Nu-i cam blîndă pedeapsa penală aplicată făptașilor?

Autor: Mihai CONȚIU

Pe data de 17 Februarie, au fost publicate datele sondajului național „Barometrul situației din învățămîntul gimnazial și liceal”. Sondajul a fost efectuat în 110 școli din 71 de localități din Republica Moldova. Potrivit datelor, cel puțin unul din doi elevi afirmă că a fost victima unei forme de hărțuire sexuală în școală, iar aproape jumătate spun că au fost ținta bullying-ului. Precizez că bullying-ul este definit ca fiind un comportament ostil, de excludere și de luare în derîdere a cuiva, de umilire. Cuvîntul bullying nu are o traducere exactă în limba română, însă poate fi asociat cu termenii de intimidare, terorizare, brutalizare.

Iată ce ne arată rezultatul alarmant al acestui Sondaj: 21% dintre elevi au declarat că au fost supuși întrebărilor sau glumelor cu nuanțe sexuale neplăcute sau jignitoare; 21% – au fost ținta unor glume din cauza genului lor; 26% au fost vizați de comentarii jignitoare despre corpul sau aspectul lor; 20% – atingeri care i-au făcut să se simtă inconfortabil; 16% – imagini/filme cu conținut nepotrivit, cum ar fi imagini pornografice, trimise sau afișate; 12% – invitații la întîlniri jignitoare sau nepotrivite; 9% – imagini cu caracter intim, distribuite pe internet fără acord; 7% – constrîngeri de natură sexuală. Fiecare al doilea elev a declarat că a experimentat cel puțin o formă de abuz sexual, iar fiecare al patrulea – cel puțin trei forme diferite. Inițiatorii hărțuirii sunt, în plan majoritar, colegii de clasă (86%) sau elevi din alte clase (48%). În 18% dintre cazuri sunt acuzate cadrele didactice, iar în 15% – părinții altor elevi.

Hărțuirea sexuală este un fenomen existent peste tot în lume. Procentajul mai ridicat sau mai scăzut în aceste cazuri este în dependență de gradul de civilizație sau cel religios din fiecare Țară în parte. În acest context, dau exemplu Țări ca Republica Moldova, România, Țările de Jos, Belgia, Finlanda, Suedia, Norvegia, Iran, Luxemburg etc. Diferențele le puteți face singuri deoarece știu că puteți!

Hărțuirea sexuală între elevi este una chiar instinctuală, însă ea poate fi temperată, așa cum sugeram mai sus, de gradul de civilizație sau cel religios, dar, în fază inițială, și de educația primită de copii în familiile lor. În această ultimă proiecție, știm cam toți problemele familiale existente în Republica Moldova – copii ai căror părinți sunt plecați la muncă în străinătate și lăsați în seama bunicilor ori a alte rude, familii destrămate, copii orfani de un părinte etc. Generalizînd, observăm că pe copiii de astăzi nu doar părinții ori bunicii nu-i mai învață ce înseamnă să fii și să te porți curtenitor, ci chiar și școala. Una-i hărțuirea sexuală între elevi, care, totuși, e condamnabilă, însă care poate fi stăvilită în cadrul școlar și cu aportul părinților, dar alta-i hărțuirea sexuală a copiilor de către cadrele didactice ori părinții altor elevi! În cazul acestora, putem vorbi despre tentative de-a dreptul criminale, acte care ar trebui să fie sancționate penal cu cea mai mare duritate. Hărțuirea sexuală a unei eleve sau elev de către un profesor ori un alt părinte poate lăsa sechele psihice dintre cele mai grave asupra victimei. Personal, de-a lungul anilor, am avut neplăcutul prilej de a constata cîteva astfel de cazuri în unele licee. Despre facultății nici nu mai vorbesc...!

Începînd cu 14 Februarie 2026, au intrat în vigoare noile prevederi ale Legii nr. 252 din 10.07.2025, care consolidează cadrul legal de prevenire și sancționare a violenței, inclusiv în mediul online. Noile modificări înăspresc sancțiunile pentru hărțuirea sexuală și prevăd, în mod expres, răspunderea penală pentru comiterea acesteia prin intermediul tehnologiilor informaționale sau al comunicațiilor electronice. Pentru orice formă de hărțuire sexuală se prevede: amendă minimă: 25.000 lei; amendă maximă: 50.000 lei (față de 32.000 lei anterior). Pedepsele privative de libertate se dublează: termenul maxim de închisoare crește de la 2 ani la 4 ani; munca neremunerată în folosul comunității de la 120 la 240 de ore.

În privința acestor sancțiuni, nu pot face altceva decît să recurg la speculații logice aproximative. Astfel, bănuiesc că legiuitorul a dictat amenzile arătate pentru cazurile de hărțuire sexuală nefinalizată cu actul în sine. Aici, probabil, este vorba despre hărțuiri verbale, atingeri nepotrivite, exhibiționism și altele. În cazul pedepselor cu închisoarea și cu muncă neremunerată în folosul comunității putem bănui că legiuitorul s-a referit la viol, tentative eșuate de viol ori o agresiune fizică soldată cu răniri. În situația existenței unor astfel de fapte extrem de grave, consider, din perspective subiective, că pedepsele dictate sunt extrem de mici în raport cu dramele lăsate în urmă de către făptașii nemernici. Chiar și o închisoare de 10 ani mi se pare mică, fiind, în particular, adeptul castrării chimice a violatorilor, ca în Polonia, unele state americane etc.

Voi, părinți de copii, ce credeți? Exagerez?