Ce s-ar întîmpla dacă un Donald Trump neamţ ar prelua controlul?

În ultimul deceniu, Germania s-a bucurat de ceea ce poate într-o zi va fi cunoscut ca epoca de aur. Cîndva considerată bolnavul Europei, această ţară s-a ridicat şi a îndurat recentele crize mult mai bine decît cei mai mulţi colegi de suferinţă. Puterea economică i-a adus şi forţă politică, atît de mare încît Berlinul a ajuns să domine Europa. Echipa naţională a Germaniei a făcut legea la Campionatul Mondial de Fotbal din 2014. 

Şi, poate cel mai important, Germania a devenit un loc unde se poate trăi bine, un loc atractiv nu doar pentru nemţi. Societatea a devenit mai liberală şi mai tolerantă, scrie pentru revista Politico scriitorul şi jurnalistul german Konstantin Richter.

Astăzi, Germania se mişcă, dar pro­gresul este incert. Dispoziţia pu­blicului s-a schimbat radical după ce sute de mii de refugiaţi au intrat în ţară punînd presiuni uriaşe pe resurse şi instituţii. Ascensiunea partidului de dreapta antisistem Alternativa pentru Ger­­mania (AfD) poate fi considerată un indicator al fricii de migraţia în masă şi de terorism. Cancelarul An­gela Merkel, cel mai puternic lider al Eu­ropei, pare acum un politician slab şi vulnerabil.

Vulnerabili par şi jucători economici de categorie grea. Proble­mele Deutsche Bank şi Volkswagen sînt în special îngrijorătoare. Deutsche Bank este într-o situaţie deosebită. Profitul i s-a prăbuşit cu aproape 100% în trimestrul II. Poate niciodată această bancă, una dintre cele mai mari din Europa, n-a arătat mai jalnic, iar durerea i se va amplifica. Chiar executivii ei au avertizat că restructurarea poate „deveni mai ambiţioasă“. Deutsche Bank are 100.000 de angajaţi, dintre care peste 45.000 în Germania, notează The Wall Street Journal. Este adevărat că şomajul este la minimul istoric în Ger­ma­nia, dar un val de disponi­bilizări ar acutiza nervozitatea din societate. Riscul cel mai mare pentru această bancă ar putea veni de la expunerea de 42.000 de miliarde de euro pe care o are la produse financiare derivate. Analiştii de la Morgan Stanley estimează că Deutsche are de acoperit pînă în 2018 o gaură în capital de 9 mi­li­arde de euro, potrivit Bloomberg. În plus, banca are operaţiuni impor­tante la Londra, ale cărei legături cu UE vor fi tăiate dacă Marea Britanie iese din Uniune. Acţiunile Deutsche s-au prăbuşit cu 20% în cinci săptămîni după referendumul privind Brexitul. Economia germană în general dă semne de fragilitate.

Acum, mai nou, a apărut violenţa: a­tacul cu toporul în apropiere de Würz­­burg, împuşcăturile de la Mün­chen, atacul cu macetă din Reut­lin­gen, atentatul sinucigaş din Ansbach. În doar cîteva zile, aceste vio­lenţe atroce au zdruncinat o naţiu­ne care deja era pe punctul de a-şi pierde echilibrul. Ceva bun s-a terminat, sau cel puţin aceasta este senzaţia, şi nimeni nu ştie ce va urma.

Epoca de aur a Germaniei a coincis destul de mult cu timpul în care Merkel a condus Guvernul. Cînd aceasta a candidat pentru postul de cancelar în 2005, ţara tocmai ieşea dintr-o criză. Reformele lui Gerhard Schröder, cancelarul de atunci, începeau să-şi facă efectele, dar nemţii, neremarcînd revenirea, au votat împotriva lui. Iar cînd economia a decolat, Merkel a cules fructele.

Astăzi mulţi se tem că vremurile bune au apus. Susţinută de baza industrială puternică, Germania a ieşit aproape nevătămată din criza financiară. În timp ce alţi membri ai UE erau paralizaţi de criza euro – şi învinovăţind austeritatea promovată de Germania pentru necazurile lor – industria exportatoare şi-a continua marşul profitînd, printre altele, de o monedă în depreciere. Însă cît de sustenabil este acest model? Cum o mare parte din lume are probleme, o economie atît de dependentă de exporturi nu poate merge înainte la nesfîrşit.

Apoi sînt problemele demografice. În Franţa şi Marea Britanie îmbătrînirea populaţiei este motiv de îngrijorare. În Germania, aceasta este o bombă cu ceas. ONU estimează că pînă în 2030 doar jumătate din cetăţenii ţării vor lucra. Merkel a crezut că a găsit o soluţie problemei. Deschizîd graniţele ţării pentru refugiaţi a făcut, desigur, un gest umanitar, dar şi un efort de a reîmprospăta forţa de muncă.

Merkel a crezut că nemţii vor înţelege. Nu s-a întîmplat aşa. Beneficiile pe termen lung ale migraţiei în masă, în cel mai optimist scenariu, contrabalansează dificultăţile pe termen scurt. Dar mulţi nemţi, în special alegătorii mai bătrîni şi mai conservatori, văd doar dezavantajele. „Ne descurcăm noi“, i-a încurajat Merkel, iar milioane i-au răspuns la unison „Nu, n-o să putem“.

Pentru AfD, aceste frustrări produse de Merkel sînt ca o scară pe care poate ajunge sus. Înfiinţat în 2013 de un grup de eurosceptici, partidul părea în declin. Lipsa de unitate era vizibilă. Membrii partidului sînt o gaşcă destul de supărată, unii pentru că Germania a dat marca germană pe euro, alţii pentru că consideră că educaţia sexuală în şcoli corupe copiii inocenţi. Singurul lucru care-i face să mărşăluiască împreună este politică lui Merkel privind migraţia. Liderii partidului nu sînt politicieni talentaţi. Le lipseşte carisma şi au făcut multe greşeli. Dar întîmplări tragice precum cele din Würzburg şi Ansbach, în care atacatorii sînt refugiaţi veniţi recent, le vor da apă la moară, aducînd argumente ideii promovate de ei că Merkel a deschis uşile terorismului. Probleme economice ar da încă un impuls partidului. Economiştii prezic că atacurile teroriste vor eroda optimismul companiilor şI investitorilor. Ce se va întîmpla dacă un Donald Trump neamţ ar prelua controlul?

Bogdan COJOCARU, ZiarulFinanciar.ro