Tîrziu, tataie, tîrziu!

În loc de moto: „De aceea,mai corect era ca organele de drept să fie la PL, toate, deoarece eu nu fur, nu caut să trăsnesc pe unul, pe altul”. (Mihai Ghimpu, unul...)

Prostul Satului vrea să-şi pună mîna pe organele care l-au lăsat de mult, asta dacă le-o fi şi avut, vreodată, funcţionale.

„Vreu organele-napoi şi dacă s-ar puntea şi-un ...oi, rogu-vă, în plus, c-ale vechi.. s-au dus! Schimbe-le p-alea zbîrcite cu altele nou plămădite!” Aşa strigă-n gura mare, fără teamă de-astupare...! Cu ce vrea şi cu ce cere, căci se vrea iar în putere! În putere pentru Dina, plictisită de măslina ce-a crezut că-i un organ şi cînd colo-i Marian, Lupu trei centimetri, căci de asta sunt cumetri! Politici şi plahoitniuci! De-asta vor rămîne cuci în politica... pe buci!

Vrea să ia Procuratura, fiindcă-i place doar cu gura, şi cu limba cît se luptă, Pavlicenco-i deja mută. Prostul Satului, zgîrcitul, o face pe nesimţitul, cînd se jură că nu fură, dar are organu-n gură, trage cu dinţii de el, din AIE, ca Azorel. Plictiseala lui Filat l-a băgat într-un rahat, şi nu unul oarecare, ci din ăla foarte mare. Vrea AIE pe mai departe că nu vrea anticipate, se teme de-aşa moment, că nu intră-n Parlament. Ghimpă fără o ştampilă? Mamă, mamă, ce mai silă! L-ar scuipa şi... pietrele, nu numai cumetrele, babele din Coloniţa, într-un glas, toată uliţa! Costiujeniul bucuros, dacă nu chiar şi fălos, fălos de-ăla, sănătos, nu cum vă gîndiţi... bălos; l-ar spăla, l-ar..., ce să spun, i-ar pune-o doar... cu săpun! Cu săpunul „Duru”, Duru”, de-ar zice că „aia-i”... turu’!

N-ar fi singur multă vreme, rătăcit printre izmene, domnitori, figuri docente, pacienţi, deci, şi-asistente. Lupu, cu a lui prestanţă, dorindu-şi o alianţă, se va interna cu el s-o pună de-un carusel, ca-ntr-o ţară cu nebuni, unde ei pot fi tribuni.

Plahoitniuc va fi nănaşul, el va finanţa sălaşul, nu doar cu medicamente, ci cu discursuri flatulente, scrise de Dungaciu Dan şi-o Steluţă, o... madam!

Ce alianţ-o să fie-ntr-o Psihiatrie? „E lung Pămîntul sau îngust, deşi rotund ar fi mai just”, filosofează Marian cu mîna pe sub burdihan, dar Mişa, cu-al lui interes, îl corectează îndată-n vers: „E lung Pămîntul, e şi lat, dară ca Plaha de bogat, să moară mă-sa că-s ratat, cînd şi pe mine m-a frecat!” Dar Plahoitniuc e vigilent şi-n plus mai are şi talent: „Băi, boilor, la cît v-am dat, după ce ţara am prădat, aicea vreţi şef să vă fiu, mă credeţi chiar aşa zbanghiu? Bun, am intrat cu toţii în rahat, dar chiar n-aveţi vreo cale la Filat, să îl rugaţi, chiar să-l pupaţi în.. tur, căci vreau neapărat, în ăst sejur, să fiu aici, justificat, măcar portar, c-aşa aveţi şi voi un ban de buzunar!”

Ivan cel Groznic