mari. Această dată este foarte aproape şi va fi marcată în anul 2018. Mai multe structuri interesate pe peste hotare privesc acest an ca pe un moment potrivit pentru accelerarea proceselor planificate, care ar trebui să ducă la pierderea statalităţii moldoveneşti şi la anexarea noastră la România vecină.

Şi dacă, anterior, astfel de scenarii erau apreciate la nivel de ipoteză, acum acest plan reprezintă una din alternativele reale pentru Republica Moldova. Cea mai penibilă dintre alternative.

Să nu se supere bunii noştri amici din România, oaspeţii noştri. Am o atitudine frăţească faţă de poporul român, dar la Bucureşti sînt mai mulţi lideri care suferă de sindromul unionismului şi din cauza lor are loc intoxicarea relaţiilor bune şi de confienţă între ţările noastre.

Deci, urmînd logica strategilor nord-atlantici, dacă nu s-a reuşit ca Moldova să fie controlată prin intermediul guvernării pro-europene, care a jefuit ţara, atunci ar fi bine să lege Moldova de partenerul lor militar-politic din regiune, de România.

Astfel, toate aceste realităţi, alături de celelalte motive economice şi sociale, ne impun să ne grăbim, să insistăm pe organizarea alegerilor parlamentare anticipate, ne impun să luptăm şi să fim pregătiţi pentru o luptă şi mai intensivă.

În joc este pusă existenţa Republicii Moldova.

În perioada următoare ne vom afla în pregătire intensivă pentru alegerile parlamentare anticipate. Există o probabilitate foarte mare că aceste alegeri totuși vor avea loc în prima jumătate a anului 2016.

Adeseori, chiar și lucrurile evidente trebuie explicate și transmise cetățenilor. Misiunea noastră, a membrilor Partidului Socialiștilor, este să explicăm situația din țară, să indicăm foarte clar problemele existente și consecințele tragice care pot surveni. Să le spunem cetățenilor să nu mai creadă în vorbele celor care îi tot înșeală cu promisiuni de șase ani. În politică nu contează bunele intențiile sau rele intenții, ci faptele cu urmările lor reale. Și noi cu toții vedem faptele și vedem urmările.

Niciodată pînă acum lucrurile nu au fost atît de grave. Actuala guvernare a depăşit recordul ruşinos al anilor 90 şi a adus societatea la limita deznădejdii, la repulsie totală faţă de politică, la pierderea încrederii în instituţiile statului şi în țară, în general. După aproape 25 de ani de independenţă, am ajuns să constatăm că o parte dintre cetăţeni nu mai au încredere în viitorul Republicii Moldova.

Unii se întreabă: poate fi mai rău decît acum? Noi trebuie să le spunem: da, poate fi mai rău. Încă nu totul e pierdut, dar poate fi pierdut totul!

Iată de ce, vă rog, vă îndemn să transmiteți mesajul nostru politic, mesajul socialiștilor, în fiecare comună, în fiecare colectivitate, în fiecare casă, în fiecare familie. Cu cît mai bine informaţi vor fi cetăţenii despre situația din țară și despre obiectivele noastre, cu atît mai mare susţinere politică va avea Partidul Socialiştilor.

În actualele condiţii socio-economice şi politice, oamenii au nevoie de un reper de încredere, au nevoie de un sprijin de nădejde. Au nevoie de o putere politică inteligentă şi responsabilă. Oamenii vor să audă idei clare şi soluţii concrete, vor să vadă profesionişti, vor să vadă caracter. Şi noi trebuie să le demonstrăm că Partidul Socialiştilor are şi idei, şi echipă profesionistă, şi caracter.

În Moldova de astăzi nicio categorie de cetățeni nu poate să fie antisocialistă. Noi cu toții sîntem astăzi socialiști. Lupta între stînga politică și dreapta politică nu e doar geopolitică și identitară. Lupta este și doctrinară. Socialism versus capitalism oligarhic. Și în această luptă, majoritatea cetățenilor se vor poziționa de partea socialismului.

Obiectivul nostru cel mai apropiat este victoria electorală totală asupra eurounioniștilor corupți și hoți. Și așa va fi. Potrivit sondajelor, toate partidele de la guvernare abia dacă acumulează împreună vreo 12%. Unii dintre ei nici nu vor trece pragul de 6%. După următoarele alegeri, mulți demnitari vor schima fotoliile de deputat pe scaune de deținut. Cazul Filat nu este unul singular. Vor urma și alții. Să știe, să le fie tuturor de învățătură, să nu se joace de-a țara.

Noi sunem un partid care ne-am format sub presiunea nevoilor sociale și naționale. În acești ani ne-am modernizat, am obținut o experiență electorală și parlamentară extrem de prețioasă. Și acum trebuie să valorificăm acest capital politic pe care l-am obținut. Să-l valorificăm în avantajul partidului și, finalmente, în avantajul Republicii Moldova.

În 2011, cînd declaram că Partidul Socialiștilor va deveni partid parlamentar, mulți considerau că ambițiile mele sînt exagerate. Ei ne-au subapreciat. Acum, în 2015, vă declar că Partidul Socialiștilor va deveni partid de guvernare. Și vreau să-i văd pe cei care azi încă ne subapreciază. Astăzi, chiar și cei mai aprigi critici vorbesc deschis că socialiștii pot veni la putere.

Victoria socialiştilor în Moldova trebuie să fie notorie nu doar pentru ţara noastră. Mă refer nu doar la restabilirea adevărului într-o ţară luată aparte. Victoria noastră trebuie să devină notorie şi pentru regiune, ca să arătăm şi să demonstrăm că nu toate modelele prooccidentale sînt potrivite pentru ţările noastre şi că păstrarea unor relaţii bune, strînse şi strategice cu Federaţia Rusă au o importanţă vitală pentru popoarele noastre şi pentru statele noastre. Schimbarea cursului spre o apropiere de Rusia va avea drept rezultat progresul economic pentru ţara noastră şi consolidarea statalităţii Moldovei.

„Un prieten vechi este mai bun decît doi noi”. Acest proverb ne aminteşte mai mult ca oricînd despre rolul enorm, pe care l-a avut Rusia în asigurarea prosperării plaiului nostru în perioada de existenţă a Republicii Sovietice Socialiste Moldoveneşti. Atunci eram cunoscuţi în toată lumea ca o Moldovă Însorită, ca o Grădină Înfloritoare a Uniunii Sovietice.

Iar acum? Prin ce sîntem recunoscuţi la nivel mondial? Îţi este ruşine să enumeri întreaga listă de epitete ruşinoase, care ne-au fost atribuite în ultimii ani.

De aceea, pentru noi este important să demonstrăm, în spaţiul post-sovietic, că nu tot ce a fost în trecut, a fost rău, şi nu toate inovaţiile occidentale sînt bune pentru noi. Cu Rusia am avut şi vom avea cale comună! Aşa este mai bine, mai corect.

Politica agresivă a occidentalismului şi a liberalizării necontrolate a aplicat o lovitură puternică bazelor morale ale societăţii şi tradiţiilor noastre comunitare şi religioase. În Moldova, 50 la sută din căsătorii finalizează cu divorţ, altfel spus fiecare a doua familie se divizează, nivelul natalităţii este mai scăzut decît cel al mortalităţii. Se închid grădiniţele pentru copii, şcolile şi spitalele. Lumea pleacă masiv din ţară, mai ales tinerii.

Potrivit prognozelor, către anul 2050, numărul populaţiei Republicii Moldova se va reduce cu 1 milion de locuitori şi asta este echivalentul a o treime din populaţia ţării. Iar către anul 2130, în cazul în care se va păstra actuala dinamică demografică, populaţia Moldovei abia va număra 1,5 milioane de locuitori. Adică de două ori mai puţin decît acum şi de trei ori mai puţin ca pe timpul URSS. Care pot fi consecinţele - înţelege toată lumea, mai ales pe fundalul proceselor migraţioniste, care au loc, în prezent, în lume, şi care se vor intensifica.

Şi, totuşi, încotro am mers noi toţi aceşti ani? În ce prăpastie am fost conduşi? Ce mai este şi asta – „vis european”?

Dacă am face un bilanţ, perioada naţionalismului, a capitalismului sălbatic, liberalismului radical şi a integrării europene, prin care a trecut Republica Moldova, au avut o influenţă cît se poate de negativă asupra dezvoltării economice şi stabilităţii sociale a ţării noastre. Oricît de paradoxal ar suna, dar noi am trecut printr-un fel de „Evul Mediu liberal”.

Acum, doar pe calea socialismului şi a restabilirii raporturilor economice cu Rusia poate fi stopat procesul de distrugere sistemică a ţării noastre.

Astăzi, cînd insolvabilitatea cursului pro-european a devenit evidentă pentru toţi – şi la Est, şi la Vest, şi în Moldova – Partidul Socialiştilor declară: acest curs are alternativă. Este vorba despre programul de schimbări radicale în politică, economie şi societate, înaintat de partidul nostru. Acest program se numeşte „Progresul moldovenesc: zece paşi de făurire” şi este inclus în proiectul rezoluţiei finale a Congresului nostru.

Măsurile pe care le propunem au fost deja aprobate de experţii din Moldova şi din străinătate. În continuare vom fi dispuşi să dezvoltăm în detalii fiecare dintre cele 10 puncte, să le discutăm cu societatea în cadrul meselor rotunde, în cadrul emisiunilor televizate, a întîlnirilor cu alegătorii sau în orice alt format.

La baza programului nostru stau cinci principii: economia avansată, echitatea socială, identitatea moldovenească, vectorul euroasiatic de dezvoltare şi fidelitate a valorilor noastre tradiţionale. Aceste principii mereu ne vor servi în calitate de repere: şi în timpul aflării în opoziţie, şi atunci cînd vom ajunge la guvernare. Altă alternativă pentru salvarea Moldovei, pentru relansarea şi prosperarea ei nu există.

Astăzi, ca niciodată, sub semnul întrebării este pusă existenţa Moldovei. În ţara noastră şi peste hotare există forţe interesate de lichidarea independenţei noastre. Aceste forţe au un program concret şi ele nici măcar nu ascund termenul limită – anul 2018. Şi atunci cînd vorbim despre necesitatea salvării Moldovei, aceste cuvinte nu sînt o simplă figură de stil. Este o realitate. Procesul de lichidare a Moldovei poate fi stopat doar de o echipă puternică şi unită, care dispune de un program de acţiuni bine definit.

Corect a spus Vladimir Putin: „Pentru a nu te lamenta pe seama arbitrilor, trebuie să învingi cu avantaj”. Această afirmaţie poate fi aplicată şi în sport, şi în campaniile electorale.

Sîntem hotărîţi să învingem cu avantaj!

Prin forţele proprii sau în colaborare cu partenerii de pe flancul stîng, trebuie să luăm nu doar majoritatea parlamentară, ci şi majoritatea constituţională în ţară. În anul 2001, Partidul Comuniştilor a deţinut majoritatea constituţională, dar n-a ştiut cum s-o folosească. Noi ştim şi vom face ceea ce trebuie de făcut. Şi asta va fi în beneficiul Republicii Moldova. Noi vom asigura ţării noastre un viitor decent şi sigur!

Împreună cu socialiștii, Republica Moldova are viitor!